Laponia I

Am vazut ceva locuri pana acum, insa nici unul dintre ele nu a lasat atatea urme si emotii in mintea si sufletul meu cum s-a intamplat cu Laponia...nu mi-as fi imaginat in veci ca voi ajunge tocmai in Laponia (spun "tocmai" nu pentru ca nu ar exista locuri mult mai indepartate, ci pentru ca Laponia din cartile copilariei mele era un taram de poveste, undeva la capatul lumii, de neatins) si sunt cu atat mai fericita cu cat am ajuns in Laponia...pur intamplator. Initial trebuia sa plecam in Iordania, cineva drag se gandise sa gaseasca un loc special si nu foarte scump unde sa implinesc si eu 29 de ani...rezervarile erau facute, vacanta platita, viza o obtinusem fara probleme...insa nu am mai mers. Avusesera loc ceva rapiri prin Egipt, printre rapiti era si o romanca plecata acolo cu un grup de nemti. Excursia noastra era organizata de o agentie nemteasca, cred ca am fi fost singurii romani din grup. Ne-am speriat, desi multa lume ne-a spus ca nu avem motiv, am intrat pe niscaiva site-uri ale ambasadelor din diverse tari unde erau insirate atacurile teroriste care avusesera loc in ultima perioada in Iordania si...am renuntat, ce-i drept cu parere de rau, sa mai mergem. Nemtii au fost de treaba, ne-au returnat banii fara comentarii, ne-au retinut doar o suma minima pentru eforturile lor. Ma intreb cat de repede ne-am fi capatat banii inapoi de la o agentie romaneasca..dar asta e deja alta discutie.

Ramasi fara vacanta, ne tot gandeam unde sa mergem, mai ales ca in decembrie e aglomerat peste tot, iar noi nu stim cum sa mai fugim de aglomeratie. Intr-o zi, A. rasfoia niste reviste nemtesti de calatorii, doar-doar o gasi solutia salvatoare, locul ACELA care sa merite onoarea de a-i gazdui nevastuica in primele zile ale ultimei varste dinainte de "schimbarea prefixului". La un moment dat ma cheama sa imi arate un articol despre un satuc de igluuri din Kakslauttanen, Laponia. "Da, sigur, foarte frumos", zic, ridicand spranceana a nedumerire. "Si totusi, noi unde mergem in concediu in decembrie?" "Pai...hai in Laponia", zice A. Nu are rost sa mai povestesc de cate ori i-am zis ca nu ne permitem, ca e prea din scurt, ca face special ca sa ma necajeasca etc etc. Cert este ca solutii se gasesc pentru toate, e drept ca nu am stat la igluuri (era 400 de eur pe noapte, nu de alta), dar hei, la naiba cu igluurile, as fi fost in stare sa dorm si in zapada si sa mananc licheni ca sa vad o bucatica din Laponia! :-))

Ca o paranteza, asta cu zapada ar fi fost cum ar fi fost (desi recunosc ca am fost un pic cabotina :-), sunt cam comoda ca sa dorm in zapada, mai ales in Laponia), dar in ceea ce priveste lichenii, aveam sa aflu ca as fi murit de foame...nu prea mai cresc licheni in Laponia, ma tem pentru bietii reni....

Citește și Laponia II.