Laponia II

Am zburat cam doua ore si jumatate pana la Helsinki, unde am si ramas trei zile, si inca o ora si jumatate pana pe aeroportul din Inari. Primul lucru pe care l-am vazut pe pista a fost un ren, apoi un bloc de gheata frumos sculptat pe care scria "Welcome to Inari". In autobuzul care ne ducea spre Saariselka ne-a intampinat un sofer cu alura de..Mos Craciun, pe tot parcursul vacantei ne-au iesit in cale, de cele mai multe ori deghizati ca vanzatori, alti si alti Mos Craciuni, care mai de care mai blajini. Nici nu mai conteaza daca erau alesi special ca sa semene cu Mosul, sau daca Mosul a fost creat dupa chipul si asemanarea lor, era ceva atat de linistitor in faptura lor incat orice alte intrebari erau inutile. In autobuz m-am trezit plangand, tot nu imi venea sa cred ca am ajuns aici. De-o parte si de alta a drumului numai brazi si zapada, zapada si iar brazi, totul invaluit intr-un vesnic crepuscul. Si mai ales o liniste incredibila. In autobuz nu se mai auzea aproape niciun glas, probabil toti sorbeau din ochi peisajul ca si noi.

In fine ne-am dezmeticit, caci ajunseseram la hotel. Aici, totul perfect. In fata hotelului figurine de gheata reprezentand un soi de gainuse polare, in camera cald, pe fereastra acelasi peisaj de poveste. Menirea saunei am inteles-o cu adevarat abia a doua zi, dupa prima plimbare lunga prin frig. Cu frigul ne-am obisnuit repede, e mult mai usor de suportat acolo unde aerul este uscat, in plus ne pregatiseram. Sau cel putin asa credeam :-) Ni s-a explicat, din fericire chiar din prima zi, ca secretul consta in suprapunerea a cat mai multor straturi, mai degraba decat in asa-zisa imbracaminte groasa. Oricum se gaseau peste tot combinezoane de inchiriat ori cumparat, iar pentru safari iti puneau la dispozitie tot echipamentul necesar, pe care noi de regula il imbracam peste hainele noastre "groase", astfel incat in final abia ne mai puteam misca :-)

In urmatoarele noua zile am vazut pe indelete cam tot ce se putea vedea in imprejurimi. Ne-am plimbat o zi intreaga cu snowmobilul prin pustietate, cu o pauza de vreo doua ore in care am incercat cu disperare sa prindem un somon local, cat de mic, la copca, fara succes insa, drept pentru care ne-am consolat in fata unui foc de tabara cu supa de somon pregatita de ghid si ceai fierbinte, am vizitat o ferma de husky, am invatat despre "gold panning" si cautatori de aur la Tankavaara Gold Village, ne-am plimbat cu sanii trase de husky si reni, am schiat la -22 de grade pe intuneric, am pasit peste Cercul Polar, ne-am pozat cu Mos Craciun (sunt doi, unul in Santa Village si unul in mai noul Santa Park, dar stiu sigur ca unul e impostor :-)) si am vanat "vulpea polara" cot la cot cu japonezii, cu atat mai mult cu cat am aflat de la ei ca a sta sub aurora boreala aduce noroc in viata, casnicie si ...copii :-) Ca o "sentimental fool" ce ma aflu, prefer varianta lor explicatiei stiintifice despre radiatii, vant solar si camp magnetic :-)

Sa va mai zic ca m-am plans Mosului cu 3 zile inainte de plecare ca singurul lucru pe care mi-am dorit mult sa il vad si nu am reusit a fost aurora? Si ca in urmatoarea noapte am vazut-o? Vreau sa cred in magia acelor zile, si vreau sa cred ca aurora a fost cadoul meu de la Mos Craciun...iar data viitoare stiu exact ce am sa ii cer.....

Citește și Laponia I.