Ramas bun, Codiţă

Ramas bun, iubitul meu prieten necuvantator...iti dedic ploaia nesfarsita de astazi, sunt lacrimile mele pentru tine. Pentru ca ai plecat, pentru ca nu ai mai avut rabdare sa ne vedem macar o data dupa iarna asta lunga si grea, pentru ca nu am mai avut ocazia sa imi ingrop obrazul in blana ta deasa gandind cat de mult inseamna pentru mine sa stiu ca sunt iubita de un suflet nevinovat, pentru ca nu am sa-ti mai vad niciodata ochii blanzi de culoarea mierii, pentru ca nu ai sa ne mai iesi niciodata vesel in intampinare, facandu-ne sa credem ca suntem singurii care contam pentru tine din lumea intreaga. Pentru asta si pentru ca nu ma voi putea resemna niciodata ca nu mai esti. Si pentru ca nu ma voi putea resemna niciodata ca mai devreme sau mai tarziu trebuie sa ne despartim de cei dragi, fie ei oameni sau necuvantatoare...

Ramas bun, dragul meu drag Codiţă...