Castelele Scotiei...si povestea abia incepe

Dat fiind ca am vazut ceva minunatii in cele doua saptamani de vacanta prin Anglia si Scotia, am tot stat si m-am gandit cu ce sa deschid seria povestirilor si pozelor pe care tin mortis sa le impartasesc cu voi. Si intr-un final am ajuns la concluzia ca nu ar fi drept sa incep cu altceva decat cu Scotia si castelele ei de poveste. Stiu ca acest "de poveste" ar putea suna a cliseu si nu mai are forta ilustrativa pe care o avea odinioara, insa va asigur ca orice alt cuvant as alege ar fi la fel de neputincios in a reda atata frumusete adunata la un loc... si ma voi bizui pe puterea de convingere a pozelor de mai jos. Cu atat mai mult cu cat, desi nu sunt nici pe departe poze profesioniste, facute cu cine stie ce aparate sofisticate, eu zic ca surprind destul de bine spiritul locurilor si peisajele care pur si simplu iti taie rasuflarea...

Edinburgh Castle

Edinburgh Castle pe inserat

Inverlochy Castle

Urquhart Castle (pe malul Loch Ness)

Inverness Castle

Castle Stalker

Stirling Castle

Inveraray Castle

 Inveraray Castle, inca locuit

Eilean Donan Castle

Eilean Donan Castle - considerat castelul cel mai romantic din Scotia

Kilchurn Castle

Deci, v-am convins? Astept sa imi spuneti care este preferatul vostru, eu personal mi-am ales deja doua castele in care m-as muta si maine :-)

Arta de a nu traduce o carte sau Betia virgulelor

Pentru ca am tot auzit de cartea Corinnei Hofmann - "Indragostita de un masai" - in ultima vreme, m-am apucat si eu sa o citesc. Va spun de la bun inceput ca daca veti citi cartea asta in limba romana, va veti simti nauciti deja dupa primele cateva pagini. Si asta nu pentru ca ar fi vreo capodopera de stil ori scriitura, ci pentru ca traducatoarea, Mihaela Dinklage, reuseste sa scada si mai mult nivelul unei carti care oricum e destul de slabuta. Nu va voi vorbi de stangaciile de traducere din limba germana care pe mine una m-au iritat nespus pe alocuri, pentru ca este foarte posibil sa nu le sesizati daca nu aveti de-a face in mod curent cu aceasta limba.

Desi ...unele expresii v-ar putea face sa ridicati spranceana a nedumerire chiar si in lipsa cunostintelor temeinice de limba germana. Un exemplu care imi vine acum in minte este nemtescul "Schwesterherz" cu care fratele autoarei i se adreseaza acesteia in carte, care inseamna ceva de genul "surioara", aproximativ echivalentul englezescului "sis". Dar ce vorbesc eu aici, Mihaela Dinklage stie mai bine: "Inima de sora" (traducere mot-a-mot) este apelativul pe care traducatoarea il pune pe buzele fratelui Corinnei in carte ("Inima de sora, eu nu te vad pe tine stand aici pentru totdeauna"). Exemple de genul acesta mai sunt si altele, slava Domnului, insa nu m-am obosit sa mi le notez. Cel la care m-am referit inainte mi se pare unul dintre cele mai ilustrative.

In schimb este imposibil sa nu remarci excesul de virgule care genereaza in mod inevitabil efectul ametitor de care vorbeam mai sus. E drept, in limba germana virgulele sunt ceva mai frecvente decat in romana, exista anumite constructii care impun folosirea virgulelor. Dar de aici si pana la a pune virgule oriunde, oricand, fara numar, ignorand orice reguli gramaticale si de bun simt, este distanta mare.

Daca recomand sau nu cartea? Ce sa zic, o puteti citi pentru cele cateva informatii utile care v-ar putea servi la un moment dat. Ca stil, cartea mi s-a parut de-a dreptul puerila pe alocuri, nu sunt sigura daca nu cumva este tot vina traducatoarei. Dar probabil nu voi sti asta niciodata. Nu de alta, dar nu e una dintre cartile pe care sa iti vina sa le citesti de doua ori...

Fête des Lumières

In decembrie 2009 am ajuns, mai mult sau mai putin intamplator, la Festivalul lyonez al Luminilor. Lyonul este oricum un oras extrem de prietenos, insa in timpul sarbatorilor de iarna chiar se intrece pe sine. In aceasta perioada, pe langa frumoasele decoratiuni de sezon care impanzesc orasul, in pietele principale isi fac aparitia traditionalele targuri de Craciun unde poti sorbi cu nesat un vin fiert cu scortisoara sau te poti infrupta din dulciurile (a se citi "martipaaaan" :-P) care mai de care mai imbietoare. Si, ca o veritabila abonata a targurilor de Craciun ce ma aflu (mai ales a celor din Nürnberg, Viena si München), va spun cu mana pe inima ca targurile de Craciun de la Lyon nu sunt cu nimic mai prejos decat renumitele "Weihnachtsmärkte" sau "Christkindlmärkte" nemtesti sau austriece. Ceea ce a constituit o surpriza si pentru mine, daca stau sa ma gandesc :-)

In luna decembrie a fiecarui an, mai exact in perioada 5-8 decembrie, la Lyon are loc Festivalul Luminilor ("Fête des lumières"). Povestea festivalului si semnificatia datei de 8 decembrie pentru lyonezi le-am aflat abia la fata locului. Am fost placut surprinsa de frecventa cu care, in diferite locuri din oras (cel mai adesea insa in preajma bisericilor), tineri francezi ne opreau din drum pentru a ne inmana cate o brosura in timp ce ne puneau Intrebarea, cea care imi mai rasuna si astazi in urechi: "Est-ce que vous connaissez l'histoire du 8 décembre?". Si era atata bunavointa in tonul lor, incat in mod sigur ai fi fost tentat sa te opresti si daca ai fi cunoscut deja povestea :-).

Pe scurt, atat festivalul cat si bazilica Notre-Dame de Fourvière sunt inchinate Fecioarei Maria. In 1643, pe fundalul ciumei care face ravagii in Europa, orasul Lyon este pus sub protectia Mariei. In fiecare an, pe 8 septembrie - sarbatoarea nasterii Maicii Domnului - responsabilii orasului urca pe colina Fourviere pentru a o omagia pe Maria. Mai tarziu, in 1832, orasul este incercat din nou, de data aceasta de holera. Pentru a multumi Fecioarei Maria ca a crutat Lyonul si de aceasta data, se hotaraste edificarea unei statui de bronz aurite pe colina Fourvière. Inaugurarea ar fi trebuit sa aiba loc pe data de 8 septembrie 1852, insa din cauza unor inundatii ceremonia este amanata pentru 8 decembrie, o alta sarbatoare dedicata Mariei, si anume Imaculata Conceptiune. Insa nici acum evenimentul nu are loc, de aceasta data din cauza unei furtuni care loveste Lyonul. Cand intemperiile iau sfarsit, lyonezii aprind spontan lumanari la ferestre si apoi coboara in strada, strigand "Vive Marie" si sarbatorind. Aprinsul lumanarilor la ferestre devine traditie, fiind repetat an de an pe data de 8 decembrie, alaturi de acel "Merci Marie" pe care l-am intalnit la tot pasul, inclusiv sub forma de inscriptie luminoasa gigantica tocmai sus pe colina Fourvière. Si uite-asa a luat nastere treptat Festivalul Luminilor, care se bucura in prezent de ultimele tehnologii in materie. Las pozele sa va convinga ca merita sa ajungeti la Lyon macar o data in perioada in care luminile pun stapanire pe oras. Va mai spun doar, ca o curiozitate, ca pe langa povestea de mai sus, Lyonul este renumit pentru fratii Auguste si Louis Lumière :-P iar orasul a fost numit initial Lugdunum, care insemna nici mai mult nici mai putin decat "hill of lights" :-)

Pentru cine este interesat, iata site-ul oficial al festivalului aici.

Si...inca ceva. Nu degeaba am ales acest subiect acum. Fie ca "lumina" sa va calauzeasca pasii mereu! Paste fericit! :-)