Gin tonic, amintiri si Vama Veche

Saptamana trecuta, un complex de imprejurari - nu foarte complex, totusi :-) - a facut sa ajung in "Laptarie". Nu mai fusesem acolo de 6-7 ani de zile, cam de cand eram studenta la prima facultate. Pe atunci petreceam mult timp in Laptarie in pauzele dintre cursuri, prin pauze intelegandu-se desigur si cele pe care mi le daruiam singura, atunci cand frigul de afara sau monotonia ma indemnau sa ma revolt putin. Veneam cu colegele de facultate sau prietenele si filozofam ore in sir pe diverse teme care ne preocupau la vremea respectiva, in principal pe teme de carti si iubire, iubire si carti. Am cunoscut multi oameni acolo, unii dintre ei boemi din fire, altii doar in aparenta. Unii m-au atins cu un gest, un gand, o vorba, despre altii nici macar nu imi mai amintesc cum arata. Figuri sumbre, dure, inspaimantatoare, artisti amatori, veseli si palavragii sau - dimpotriva - palizi si munciti de ganduri, pustani rasfatati cu pretentii de barbati in toata regula, prostanaci inofensivi, intelectuali in bocanci cu tinte sau ciocate, cavaleri ai tristei figuri, bufoni, toti se adunau laolalta zi de zi in Laptarie. Imi placea sa ii studiez pe indelete din coltul meu, in timp ce trageam, uneori chiar si cate o jumatate de zi, de un biet ceai, caci altceva nu imi permiteam la vremea respectiva. Vorbeam cu ei, despre ei, radeam mult, invatam cate ceva de la fiecare, unii chiar imi lipseau cand dintr-un motiv sau altul nu reuseam sa ajung in Laptarie. Unde mai pui ca tot acolo am descoperit trupa Vama Veche, pe vremea cand abia se lansasera si cantau in special din dragoste pentru versuri, mai putin pentru bani si renume. Veneau des in Laptarie, iar Laptaria era plina ochi la concertele lor. Cumva, am ajuns sa asociez Laptaria cu Vama Veche si invers. Ce mai vremuri....

Si cum ziceam, iata-ma in fata intrarii. Recunosc cinstit ca am avut ceva emotii. Pe vremuri, odata ce paseam in Laptarie, timpul se dilata in mod miraculos. Uneori aveam impresia ca se oprea de-a binelea. Prin urmare, mai ca ma asteptam si acum sa regasesc, asezate cuminti la mese, aceleasi figuri pestrite de pe vremuri. Sa ii salut si sa stam de vorba ca si cum ar fi trecut doar o clipa de atunci, nu 6-7 ani. Insa in afara de "doamna de la lift", aceeasi, cu aceleasi goblenuri, si una dintre figurile sumbre de care vorbeam mai devreme, dezamagire. Am gasit Laptaria pe jumatate goala, fosta scena parasita, figuri care nu imi spuneau mai nimic. Mai mult, nici urma de Vama Veche, din boxe rasunau melodii moderne cu care nu mai sunt de mult la curent. In fine, m-am consolat gandindu-ma la compania placuta, amintindu-mi franturi de conversatii din studentie, band gin tonic - preferatul meu - cu doar 7 lei. M-am plans prietenei cu care eram ca "pe vremea mea" - aici ea a zambit involuntar, si pe buna dreptate:-) - in Laptarie se asculta Vama Veche...mi-ar fi placut sa las amintirile sa mi se depene in minte pe fundalul muzical binecunoscut... Si iata ca la putin timp dupa ce imi exprimasem nemultumirea, dupa ce aproape o ora ma chinuisem sa fac abstractie de muzica, aceasta s-a oprit un moment si apoi din boxe a rasunat brusc...Vama Veche :-) Si a tot rasunat pana aproape de plecare, pe care desigur ca am amanat-o cat mai mult timp posibil, ca doar o data veneam si eu dupa mult timp in Laptarie...