2011 in a nutshell - 1 an, 3 continente, 10 țări

Nici n-am apucat bine să mă dezmeticesc după anul călătoriilor 2010 că m-am și trezit prinsă în vâltoarea lui 2011. Și uite că a trecut și el, pe negândite, iar 2012 e nerăbdător să intre în scenă. N-am să mă grăbesc să-i pun etichete anului 2011, anii sunt buni sau răi după cum alegem să preluăm frâiele propriilor vieți ori să ne lăsăm, pasivi, pe tânjală, sperând că lucrurile se vor aranja de la sine. După cum alegem să ne încovoiem spinarea sub povara greutăților și neîmplinirilor ori să zâmbim în ciuda lor, sperând ca micile boabe de rouă ce ni se mai adună uneori în colțul ochilor să treacă neobservate. După cum suntem sau nu dispuși să desprindem din fiecare experiență crâmpeiul acela de înțelepciune care să ne țină de cald când orice altceva dă greș, să ajutăm mai degrabă decât să punem piedici, să pironim clipa trăind-o cu sete, din suflet, în loc să lăsăm zilele să se scurgă, egale, sursă nesfârșită de regrete mai târziu. Să încetăm să judecăm, să privim de sus, să ne comparăm, să invidiem, să ne vindem visele pe nimicuri, să înțelegem că un an bun este un an pe care l-am încheiat sănătoși, noi și toți cei la care ținem mai presus de orice. Că timpul trece și visele îmbătrânesc și ele alături de noi. Că visele - chiar și cele care nu se îndeplinesc niciodată - fac să ne crească aripi, iar așteptarea și anticiparea ce le însoțesc ne descoperă puteri și calități de care nu ne-am fi crezut în stare. Că visele împlinite se transformă în amintiri de neuitat, iar amintirile sunt investițiile noastre cele mai de preț. Cred cu tărie că 

Merry Christmas dintre palmieri

Aveați cumva impresia că în deșert nu vine Crăciunul? Uite că vine, chiar dacă Moșul și spiridușii lui cei harnici trebuie să își facă loc nu prin nămeți, ci printre palmieri împodobiți de sărbătoare iar brăduții, deși ornați cu mult bun gust, nu răspândesc mirosul brazilor de acasă... Vă urez de pe acum Crăciun fericit și clipe de neuitat alături de dragii voștri! Și nu uitați, Moșul există, l-am văzut cu ochii mei în Laponia! :)

Bird's Eye View over ...Doha

Situat în zona cunoscută drept Sports City, în imediata apropiere a stadionului Khalifa și a centrului comercial Villaggio, Aspire Tower (numit și Olympic Tower sau Khalifa Doha Sports Tower) este (încă) cea mai înaltă clădire din Doha. Cu o înălțime de 318 m, turnul în formă de torță a fost una dintre emblemele celei de-a cincisprezecea ediții a Jocurilor Asiatice 2006, ocazie cu care în vârful său a ars o flacără de aproape 10 m înălțime. Poreclit de localnici "The Torch", turnul a fost inaugurat la începutul anului 2011, cu o întârziere de vreo 3-4 ani, iar construcția lui a costat nu mai puțin de 130 milioane de euro. Interiorul său extrem de modern include un hotel de lux cu camere ale căror prețuri încep de la "modica" sumă de 300 euro pe noapte, o spectaculoasă piscină exterioară (!) aflată la 80 m înălțime, un muzeu al sportului, 3 restaurante dintre care unul pe platformă rotativă, situat la înălțimea de 215 m, un bar/lounge, o sală de bal și un centru de conferințe. Nu vă imaginați însă că este prea ușor să admiri orașul de sus pentru că Aspire Tower și implicit platforma de observație nu sunt deschise vizitatorilor. Așa încât dacă nu cumva aveți bafta teribilă de a fi invitați la unul dintre evenimentele organizate frecvent în interiorul turnului (mersi Ana!), singura șansă de a cerceta împrejurimile de la înălțime este să priviți fotografiile de mai jos, imaginându-vă lumina nefiltrată de vălul fin de praf - cunoscut drept "dust haze" - atât de des întâlnit în Doha!

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (III) - Viena

Când vine vorba de răstimpul în care se desfășoară mult așteptatele Weihnachtsmärkte sau Christkindlmärkte din Germania și Austria, un scurt moment de reflecție vă va releva faptul că acestea își deschid și închid porțile, în mare, cam în aceeași perioadă. Sigur, veți spune că e natural ca târgurile de Crăciun să aibă loc în preajma sărbătorii care le împrumută numele și, deși nu greșiți câtuși de puțin, nu pot să nu observ că este un răspuns pe cât de corect pe atât de ...imprecis. Și asta pentru că momentul de începere a majorității târgurilor de Crăciun nu este nicidecum lăsat la voia întâmplării, după cum s-ar putea crede în necunoștință de cauză. Dimpotrivă, momentul de care vă vorbesc are o tradiție îndelungată și o semnificație religioasă aparte, aflându-se în strânsă legătură cu perioada premergătoare celebrării Nașterii lui Iisus pe care nemții și austriecii o denumesc Advent sau Adventszeit și care cuprinde cele 4 săptămâni dinainte de 25 decembrie.

Africa, în dar de ziua mea

Știu, la voi e frig, până și în Doha a venit iarna (la 16 grade ziua e chiar răcoare, credeți-mă!) și ar trebui să mă grăbesc să vă povestesc despre târgurile de Crăciun pentru că am promis că termin până la sfârșitul anului, însă ceva din mine se agață încă de impresiile zilelor trecute și mai ales ale zilei de 7 decembrie care mi-a adus, pe lângă un an în plus pe răbojul vieții, unul dintre cele mai frumoase cadouri de când mă știu: un nesperat, dar mult dorit și îndelung așteptat safari în Nairobi, Kenya. Și pentru că am prins drag de Africa și nu vreau să las să treacă anul fără a marca cumva clipele astea de infinită emoție pe care am avut norocul să le trăiesc, vă atașez trei filmulețe (total neprofesioniste, dar ce mai contează?!) de la fața locului, mărturisindu-vă totodată că am avut la rândul meu impresia că urmăresc un film pe întreaga durată a safariului din Nairobi National Park, atât de reușite au fost toate imaginile ce mi s-au perindat prin fața ochilor, atât de bine închegate cadrele și inspirat distribuite rolurile, atât de perfecte culorile și atât de incredibil de armonioase mișcările și sunetele! Spuneți voi, ce-aș fi putut să îmi doresc mai mult de ziua mea?! ❤❤❤

 

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (II) - Sibiu

Despre primele târguri de Crăciun se spune că și-ar avea originea în perioada de sfârșit a Evului Mediu. Deloc surprinzător dat fiind zona actuală de răspândire majoră a târgurilor de Crăciun, acestea au apărut în partea vorbitoare de limbă germană a Europei. Astfel, în Austria anului 1296 lua naștere primul eveniment de acest gen, cunoscut sub denumirea de Dezembermarkt (târgul lunii decembrie) și organizat cu aprobarea ducelui Albrecht I al Austriei pentru comercianții vienezi, în timp ce în Germania cel mai vechi târg a avut loc la Bautzen în 1384, sub forma unei piețe de carne (Fleischmarkt) în aer liber instituite prin lege de către însuși regele Wenzel, dreptul de expunere a mărfurilor în cadrul pieței încetând de Crăciun. Al treilea cel mai vechi târg din lume, târgul de Crăciun din Frankfurt am Main este atestat documentar încă din 1393.

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (I) - Wasserburg am Inn

Iubesc Crăciunul. Nici nu știu ce mă atrage mai mult, fulgii mari care se prăvălesc peste străzi și acoperișuri ascunzând cu delicatețe petele de rușine de pe obrajii orașelor, brazii falnici din piețe printre care te preumbli scrutător, cu același aer grav pe care ți l-ar conferi orice altă decizie importantă, convins fiind că numai unul este demn de a-ți păși pragul și de a-ți fi tovarăș de nădejde cea mai mare parte a sezonului hibernal, misteriosul Moș cu hăinuță comercială și chip durduliu și jovial, atât de durduliu încât mai că te bufnește râsul când ți-l imaginezi încercând să se strecoare prin vreun horn de coș, cadourile împachetate cu grijă în hârtie lucioasă pe care mai că nu te-ai îndura s-o sfâșii de n-ar fi marea curiozitate asupra prețiosului conținut, mirosurile care năvălesc afară din case pe ferestre și din balcoane, printre tocuri de uși, pe casele scărilor și dintre rafturile ticsite cu produse ale prăvăliilor - miros de ace de brad amestecat cu aromă de mandarine și portocale, miros de vin fiert împletit cu aromă de ghimbir și scorțișoară, miros de friptură fragedă mustind în sosuri limpezi cu aromă de dafin și piper - amintirea unor povești care mi-au marcat copilăria, povești despre spărgători de nuci transformați în prinți și fetițe cu chibrituri tânjind din spatele ferestrelor aburite după lumină, căldură, o cină îndestulătoare și o familie cu care le-ar putea împărți, colindele vechi, cântate în acompaniament de orgă, care-ți fac ochii să înoate în lacrimi ori șiragurile de luminițe pâlpâind ritmic dincolo de geamuri pe care gerul aprig desenează minunate flori de gheață. Ce vă pot spune, însă, este că de ceva vreme nu-mi mai pot imagina această sărbătoare fără fantasticele târguri de Crăciun dintre care multe își deschid porțile încă de la jumătatea lui noiembrie pentru a schimba total fața orașelor ce le găzduiesc până dincolo de Crăciun.

Doha de la A la Z (II)

Hipodrom. Pe lângă petrol, deșert, aur, cămile, thobe și abaya, unul dintre primele subiecte care îți trezește curiozitatea atunci când te afli într-o țară precum Qatarul este legat de faimoșii cai arabi. Dacă v-ați întrebat mereu cum trebuie să fi arătat mândrul El-Zorab al lui Coșbuc sau pur și simplu vă numărați printre admiratorii înfocați ai nobilelor animale, cu siguranță nu vă va lăsa inima să ocoliți Qatar Racing and Equestrian Club, centrul de echitație unde se desfășoară regulat curse de cai și unde nu doar că puteți urmări antrenamentele jocheilor, vizita grajdurile și mângâia frumoșii armăsari, ci vă puteți chiar exersa abilitățile de călăreți.

Bird's Eye View over ...Elsinore

La vreo 50 km de Copenhaga se află un orășel locuit de nici 50.000 de suflete a cărui faimă îi depășește cu mult dimensiunile modeste: Helsingør. Devenit celebru pentru eternitate grație celei mai faimoase piese a lui Shakespeare, orașul Helsingør - Elsinore vă sună oare mai cunoscut? :) - a fost fondat prin anii 1420 de către regele danez Eric de Pomerania, același care a construit și fortăreața devenită mai târziu castelul Kronborg (numit în piesă Elsinore Castle). Puțini știu însă că renumele castelului datează încă dinainte de piesa lui Shakespeare, dat fiind poziționarea strategică a acestuia în cel mai îngust punct al strâmtorii Øresund și numeroasele avantaje care derivau de aici. Kronborg este o mândrețe de castel, unde mai pui că are și o istorie fascinantă așa încât merită să vă deplasați până acolo pentru a afla detalii din gura uneia dintre cele mai bine pregătite ghide pe care le-am ascultat vreodată. Și dacă tot sunteți acolo, aruncați-vă privirea și asupra împrejurimilor, veți iubi de îndată acest orășel cu aceeași pasiune cu care descopereați, poate, pe vremuri, valențele nebănuite ale limbii engleze vechi izvorâte din condeiul ingeniosului Shakespeare!

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (VI)

Zilele s-au scurs pe nesimțite în Tenerife iar vacanța se apropia cu pași repezi de sfârșit. După senzația inegalabilă care te cuprinde în vârful vulcanului Teide, ai zice că insula nu-ți mai poate oferi nimic spectaculos și tot ce-ți mai rămâne de făcut este să te scufunzi într-unul din multele șezlonguri îmbietoare și să te lași alintat de razele binefăcătoare ale astrului diurn, în timp ce sorbi cu nesaț un cocktail multicolor în clinchet melodios de cuburi de gheață. Sau să faci câțiva pași către cel mai apropiat punct de vânzare a suvenirurilor unde te vei căzni să alegi între atâtea și atâtea obiecte cu care i-ai putea impresiona iremediabil pe cei dragi de acasă, rememorând pe drumul într-acolo, odată cu fiecare adiere de vânt care ți va dezmierda tâmplele, fragmente dintr-o vacanță de pomină. Nimic mai greșit, după cum vă spuneam și cu altă ocazie, insula este un izvor nesecat de surprize pe care nu ai cum să le epuizezi într-un biet sejur de 7-8 zile. Ceea ce știusem, însă, de îndată ce luasem în primire catalogul cuprinzător de la recepție, a fost că nu aveam cum să părăsim Tenerife fără a ne delecta cu o plimbare de-a lungul coastei vulcanice a insulei, în căutare de balene și delfini pe care să-i admirăm în mediul lor natural.

De când sunt în Doha...

...am mai mult timp pentru mine. Timp pentru citit, pentru blog, pentru plajă, pentru lenevit, pentru căscat ochii în jur, timp pentru orice. Sigur că asta nu va dura o veșnicie, dar până atunci profit din răsputeri.

...fac (mai mult) sport. Înot și merg la sală. Cel mai adesea înot, după cum bine știți deja este una dintre activitățile mele preferate de când mă știu. Și apoi...trebuie să fiu în formă pentru ziua aceea - sper nu foarte îndepărtată - când mă voi lupta cu nămeții din Groenlanda sau Antarctica, nu? :-P

Prima mea călătorie în străinătate

Bianca m-a poftit să îmi amintesc și eu de prima ieșire din țară, lucru deloc dificil dat fiind că respectiva vacanță are o însemnătate specială pentru mine și n-aș putea-o uita prea curând. 

Bird's Eye View over ...Veneția

Când vine vorba de Veneția, multe sunt de spus și puține dintre acestea pot reda cu adevărat măcar un crâmpei din frumusețea micuțului oraș cuibărit între ape. Fie că stați doar două zile sau o întreagă săptămână binecuvântată, la un moment dat veți simți cu siguranță nevoia să priviți orașul de undeva de sus. Puteți face asta din Palatul Dogilor, de pe terasa Basilicăi San Marco și mai ales din Campanile di San Marco, turnul impozant din cărămidă roșie care domină Piazza di San Marco de la înălțimea celor aproape 100 m ai săi. Dacă mă întrebați pe mine însă, nimic nu se compară cu prima privire fugară aruncată Veneției din avion, pe ultima sută de metri a pregătirilor de aterizare. Să fi fost influențată, oare, și de frumosul curcubeu care ni s-a așternut la picioare ca o punte de lumină între noi și mult râvnita Veneție? Se prea poate...

Noaptea dovlecilor în Canada (II)

După cum vă povesteam data trecută, am părăsit Montrealul în toiul pregătirilor de Halloween. Oarecum înciudată că plecam înainte de sărbătoarea propriu-zisă, știind poate, în sinea mea, că forfota și freamătul care îi făceau pe mulți să afirme despre Toronto că acesta este situat mai degrabă în SUA decât în Canada nu aveau să egaleze nicicând în sufletul și mintea mea farmecul tihnit al Montrealului, m-am consolat totuși la gândul că eram, încă, în vacanță și poate (cine știe?!) Halloween-ul în Toronto avea să mă surprindă plăcut. 

Doha de la A la Z (I)

Alcool. Qatar fiind o țară musulmană, alcoolul este strict interzis și nu poate fi achiziționat decât în mod excepțional de la depozite speciale, pe baza unui permis eliberat la cerere. Nu veți descoperi alcool de cumpărat nicăieri în magazine și supermarketuri, iar la raioanele de băuturi singura bere disponibilă este cea fără alcool, cu varii arome de fructe. Veți găsi astfel de tipuri de bere de la toate marile companii producătoare, rămâne doar să vă hotărâți pe care o alegeți. Interdicția vizează doar comercializarea și consumul de alcool în spații publice, deci dacă chiar vă țipă buza după o bere veți putea să vă ostoiți pofta la orice restaurant sau bar din cadrul numeroaselor hoteluri cu multe stele din Doha ori chiar la voi acasă. 

Noaptea dovlecilor în Canada (I)

Nu mă dau în vânt după sărbători importate, însă dacă am ocazia să văd pe viu un astfel de eveniment la el acasă, fiți siguri că sunt prima care sar în sus de bucurie și număr clipele până la mult așteptatul moment. Iar ocazia s-a ivit pe nepusă masă anul trecut în octombrie, când am făcut un ditamai saltul înaripat peste ocean și m-am trezit buimacă pe continentul american tocmai când toamna dăduse iama în paleta-i colorată, înzestrând frunzele cu hăinuțe noi și vesele care ar fi făcut să pălească de ciudă orice designer cu pretenții de mare inovator.

Stai la...Melia Jardines del Teide, Tenerife - hotelul pentru care ai nevoie de hartă

După cum vă povesteam în serialul meu despre delfini prietenoși, submarine galbene, vulcani încă activi și pești-spadă gigantici, în Tenerife cazarea ideală ar trebui să fie situată în sud, unde precipitațiile sunt ca și inexistente iar soarele strălucește mai mereu. S-ar putea să plătiți ceva în plus față de prețurile practicate în nordul insulei, însă la sfârșitul sejurului îmi veți da dreptate că a meritat. Și pentru că "sud" sună un pic cam prea abstract, nu mai pierd vremea și rostesc doar două cuvinte cu care nu aveți cum să dați greș: Costa Adeje. Dacă mai aveți și noroc de un hotel cu situare optimă, camere spațioase cu vedere la ocean, personal săritor și mâncare gustoasă și de calitate, cu siguranță nu veți uita prea curând preafrumoasa vacanță și, cine știe, într-o bună zi veți dori să povestiți și altora despre ea :-).

Islanda - de la Sibiu la Doha via Nepal

Sunt sigură că pe mulți dintre voi v-a cam pus în încurcătură titlul, așa că vă liniștesc asigurându-vă că nu, nu sunt într-o doagă și nici n-am descoperit în călătoriile mele vreo rută secretă care să sfideze rânduiala bine cunoscută de pe harta lumii. Dar chiar și așa, traseul de mai sus nu vi se va părea deloc mai puțin bizar când vă voi spune că a fost parcurs întocmai de o carte poștală islandeză oferită mie cu drag de Liliana la începutul verii. Și pentru că distanța dintre Sibiu și București într-o perioadă de frământări, decizii și despărțiri treptate este mai mare decât s-ar putea crede, Cătălin și Renate au preluat cartea poștală de la Liliana cu gândul de a mi-o înmâna când ne-am fi întâlnit la Doha, după cum plănuisem de ceva vreme. Ceea ce s-a și întâmplat, numai că înainte au plimbat cartea poștală și prin ...Nepal, unde au petrecut două săptămâni încărcate de aventuri. Nu știu ce părere are cartea poștală despre toate astea - tind să cred că neam de neamul ei nu a văzut atâtea - dar eu una am fost profund impresionată acum vreo două seri când a poposit în fine, după aproape 4 luni de zile, în mâinile mele, aici, în Qatar. Și, cine știe, dat fiind că tot pe blogul Lilianei am câștigat, cu articolul acesta, și ghidul Lonely Planet despre Islanda, mă gândesc că ar fi frumos din partea mea să îmi iau cât de curând inima în dinți și tălpile la spinare și să purced înspre acolo pentru a vedea cu ochii mei toate minunățiile la care deocamdată doar visez. Până una-alta le mulțumesc din suflet Lilianei, Renatei și lui Cătălin...mă conving pe zi ce trece că "departe" este incredibil de "aproape" câteodată iar partea cea mai frumoasă a călătoriilor sunt tot oamenii deosebiți pe care, dacă ești destul de norocos, soarta ți-i scoate în cale când te aștepți mai puțin.

Iar ție, lume mare, am să-ți spun doar atât: așa mărunți cum suntem, uneori te avem la degetul mic! :-)

Sosirea la Doha sau Cu inima între două continente

Am plecat din București într-o seară, după multe zile lungi și chinuitoare împărțite în și mai multe clipe care au stat sub semnul adjectivului "ultim", îndulcit prea puțin pe moment de conștiința laturii nedefinitive a despărțirii: ultima carte citită pe nerăsuflate în freamăt de ramuri și zarvă de vrăbii la adăpostul umbros al copacilor din grădina alor mei, ultima hârjoneală cu maidanezul misogin negru-tăciune cu care încheiasem în fine un armistițiu (știuse, oare, că plec, de mă tratase cu atâta indulgență și afecțiune?), ultima plimbare prin parcul preferat alături de cea mai bună prietenă, ultima noapte răcoroasă, scuza perfectă pentru a te cuibări lângă sora ta amintindu-ți de zilele netulburate ale copilăriei pe care ai încercat de nenumărate ori să le regăsești de atunci, aflându-le mereu mai îndepărtate ca oricând, ultima privire încețoșată de lacrimi aruncată înspre ai tăi la aeroport, în timp ce domnul acela în uniformă striga la tine Dumnezeu știe ce aținându-ți calea pentru a nu păși și mai departe de zona destinată pasagerilor în încercarea-ți disperată de a-i mai vedea o dată și încă o dată, ultima răbufnire de suspine la ghișeul de pașapoarte urmată de întrebarea, însoțită de un zâmbet reconfortant, a tinerei din spatele ghișeului: - V-ați despărțit de cineva drag, nu-i așa? 

Al Wakrah - bun venit pe țărmul cu mangrove

Pe țărmul Golfului Persic, la nici jumătate de oră de mers cu mașina de Doha, se află un orășel liniștit, pe numele lui Al Wakrah ( الوكرة‎), ai cărui locuitori trăiau pe vremuri exclusiv din pescuit și culesul perlelor. Considerat în zilele noastre unul dintre cele mai importante orașe din Qatar, Al Wakrah a fost inclus într-un amplu proiect de dezvoltare menit a atrage amatorii de natură, cultură și sport, dar și a pune în valoare vechile atracții ale orașului - portul cu frumoasele lui dhow, moscheile, casele tradiționale, muzeele și fortul construit pe ruinele unui vechi castel.

Bird's Eye View over ...Toronto

Dacă ai drum prin Toronto, inevitabil vei fi tentat să urci în CN Tower, turnul de telecomunicații și observație despre care e aproape imposibil să nu fi auzit vorbindu-se la un moment dat. Și chiar dacă nu ai auzit de CN Tower, cu siguranță se va găsi cineva care să te îndrume înspre acolo, pentru că este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-ai putea face în acest oraș. (Asta dacă nu cumva ești femeie și îți răsare absolut întâmplător în cale magazinul Victoria's Secret, caz în care CN Tower mai poate aștepta câteva ore...hai zile, ca să fim mai aproape de realitate :-D.). Turnul, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, are o înălțime de 553,33 m, însă de urcat vei putea urca numai până la 447 m, ce-i drept cu o viteză de 11 km/h. Asta înseamnă că vei ajunge la platforma de observație în 44 secunde! Liftul are podeaua de sticlă, așa că îndrăznește să privești cum pământul îți fuge de sub picioare cu rapiditate, te asigur că prea curând nu vei mai experimenta una ca asta. Platforma de observație are la rândul ei o zonă cu podea de sticlă la o înălțime care îți va da niscaiva fiori pe șira spinării, însă pentru o poză reușită cu tine și feeria de lumini de dedesubt va trebui să stai la coadă, așa că înarmează-te cu răbdare...

Vreme trece, vreme vine

Vine o vreme când curiozitatea îţi mână paşii pe cărări puţin umblate pe care nu te-ai fi încumetat să te avânţi vreodată. Vine o vreme când ţi-e scris în stele să ajungi în locuri despre care până mai ieri nici măcar nu ştiai prea bine unde se situează pe hartă. Vine o vreme când, în plină iarnă, îţi încalţi balerinii de pânză şi, păşind zgribulită pe vârfuri prin zăpada de februarie, te urneşti cu inima zbătându-ţi-se în piept de emoţie către zări unde soarele îşi arată cu generozitate chipul surâzător tot timpul anului. Vine o vreme când simți nevoia de o schimbare, una majoră care fără îndoială îți va bulversa complet existența dar, poate, cine știe, îți va permite să pășești în direcții la care până acum nici măcar nu ai îndrăznit să speri. Vine o vreme când, îmbătată de promisiunea unui nou început într-un loc despre care ai avea atâtea lucruri de învățat și atâtea prejudecăți de înlăturat, îți iei inima în dinți și transformi în realitate întrebarea "cum ar fi dacă...?", nădăjduind în sinea ta că va fi bine, mai bine, și că vei avea în sfârșit șansele care ți s-au refuzat până acum. Dacă ai ales bine nu vei ști cu certitudine decât atunci când va veni vremea, știi însă că vei face tot ce îți va sta în putere ca să fie bine, pentru tine și mai ales pentru cel drag de lângă tine care s-a zbătut să facă totul posibil. 

Și mai știi că urarea de mai bine ascunsă în fiecare lacrimă a celor dragi de care tocmai te-ai despărțit cu inima grea îți va da puterea de a privi cu încredere în viitor, la fel cum fiecare dintre lacrimile tale ascunde dorința și speranța de a vă revedea cu bine, atunci când va veni vremea...

Dovada...

Vă mai amintiți poza cu puișorii colorați din Doha, Qatar? Iată răspunsul meu - și proba de netăgăduit - la întrebarea care mi-a tot fost pusă pe pagina de Facebook și peste tot unde am mai făcut publică această fotografie: Da, puișorii sunt cât se poate de reali și vivace...și nu par a fi deranjați câtuși de puțin de coloritul împrumutat pentru scurtă vreme pufului lor :-). Uitasem complet de filmulețul de mai jos până astăzi când l-am găsit întâmplător în timp ce scotoceam prin zecile de mii de poze de prin călătorii, în încercarea zadarnică de a mă hotărî despre ce și în ce ordine să vă mai scriu după ce îmi voi fi rezolvat nenumăratele probleme (inclusiv pe cele legate de conexiunea imposibilă de internet!) care mă sâcâie zilele astea...

Bird's Eye View over ...Londra

Mai devreme sau mai târziu veți ajunge cu toții la Londra. Sau, ca să mă exprim altfel, nu aveți cum să nu ajungeți măcar o dată în viață la Londra, pentru că Londra este...fenomenală! Părerea mea despre Londra o știți deja...dacă nu, citiți aici cuvinte mici despre o mare dragoste. Ei, și când veți ajunge în sfârșit la Londra (zic "în sfârșit" pentru că oricât de curând ați pune piciorul în capitala britanică, tot vi se va părea că nu ați ajuns acolo pe cât de rapid v-ați fi dorit), este musai să admirați orașul de la înălțime. Pentru asta vă sfătuiesc fie să vă lăsați ridicați lin în aer de către London Eye - unul dintre simbolurile incontestabile ale locului - fie să alegeți varianta ceva mai puțin costisitoare (dar mai solicitantă din punct de vedere fizic) a urcușului în turnul Catedralei St. Paul. Noi nu ne-am putut abține și le-am încercat pe amândouă. Și am mai fi încercat noi încă multe altele dacă nu ne-am fi simțit buzunarele ușurate considerabil după fiecare încercare :-). Dacă a meritat? Cu vârf și îndesat, parol! Ia uitați...

Londra văzută din avion

Leapșă muzicală

Am primit de la Carmen o leapșă muzicală pe care mă grăbesc să o onorez, după cum am promis:

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (V)

Îndată ce ai pus piciorul în Tenerife îți spui în sinea ta că-ți ești dator să valorifici la maxim timpul alocat insulei, că doar nu degeaba ai numărat atâta timp sârguincios fiecare bănuț, nu degeaba ai socotit fiecare minut până la apropierea mult așteptatei vacanțe și nu degeaba ai suportat cu dârzenie zborul lung și hârtoapele văzduhului. Și cum ai putea să faci asta mai bine decât alegându-ți cât mai multe dintre excursiile și activitățile adunate laolaltă în catalogul disponibil contra unui zâmbet la recepția hotelului în care ești cazat? Departe de a fi una ușoară, alegerea însăși îți va înflăcăra imaginația și îți va prilejui clipe minunate de visare. Poate că nu te vei decide pentru activitățile alese de noi, despre care am tot povestit zilele trecute, sau poate vei opta doar pentru unele dintre acestea și îți vei petrece restul sejurului lenevind la plajă sub soarele dogoritor. Orice ai alege, ia aminte să-ți faci drum și pe Teide, înfocatul străjer al insulei adâncit în somnu-i secular din care însă s-ar putea trezi oricând, înecând împrejurimile în fum și cenușă.

Bird's Eye View over ...Stockholm

Când vine vorba de obiectivele turistice care nu au voie să lipsească din lista voastră odată ce ați ajuns la Stockholm, se va găsi negreșit cineva care să vă îndrume către Ericsson Globe, colosul alb cu diametrul de 110 m și înălțimea interioară de 85 m care servește drept arenă sportivă și scenă de desfășurare pentru majoritatea evenimentelor culturale și artistice organizate în oraș. Poreclit de localnici "Globen" și inaugurat în anul 1989, Ericsson Globe - a cărui construcție a necesitat 2 ani și jumătate de trudă - este și în prezent cea mai mare clădire semisferică din lume, având o capacitate de 16.000 spectatori. Ceea ce nu știați, poate, este că Globen face parte din proiectul mai vast cunoscut drept "Sistemul solar suedez", în cadrul căruia reprezintă chiar soarele, proiect care deține la rândul său recordul de a fi cea mai mare machetă permanentă a sistemului solar din lume. 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (IV)

Los Cristianos

Aveam de gând să includ povestirile de astăzi în același episod care le conține și pe cele despre submarinul galben. Sunt însă de părere că trebuie să lași un articol în legea lui, de cele mai multe ori știe singur cam când e cazul să se oprească :-). Unde mai pui că episodul ar fi ieșit mult prea lung, or asta nu mă deranjează din punct de vedere al scrisului - și nici nu mă tem că nu ați fi avut răbdare să îl citiți, știu bine cu cine am de-a face - în schimb m-ar fi obligat să fac o selecție mult mai riguroasă a fotografiilor. Sunt sigură că am fost în asentimentul vostru atunci când am decis să nu sacrific pozele, citesc la rândul meu o droaie de bloguri de călătorii și mă bucur de fiecare dată când autorul își ilustrează povestioarele cu cât mai multe imagini. Și uite-așa s-a nimerit ca episodul de astăzi să fie dedicat în întregime unei pasiuni mai vechi de-a mea, pescuitul, numai că de data aceasta o să vă istorisesc cum a decurs prima mea partidă de pescuit...oceanic.

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (III)

Pasiunea mea pentru lumea de sub ape și-a făcut simțită prezența încă din copilărie. Am citit "20.000 de leghe sub mări" pe nerăsuflate și am îndrăgit-o atât de mult încât a rămas până astăzi una dintre cărțile mele de căpătâi. Ceva mai târziu, m-aș fi îndeletnicit bucuroasă cu studierea oceanografiei și a biologiei marine, însă cum în România această opțiune era ca și inexistentă, tot ce îmi rămânea de făcut era să scrutez în continuare adâncimile albastre cu ochii minții, dintre filele îngălbenite de vreme ale tomurilor ce alcătuiau vasta bibliotecă a părinților mei. Nu de puține ori visele cu ochii deschiși din timpul zilei se transformau în imagini însuflețite noaptea, când hoinăream ore în șir - într-un soi de zbor acvatic eliberat de orice reguli și limite corporale - prin oceanul populat cu pești frumos colorați și plante cu forme bizare ce se mlădiau grațios odată cu unduirea apei. În aceste condiții e lesne de înțeles că mi-a fost de-a dreptul imposibil să refuz oferta din cale afară de ispititoare de a coborî pentru prima dată în adâncuri cu un...submarin.

Intermezzo cu delfini

Pentru că îi iubesc de când mă știu și pentru că am observat că v-au plăcut pozele din episodul 2 al serialului meu despre Tenerife, m-am gândit să vă fac o bucurie povestindu-vă câte ceva despre aceste minunate creaturi marine înzestrate cu caracteristici aparte și o inteligență ieșită din comun, delfinii. 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (II)

Priveliștea de pe terasă

Zorii celei de-a doua zile petrecute în Tenerife ne-au surprins făcând planuri. În noaptea de dinainte ne interesasem ca de obicei la recepția hotelului și aflasem că există nenumărate alte atracții și excursii de neratat pe insulă pe lângă cele asupra cărora ne documentasem încă de acasă. Am luat cu noi în cameră catalogul deloc subțire pe care ni l-a înmânat, zâmbind amabil, recepționera și ne-am lăsat absorbiți între filele acestuia, în timp ce încercam să ne punem de acord asupra strategiei care avea să facă din zilele următoare o experiență de neuitat. În cele din urmă, după ce am eliminat cu chiu cu vai variantele care nu ne făceau cu ochiul în mod deosebit, am amânat decizia finală pe seara aceleiași zile și am hotărât că nu aveam cum să începem aventura noastră pe insulă altfel decât cu faimosul Loro Parque. Pentru a străbate întreg parcul și a asista la spectacolele cu lei de mare, orci, delfini și papagali, o singură zi mai că este insuficientă, așa că nu era cazul să pierdem vremea. Ne-am aruncat la repezeală câteva provizii în mașină și am pornit nerăbdători la drum. 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (I)

Am considerat multă vreme că Tenerife nu-i de noi. Nu pentru că ar fi inaccesibilă ca preț, nici vorbă, dacă îți faci rezervările din timp și cu chibzuință vei constata că este una dintre cele mai ieftine insule exotice pe care le-ai putea alege drept destinație de vacanță, și încă una care nu e cu nimic mai prejos decât suratele ei întru exotism. Ne însoțea însă ideea preconcepută cum că ar fi o insulă extrem de comercială pe care n-ai avea, domnule, ce să faci mai multe zile în afară de a zăcea cu burta în sus la plajă, pradă nemiloaselor raze de soare și nisipului încins pe care numai valurile reci ale oceanului le-ar mai fi putut îmblânzi și asta doar pentru scurtă durată. Ceea ce le-ar surâde cu siguranță unora și altora, însă pentru noi, care nu prea stăm locului în călătorii, în mod categoric nu era o opțiune. S-a întâmplat însă ca într-o toamnă să rămânem în pană de inspirație ...și uite-așa nici nu mi-am dat bine seama cum și când s-a înfiripat ideea de a ne călca, totuși, pe inimă, și nici când a început exact să prindă contur vacanța noastră de opt zile în Tenerife.

Povestea târfelor mele triste

Trăim cu conștiința morții zi de zi. Ne urmărește pașii ca o umbră de care ai vrea să te descotorosești dar nu e chip oricât ai încerca. La început o prezență firavă și abia perceptibilă, prinde puteri pe măsură ce puterile noastre slăbesc, se hrănește cu anii noștri căpătând contur tot mai deslușit pe măsură ce silueta noastră se estompează pe pânza timpului. În cursa noastră cotidiană se întâmplă să mai uităm de ea, însă ea este mereu acolo, la pândă, spectru pământiu și hâd mijindu-și colții însângerați dindărătul obrajilor scofâlciți. Am putea să îi cedăm, să ne lăsăm copleșiți, să cădem într-o lâncezeală comodă, cale sigură către moartea spirituală și apoi fizică. Nu puțini sunt cei care se predau fără luptă, gândind că drumurile toate duc oricum către ea, mai devreme sau mai târziu. Sau am putea să ne împotrivim ei, trăind fiecare zi ca și cum altele nu ne-ar mai fi dat să trăim, ca și cum dincolo de fiecare zi nu ne-ar mai aștepta nimic altceva decât vidul, astfel încât suntem datori să dilatăm la maxim clipa prezentă. Să iubim, să suferim, să simțim, să ne exprimăm, să greșim, orice, atâta timp cât acestea toate sunt indicii ale faptului că suntem în viață, că suntem înzestrați, mai presus de orice, cu o inimă care palpită și o minte care creează. Nu rareori însă avem prea târziu această revelație. Sau poate că, așa cum se spune, nu este niciodată prea târziu.

Bird's Eye View over ...Istanbul

Dacă ați ajuns în Istanbul și nu știți încotro să o apucați pentru cea mai reușită panoramă a orașului și a Bosforului, dați-mi voie să vă îndrum pașii către Turnul Galata (Galata kulesi) din cartierul cu același nume, aflat în partea de nord a Cornului de Aur. Turnul datează din anul 1348, răstimp în care a fost distrus parțial de război, cutremure și incendii, însă a fost reconstruit și fortificat de fiecare dată, astfel încât veghează și în zilele noastre asupra orașului de la înălțimea celor 63 m ai săi. Platforma de observație se află un pic mai jos, la 52 m, suficient însă pentru a vă permite să cuprindeți cu privirea renumitele atracții ale orașului-punte dintre continente. 

Otopeni Airshow 2011 şi un nou miting de...aviaţiune

După cum probabil v-aţi obişnuit deja, sunt o prezenţă constantă mai pe la toate mitingurile aviatice organizate în Bucureşti ori prin împrejurimi. Sigur că nu puteam rata tocmai Otopeni Airshow 2011, cu atât mai mult cu cât anul trecut mi-a plăcut la nebunie ce am văzut acolo, astfel încât mi-am propus să nu ratez nicio ediţie viitoare. Prin urmare, sâmbătă pe 16 iulie am renunţat la somnul dulce de dimineaţă, mi-am aruncat într-un rucsac o pălăriuţă caraghioasă, un tub de cremă cu factor de protecţie ridicat şi o sticlă de apă şi m-am îndreptat cât am putut de repede către aeroportul Otopeni, gazda evenimentului aflat la cea de-a treia ediţie, sperând ca soarele să se arate mai puţin nemilos decât data trecută. 

Păcală și ușile

Repede, repede, să vă povestesc și eu o întâmplare haioasă, până nu se încheie concursul Lilianei, concurs al cărui premiu constă într-un mult râvnit (de mine, cel puțin) ghid islandez. Pentru cei pe care titlul îi nedumerește într-o oarecare măsură, țin să precizez că Păcală din pățania (sau, mai bine zis, pățaniile) următoare sunt chiar eu, în timp ce ușile...ei bine, ușile se joacă pe ele însele, un soi de "starring as themselves" de pe genericul filmelor americane.

Bird's Eye View over ...St. Petersburg

Pentru a vedea orașul St. Petersburg de sus, neapărat suiți cele 300 de trepte ale Catedralei Sf. Isaac. Catedrala, construită în decursul a 40 de ani și având una dintre cele mai mari cupole din lume, domină cerul orașului, fiind vizibilă cam de pretutindeni grație celor 101,5 m care fac din ea a doua cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume. Fotografiile sunt făcute în prima parte a lunii aprilie a.c., când orașul abia începea să se smulgă din strânsoarea înghețată a iernii...

Stai la... Tallink Spa & Conference Hotel, Tallinn - relaxare spațială lângă orașul medieval

Anul acesta ne-am gândit noi aşa că nu ar fi rău să ne repezim şi până la Tallinn, dacă tot e capitală culturală europeană. Şi cum orice călătorie începe încă de acasă, am făcut primul pas rezervând câteva nopţi la Tallink Spa and Conference Hotel, hotel care ne-a atras din prima cu promisiunea unui drum de doar 5 minute de mers pe jos până în Oraşul vechi, dar şi a unei relaxări depline în cadrul zonei de spa, extrem de atractivă în pozele de prezentare a hotelului. A contat de asemenea distanţa de numai 200 m de la terminalul de feriboturi, dat fiind că am ajuns la Tallinn cu vaporul, după fix 2 ore de la îmbarcarea în Helsinki. Hotelul ne-a surprins cât se poate de plăcut, astfel încât e musai să vi-l recomand şi vouă cât mai repede, sperând că vă veţi face drum prin Tallinn în 2011.

Micile mari bucurii ale vieții mele

Schi la -22 grade în Laponia (Finlanda)

Bianca mă întreabă de această dată care sunt acele zece activități ori lucruri care îmi colorează viața și mă fac să uit de rutina zilnică. Nu m-am pregătit câtuși de puțin, le scriu spontan, să vedem ce-o ieși.

1. Cărțile și călătoriile. N-aș ști să vă spun cu precizie care dintre acestea două ocupă primul loc în topul activităților mele preferate, așa că mi se pare corect să împartă primele două locuri. Aș înclina să spun că nu aș putea trăi fără cărți, însă de ceva vreme am realizat că nici fără mult iubitele mele călătorii nu aș putea să îmi imaginez existența. Din punctul meu de vedere (enunțat de altfel și de motto-ul site-ului de față), cărțile și călătoriile se află în strânsă, ba chiar indisolubilă legătură.

Splendida carte a celor o mie de emoții

Titlul acestei cărţi a lui Khaled Hosseini îmi pare cum nu se poate mai bine ales. Nu ştiu cum aţi perceput-o voi, cei care v-aţi luat răgazul de a vă cufunda între paginile ei, însă pe mine cartea asta m-a pârjolit pe interior cu intensitatea a...o mie de sori. Cartea începe domol, precum razele blânde alunecând pe chipul meu dimineaţa la trezire, odată cu introducerea cititorului în viaţa micuţei Mariam. Copil din flori ("harami"), Mariam își duce alene viaţa de la o zi la alta alături de o mamă pe care nu o înţelege, însă arde ca o flacără în rarele clipe de fericire alături de Jalil, tatăl care nu o consideră cu adevărat parte din familie, dar care pare să o iubească în felul său meschin şi egoist. Cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de mama istovită înainte de vreme, Jalil îi ține spiritul treaz și o ademenește cu povești frumoase despre Herat, "leagănul culturii persane și locul unde-și dădeau întâlnire scriitorii, pictorii și sufiștii", acolo unde "Dacă-ți întindeai piciorul mai mult, riscai să te trezești cu el în fundul unui poet" ori despre ficusul la rădăcina căruia a fost îngropat marele poet Jami. Venerația orbească pentru tată o face pe Mariam să își neglijeze mama, ceea ce conduce în cele din urmă la tragedia ce constituie factorul declanșator al intrării vieții lui Mariam pe un cu totul alt făgaș.

"Odă" unei tarte cu fructe

Acesta este un articol despre o tartă. O da, ştiu prea bine la ce mă expun scriindu-l. Unii dintre voi vor crede cu siguranţă că m-am scrântit de-a binelea. Alţii vor avea impresia că nu visez decât la dulciuri cât e ziulica de lungă. O a treia categorie va ridica din sprânceană cu scepticism, considerând de bună seamă că mi-am epuizat toate subiectele, de vreme ce nu am altceva mai bun de făcut decât să laud virtuţile unei tarte. Nimic mai greşit. Credeţi sau nu, mă aflu în deplinătatea facultăţilor mintale, de fapt mai mult decât oricând :-). Slavă Domnului că am subiecte cât pentru o viaţă întreagă, răbdare să aveţi voi să le parcurgeţi pe toate. Iar de poftit la dulciuri nu poftesc decât în mult prea rarele ocazii când organismul meu vitregit de zaharuri îmi dictează mai mult sau mai puţin conştient o atare necesitate.

ABC cu cărţi

Am găsit o leapşă interesantă la Bianca şi pentru că este vorba despre cărţi m-am grăbit să intru şi eu în joc. Iată cum sună cerinţa lepşei: "Înşiruie câte un titlu de carte preferată pentru fiecare literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poţi înlocui cu o carte preferată care conţine acea literă în titlu. Ai voie sa pui în lista ta şi cărţi care nu aparţin beletristicii.”

Bird's Eye View over ...Firenze

De unde altundeva ai putea avea o priveliște de milioane asupra Florenței dacă nu din Campanile di Giotto, turnul de sine stătător care face parte din complexul de clădiri ce alcătuiesc Catedrala din Florența? Turnul este localizat în Piazza del Duomo și are o înălțime de aproape 85 m. Odată ajuns în vârf, imaginea care ți se dezvăluie privirii face să merite cu vârf și îndesat urcușul relativ anevoios al celor 414 trepte înguste...

Cel mai "cool" bar din Stockholm: Ice Bar

Am ajuns în Stockholm într-o dimineață de aprilie după un drum de 17 ore cu vaporul. Am tras la hotel și ne-am aruncat pe canapelele confortabile pentru a ne recăpăta echilibrul întrucâtva destabilizat de legănatul molcom, dar neobișnuit al gigantului pe care tocmai îl părăsisem. Am deschis într-o doară televizorul și pe ecran au prins a se perinda în ritm monoton imagini liniștitoare despre te miri ce atracții selectate de personalul hotelier pentru noi, oaspeții de ocazie. Și poate că l-aș fi închis înapoi îndată dacă nu mi-ar fi atras atenția o informație pe care nici măcar über-vigilentele mele antene captatoare îndelung exersate anterior fiecărei călătorii nu reușiseră de astă dată să o detecteze, oricât de mult și febril se încordaseră.

Dintotdeauna am considerat că nu poți spune cu adevărat că ai trecut altfel decât superficial printr-un oraș dacă nu ai descoperit măcar unul-două lucruri mai puțin știute de turistul de rând, adică acela interesat mai cu seamă de a bifa obiectivele cu grad de recunoaștere ridicat, pe care să le prezinte apoi anturajului ca pe niște trofee strălucitoare înainte de a le exila definitiv într-un colț prăfuit al memoriei. Vă imaginați așadar ce surescitare m-a cuprins când am realizat că făcusem o descoperire promițătoare și cum n-am avut pace până ce nu m-am văzut în fața Nordic Sea Hotel, chiar cel care ascundea în spatele ușilor ispita de care vă spuneam: Ice Bar Stockholm.

Nyhavn, prima impresie contează

Spuneţi voi, cum să nu te îndrăgosteşti la prima vedere de Copenhaga când te întâmpină aşa?

Elephant Parade - încet, dar sigur, elefanții cuceresc lumea (I)

Proaspăt întoarsă de la Copenhaga, nu pot să nu vă dau - chiar și pe fugă - detalii despre un eveniment aflat în plină desfășurare anul acesta, Elephant Parade. Din capul locului vă spun că nu știam nimic despre Elephant Parade, în ciuda faptului că acesta este deja al cincilea an în care are loc. Pe scurt, este vorba despre o expoziție de artă în aer liber constând din statui de elefanți decorate în fel și chip, în culori care mai de care mai atractive, menită a atrage atenția și a strânge fonduri pentru salvarea de la dispariție a elefantului asiatic. Edițiile anterioare au avut loc la Rotterdam (2007), Antwerp (2008), Amsterdam (2009), Londra, Emmen și Bergen (2010), printre designeri numărându-se nume celebre din țările respective și de peste hotare. Anul acesta a venit rândul orașelor Heerlen, Copenhaga, Milano și Singapore să găzduiască parada pachidermelor multicolore, și nu știu, zău, cum se face, dar am avut norocul să nimeresc la Copenhaga la aproape o lună de la debutul ei. Am avut norocul să nimeresc în toiul multor alte evenimente care au făcut din Copenhaga un oraș exploziv în acest sfârșit de săptămână, evenimente despre care vă voi povesti însă în perioada următoare, căci fiecare dintre ele merită un articol separat.

Bird's Eye View over ...Praga

Continuu seria de "Bird's Eye View over..." cu o minune de oraș pe care l-am vizitat în iulie 2009, Praga. Pentru a păstra pentru totdeauna în amintire o imagine de excepție asupra orașului vă sfătuiesc să vizitați Catedrala Sf. Vitus (Katedrála svatého Víta), dar să nu ratați nici o urcare în faimosul turn Petrin (Petřínská rozhledna) pe care îl veți recunoaște cu ușurință de la distanță datorită asemănării deloc întâmplătoare cu Turnul Eiffel. Dedic acest post Cătălinei - (cea mai) mare iubitoare a acestui oraș - spre a-mi "cumpăra" iertarea pentru nechibzuința de a fi omis Praga din topul destinațiilor Printre randuri.com, publicat zilele trecute :-).

Top 10 destinaţii - Printre rânduri

Zilele trecute Cătălin şi Renu au lansat un concurs. Toate bune şi frumoase până aici. Păi hai să particip şi eu, mi-am zis, că doar am de unde alege! Iar premiile - mai ales unele dintre ele - îmi cam făceau cu ochiul. Ei bine, trebuie să recunosc că aparent atât de uşoara sarcină a concursului mie una mi-a dat serioase bătăi de cap. M-am gândit, m-am răzgândit, m-am hotărât, am dat să scriu, iar m-am sucit...şi tot aşa. Am ales în fine zece destinații, am tăiat vreo trei şi le-am înlocuit cu altele, am pus pe hârtie şi vreo două rezerve despre care am avut eu impresia că le cam nedreptăţisem...şi voila, aveam în fine un top. L-am trecut pe curat şi am îndesat bileţelul în geantă, hotărâtă să nu mai schimb nimic, în ruptul capului. Și n-am mai schimbat nimic. Adică mă rog, n-am mai adăugat nicio destinaţie şi nici n-am tăiat vreuna de pe listă (cu excepţia rezervelor). Doar le-am...schimbat niţel poziţiile între ele. Adineauri :-). Nu pricep şi pace cum de zece poziţii sunt atât de puţine încât oraşe foarte dragi mie precum Praga, Verona, Nürnberg, Florenţa, Toulouse, Edinburgh, München, Tallinn, Stockholm, Helsinki, Salzburg, Lyon şi muuulte altele au rămas pe dinafară. Vă mărturisesc că una dintre propriile-mi reguli spunea cât se poate de clar că nu am voie să includ în top două oraşe din aceeaşi ţară. Vi se pare simplu? Pai atunci alegeţi voi între Roma și Veneția, să vă văd. Nu mai zic nimic despre criteriile pe care am încercat să le aplic pentru că... vreo duzină dintre ele au sfârşit prin a ieşi cu coada-ntre picioare pe uşa din dos, dând întâietate unor argumente cât se poate de subiective. Ce mai tura-vura, uite topul (nu e topul), îl scriu acum repede că nu se ştie ce mi se mai năzare până mâine... 

Strejnic Air Show 2011

Pe 28 mai m-am trezit cu noaptea în cap pentru a asista la mitingul aviatic organizat de Aeroclubul României și Școala Superioară de Aviație Civilă pe Aerodromul Strejnic. Câteva ore mai târziu aflam și ocazia care a stat la baza organizării acestui eveniment: celebrarea a 50 de ani de la înregistrarea recordului mondial absolut de aterizare la punct fix cu parașuta și marcarea a 75 de ani de la înființarea Aeroclubului "Gheorghe Bănciulescu" Strejnic - Ploiești. Recordul mondial constând în efectuarea a două salturi de la înălțimea de 1000 m cu deschidere întârziată a parașutei urmate de aterizarea la 0 (zero) metri de punctul fix datează din 31 mai 1961 și aparține parașutistului Gheorghe Iancu. Mi-a plăcut mult ce am văzut, vremea a fost ideală - cer preponderent acoperit, dar cu multe momente în care soarele răzbea cu putere dintre nori metamorfozând întreg peisajul - am avut parte și de această dată de inimioare desenate în înaltul cerului, așa că m-am gândit să vă arăt și vouă câteva imagini, în caz că v-ați dorit să ajungeți și nu ați reușit.

Și pentru că emoțiile sunt oriunde ai ochi să le observi, vă mărturisesc că m-a impresionat foarte tare bătrânica din imaginea de mai jos, care agita cu mândrie și o energie incredibilă steagul României pentru un parașutist - fiu, nepot, sau cine știe...