Tenerife sau Taramul Bunei Dispozitii

Au trecut mai bine de doua saptamani de cand ne-am intors, am plonjat iar in rutina zilnica...si totusi prin fata ochilor mintii nu contenesc a mi se perinda imagini dintr-o vacanta care poate fi rezumata simplu in doua vorbe: buna dispozitie. Opt zile pline de atatea trairi si noi experiente, incat granitele dintre ele se estompeaza alcatuind o noua unitate de timp, nedefinita, un ocean de clipe nesfarsite. Ca tot veni vorba de ocean, primele emotii le-am trait plutind cale de doua ore si jumatate pe intinderea stralucitoare de apa, in ambarcatiunea noastra stranie inzestrata cu aripi. Intindere de apa care ne-a vrajit intr-atat, incat aveam sa o tinem sub observatie toate cele opt zile, din cocheta noastra camera de hotel. Ba mai mult, tot ea ne-a mijlocit, in prima zi, primul contact cu insula. Dupa ce am facut cunostinta cu oceanul si, coplesiti si osteniti, am zacut pe nisipul vulcanic pentru a ne recapata fortele, am planuit pe indelete aventurile zilelor urmatoare. 

Am inceput, cuminti, cu faimosul Loro Parque, unde ne-am delectat cu salturile si tumbele leilor de mare, balenelor si delfinilor, apoi am incercat sa deslusim limbajul celorlalte vietuitoare, nu putine la numar, cu aripi, inotatoare, frunze, flori si spini, stranse laolalta in parc. Pe drumul de intoarcere din celalalt capat al insulei am zabovit in fata lui Drago, arborele milenar, apoi, realizand ca nu avem tot atat de mult timp la dispozitie precum batranul si inteleptul copac, ne-am grabit catre urmatoarele destinatii, hotarati fiind sa nu lasam decat noaptea sa ne incetineasca pasii, si asta doar pentru a ne intipari mai bine in minte impresiile de peste zi. Ne-am imbarcat in submarinul...galben (cum altfel? :-) ) pentru a urmari, de la aproape 30 m adancime, dorade, baracude si multe alte soiuri de pesti, am admirat zborul acvatic gratios al pisicilor de mare, rasufland usurati ca nu ne aflam in bataia zecilor de cozi lungi cu spini veninosi, apoi am revenit la suprafata, multumindu-i in gand oceanului pentru bogatiile pe care le ascunde in strafunduri, cele cateva vazute si multele necunoscute. Pe cand, a doua zi, dis de dimineata, ne indreptam catre vasul de pescuit pe care aveam sa ne petrecem urmatoarele patru ore, l-am rugat in tacere sa ne mai dezvaluie cateva, de aceasta data insa a fost neindurator: "captura" (tot ce am prins am returnat, viu si nevatamat, oceanului) a fost saracacioasa, un peste si doua caracatite, dintre care una, cu mandrie pescareasca recunosc, prinsa chiar de mine :-). S-a revansat insa intr-una din urmatoarele zile cu soare, in cursul excursiei cu catamaranul, cand am privit cu emotie balene pilot si delfini, de data asta in mediul lor natural. 

Odata incheiat capitolul "ocean" cu un bilant mai mult decat satisfacator, am purces catre ultima aventura, fara de care vacanta noastra nu ar fi fost completa: vulcanul Teide, al treilea ca inaltime din lume (3718 m). Am urcat cu masina pana la aprox. 2500 m, lasand in spate oceanul si vegetatia specifica insulei, apoi am luat telecabina pana la 3555 m. Aici, privelistea era deja fascinanta: roci cu aspect selenar, lava intarita, o mare de nori pufosi undeva sub noi...Ultimii aproape 200 m i-am parcurs pe jos, cu pauze destul de dese, dat fiind aerul tot mai rarefiat, dar si privelistea ametitoare..la capatul lor, vulcanul ne-a intampinat cu pietre fierbinti, miros si depuneri de sulf, nu care cumva sa uitam ca am putea plati scump indrazneala de a fi dorit sa ne aflam la asa inaltime. Ajunsi in varf, ni s-a taiat respiratia, de asta data la figurat...nu voi insista, pentru ca senzatia traita acolo sus e unica si nu poate fi cuprinsa in cuvinte, privelistea asijderea...tot ce pot spune e ca am fi fost mult mai saraci daca am fi ales, din comoditate sau teama, sa nu facem drumul pana pe Teide.

Nu ati pasit inca pe Taramul Bunei Dispozitii? Grabiti-va, exista, si va asteapta :-)