Arta de a nu traduce o carte sau Betia virgulelor

Pentru ca am tot auzit de cartea Corinnei Hofmann - "Indragostita de un masai" - in ultima vreme, m-am apucat si eu sa o citesc. Va spun de la bun inceput ca daca veti citi cartea asta in limba romana, va veti simti nauciti deja dupa primele cateva pagini. Si asta nu pentru ca ar fi vreo capodopera de stil ori scriitura, ci pentru ca traducatoarea, Mihaela Dinklage, reuseste sa scada si mai mult nivelul unei carti care oricum e destul de slabuta. Nu va voi vorbi de stangaciile de traducere din limba germana care pe mine una m-au iritat nespus pe alocuri, pentru ca este foarte posibil sa nu le sesizati daca nu aveti de-a face in mod curent cu aceasta limba.

Desi ...unele expresii v-ar putea face sa ridicati spranceana a nedumerire chiar si in lipsa cunostintelor temeinice de limba germana. Un exemplu care imi vine acum in minte este nemtescul "Schwesterherz" cu care fratele autoarei i se adreseaza acesteia in carte, care inseamna ceva de genul "surioara", aproximativ echivalentul englezescului "sis". Dar ce vorbesc eu aici, Mihaela Dinklage stie mai bine: "Inima de sora" (traducere mot-a-mot) este apelativul pe care traducatoarea il pune pe buzele fratelui Corinnei in carte ("Inima de sora, eu nu te vad pe tine stand aici pentru totdeauna"). Exemple de genul acesta mai sunt si altele, slava Domnului, insa nu m-am obosit sa mi le notez. Cel la care m-am referit inainte mi se pare unul dintre cele mai ilustrative.

In schimb este imposibil sa nu remarci excesul de virgule care genereaza in mod inevitabil efectul ametitor de care vorbeam mai sus. E drept, in limba germana virgulele sunt ceva mai frecvente decat in romana, exista anumite constructii care impun folosirea virgulelor. Dar de aici si pana la a pune virgule oriunde, oricand, fara numar, ignorand orice reguli gramaticale si de bun simt, este distanta mare.

Daca recomand sau nu cartea? Ce sa zic, o puteti citi pentru cele cateva informatii utile care v-ar putea servi la un moment dat. Ca stil, cartea mi s-a parut de-a dreptul puerila pe alocuri, nu sunt sigura daca nu cumva este tot vina traducatoarei. Dar probabil nu voi sti asta niciodata. Nu de alta, dar nu e una dintre cartile pe care sa iti vina sa le citesti de doua ori...