2010 - 10 țări în 10 fotografii (și un concurs)

În mod cert, pentru mine anul 2010 a fost anul călătoriilor. Am ajuns în locuri la care nici nu am îndrăznit să visez vreodată, am trăit experiențe inedite (printre altele, "fuga" de vulcanul-cu-nume-imposibil din Islanda), am învățat o sumedenie de lucruri noi (dintre care pe unele le-am transformat în articole - utile, sper, pentru voi - aici pe blog, dar și pe LumeaMare) și mi-am bucurat sufletul și privirea cu imagini vechi din cărți și de la televizor care au devenit aievea în fața ochilor mei deschiși cu entuziasm copilăresc. Am selectat dintre miile de poze doar zece, câte una pentru fiecare țară în care am călcat cu drag și dor de cunoaștere anul acesta. Întâmplător sau nu, au fost, în anul 2010, exact 10 țări...

Vă doresc tuturor un An Nou cu sănătate și împliniri pe toate planurile, iar mie, pe lângă sănătate și o altă dorință pe care mi-o tot pun de câțiva ani încoace, îmi doresc să am parte cel puțin de tot atâtea călătorii fantastice și în 2011! Cred în ceea ce mi-am propus, credeți și voi în tot ce vă propuneți...și sigur, sigur, mai devreme sau mai târziu, una sau alta dintre dorințele voastre cele mai arzătoare va deveni realitate!

Și pentru că vreau să vă dau șansa să vă înnoiți deja în anul ce bate la ușă, vă provoc să vă încercați norocul ghicind unde sunt făcute fotografiile de mai sus :-D. Cine va ghici cel mai mare număr de destinații are de la mine un premiu. Nu spui ce, vorba unui scriitor celebru, dar pentru fete premiul va consta într-o carte din colecția Chic de la Polirom, iar pentru băieți într-o carte de călătorii. Succes!

Termen: 11.01.2011 :-P

Fête des lumières, Lyon

Dacă nu ați dat încă peste relatarea mea de anul trecut sau dacă vreți să vedeți (mult) mai multe poze de la Festivalul Luminilor, intrați aici si vă veți trezi în plin Fête des lumières :-D.

Aparență și esență în orașul fantomelor: Edinburgh (II)

Vă povesteam data trecută despre nenumăratele contraste care fac din Edinburgh o destinație demnă de trecut în capul listei voastre de călătorii, contraste dintre care mie una cel mai tare mi-a sărit în ochi acela dintre aparență și esență. Ba chiar făceam afirmația - destul de îndrăzneață, recunosc – că, la o adică, Edinburgh însuși n-ar avea cum să nu admită că suferă de ... personalități multiple. Se prea poate ca unii dintre voi să fi ridicat sprânceana a neîncredere. Dați-mi voie să vă spun, în apărarea mea, că eu am fost chiar blândă în exprimare, după cum am realizat între timp :-).  Se pare că nu este deloc o coincidență că istoria macabră a lui Dr. Jekyll si Mr. Hyde a luat ființă pe aceste meleaguri, natura schizofrenică a orașului nefiindu-i străină autorului acestei istorii, Robert Louis Stevenson, care nota la vremea respectivă: „Few places, if any, offer a more barbaric display of contrasts to the eye”. De altfel, povestea este inspirată din viața dublă a localnicului Deacon Brodie, cetățean și comerciant respectabil ziua, hoț, fustangiu și împătimit al jocurilor de noroc noaptea. Cazul lui Deacon Brodie nu este însă singular; una dintre cele mai faimoase povești cu fantome din orașul (cel mai) bântuit Edinburgh are drept protagonist un personaj asemănător care ilustrează cum nu se poate mai bine contrastul mult pomenit dintre aparență și esență. Am zis povești cu fantome? Ei bine, luați aminte la ce vă voi povesti în cele ce urmează, pentru că nu se știe niciodată când dați nas în nas cu o fantomă-două în timpul preumblărilor voastre prin Edinburgh și ...n-ar fi rău măcar să știți cu cine aveți de-a face :-P.