Un weekend special

Astazi va voi istorisi cate ceva despre trei premiere care mi-au facut acest sfarsit de saptamana cu totul si cu totul special.

Vineri seara am plecat urechea la propunerea unei colege de birou care a ghicit, desi nu ma cunoaste de prea multa vreme, ca am o oarescare pasiune pentru astronomie. "Pasiune" nu inseamna in acest caz ca as fi vreo enciclopedie umblatoare in materie de astronomie (timpul asta, bata-l vina, e prea scurt pentru tot ce imi propun, inclusiv cand vine vorba de studiat cele cateva carti, atlasuri si DVD-uri de profil pe care mi le-am achizitionat de-a lungul timpului), ci doar ca incerc sa mai aflu cate ceva nou ori de cate ori am ocazia. Asadar nici nu s-a facut bine ora care anunta sfarsitul programului de lucru, ca am si tulit-o amandoua in directia Observatorului Astronomic Vasile Urseanu de pe Lascar Catargiu. Mai avusesem eu cateva tentative de acest gen, dar nu stiu cum s-a facut ca nu s-au concretizat niciodata. Ca o paranteza, am remarcat imediat cladirea minunata ce adaposteste Observatorul, pacat de exteriorul neintretinut si de interiorul cu dotari saracacioase. Spectacolul de planetarium s-a tinut de promisiune: ne-a purtat pe si printre planete cunoscute si mai putin cunoscute, solide si gazoase, ne-a explicat o sumedenie de notiuni pe care nu mi le reprezentam foarte clar pana acum, ne-a facut sa ne simtim minusculi in galaxia noastra, minuscula la randul ei printre celelalte galaxii. Prezentarea ar fi fost poate mult mai searbada daca nu ar fi avut drept "autor" un tanar domn extrem de haios care ne-a facut sa radem in hohote pe tot parcursul calatoriei noastre stelare. De comparatiile deosebit de comice, menite sa ilustreze ceea ce altfel ar fi fost cam greu de aproximat pentru un om obisnuit, nici nu mai pomenesc. Prezentarea in sine a durat cam 45 minute, dar tanarul a mai intarziat in compania noastra cel putin inca o data pe atat pentru a raspunde numeroaselor intrebari din public. Si s-a descurcat onorabil. Apropo, daca erati curiosi, veti afla printre altele si ca vom supravietui, mai mult ca sigur, sfarsitului lumii din 2012 si exploziilor solare din 2013 :-). Motivele nu vi le voi dezvalui eu, ramane sa mergeti la Observator sa le aflati singurei. Prezentarile au loc in zilele de vineri si sambata ale fiecarei saptamani, incepand cu orele 19.30.

(sursa pozei: www.astronomia.go.ro)

Sambata dimineata la ora 8 si ceva, cand temperaturile ridicate prefigurau canicula ce avea sa ne loveasca in mai putin de doua ore, am purces catre aeroportul Otopeni. Acolo urma sa aiba loc, incepand cu ora 10, mult asteptatul Otopeni Airshow 2010, miting aviatic inchinat celor doua mari nume ale aviatiei romane si mondiale: Henri Coanda si Aurel Vlaicu. E drept ca in trecut am mai participat la un mic show aviatic pe aeroportul Baneasa si la un spectacol de pomina in cadrul centenarului Le Bourget 2009 (Paris), dar pe Otopeni am ajuns in premiera la o astfel de manifestare. In mod surprinzator pentru mine, spectacolul s-a bucurat de o foarte buna organizare. Astfel, publicul a avut la dispozitie autobuze de transfer ce soseau la terminalele de pasageri din 15 in 15 minute, nenumarate terase cu de-ale gurii si racoritoare, dar si gherete de unde sa isi poata achizitiona machete de avioane, carti de specialitate, sepci, tricouri si tot soiul de alte materiale asemanatoare. Spectacolul a inceput punctual, a avut cam toate ingredientele ce nu ar trebui sa lipseasca unui astfel de show, ba chiar si un invitat senzational (venit cu un avion construit de el insusi) care ne-a oferit niste momente de emotie maxima pe cand brazda cerul in figuri care mai de care mai periculoase - multe dintre ele inventii proprii, de exemplu „tirbusonul”. Este vorba de lituanianul Jurgis Kairys, dublu campion mondial si un veteran al acrobatiei la cei 58 (!) de ani ai sai. Am vazut avioane civile si militare, planoare, demonstratii cu helicoptere si parasutisti, acrobatii spectaculoase si figuri inedite si, nu in ultimul rand (pentru noi, fetele), ni s-au "desenat" - de doua ori chiar - inimioare pe cer. Iar la miting a participat printre altele si o aeronava Boeing a Tarom-ului, care a efectuat cu succes o manevra de tip "touch and go". Intrarea a fost libera, vreau sa cred insa ca nu acesta a fost motivul principal pentru care show-ul a avut atatia spectatori. Daca nu ar fi fost soarele care a stralucit nemilos pe tot parcursul spectacolului si, mai ales, daca unul dintre prezentatori nu ar fi fost Lucian Mandruta, omniprezentul "specialist" in aviatie care emite cu nonsalanta perla dupa perla, zau ca nu as fi avut absolut nimic de reprosat.

Tot sambata, insa seara, mai pe racoare (vorba vine), am avut bilete la concertul Pink Martini din cadrul Ciuc Summer Fest. Vroiam sa ii vad de mult timp asa ca mi-am luat bilete indata ce am auzit ca vor sustine un nou concert la Bucuresti. Concertul a avut loc tot la Zone Arena unde au cantat si Aerosmith, a inceput in jurul orei 21.30 si a tinut cam o ora si jumatate. Cei de la Pink Martini nu m-au dezamagit, m-am intristat si bucurat si iar intristat alaturi de ei pe masura ce alternau ritmuri lente cu melodii dansante, majoritatea pieselor fiind cantate in limbi diferite (araba, portugheza, croata, franceza etc.), dupa cum ne-au obisnuit. La finalul concertului abia daca mai ramasesera vreo 2-3 CD-uri dintre cele puse in vanzare, multe dintre ele fiind cumparate pentru sesiunea de autografe oferita de membrii trupei dupa spectacol.

Asta da weekend reusit, nu credeti?! :-P