Paris Air Show - Nu trebuie să fii pasionat ca să te dai în vânt după el (I)

Este fără îndoială cel mai mare eveniment dedicat industriei aeronautice și spațiale din lume. Cunoscut oficial sub denumirea de Salon International de l’Aéronautique et de l’Espace (SIAE) Paris și mai pe scurt drept Paris Air Show, are loc din doi în doi ani și a împlinit de curând un secol de existență. Am avut norocul de a mă afla în mijlocul puhoiului de oameni veniți din toate colțurile lumii în 2009 pentru a participa la centenarul SIAE și trebuie să vă spun că a fost o experiență fantastică din toate punctele de vedere! Dar să nu ne pripim și să începem cu începutul...

Cum am ajuns la Paris Air Show? Simplu, o să spuneți. Ce mare filosofie, iei biletele de avion cu nu știu câtă vreme înainte, îți pui ceasul să sune în dimineața cu pricina, te trezești cu ochii cârpiți de somn și-ți vine să șuieri printre dinți câteva vorbe necuviincioase dar apoi îți amintești motivul deșteptării și sari grăbit dintre perne, te urci în mașină, ajungi la aeroport, te urci în avion, dormi de n-ai nicio treabă sau, după caz, îți tremură fundul de frică timp de patru ore până la Paris, cobori din avion, iei RER-ul, cobori din RER, te urci în autobuzul special care te lasă în buza aeroportului Le Bourget și...gata. Ei bine, da, teoretic așa e. Practic, lucrurile stau cu totul altfel dacă te afli în "cantonament" la Cheia unde înveți de mama focului pentru licența de care te despart doar zece zile...și mai ales dacă ești perfect conștient de faptul că nu ai cum, în ruptul capului, să aloci mai mult de o zi (!) unei astfel de escapade, dat fiind că oricum nu dispui de timp suficient pentru studiu și abia-abia ai reușit să îți iei libere de la serviciu chiar și amărâtele alea de zece zile!

Drept pentru care se impune să rescriem scenariul de mai sus: Îți pui ceasul să sune, te trezești în creierii nopții (nu știu cum sună ora 3 noaptea pentru voi, dar eu una nu mă dau jos din pat la 3 decât pentru a prinde aburul dimineții ridicându-se deasupra bălții înaintea unei partide de pescuit, și nici asta nu mă  urnește întotdeauna), șuieri printre dinți vorbele necuviincioase de care pomeneam mai înainte, îi zici vreo două și celui de lângă tine care a avut ideea creață de a te supune unui asemenea supliciu, îți amintești în fine motivul deșteptării, sari în haine, te urci în mașină, conduci chiaun vreo două ore până la București, ajungi la aeroport, te urci cu ochii cârpiți în avion, dormi neîntors vreo patru ore până la Paris (curat leac pentru frica de zbor!), te trezești și mai chiaun, cobori din avion, iei RER-ul, cobori din RER, iei autobuzul plin până la refuz spre aeroportul Le Bourget pentru că da, dintre toate zilele târgului tu ți-ai ales-o fix pe ultima pentru a-ți face apariția (deși știai prea bine că va fi și cea mai aglomerată) și...ajungi în sfârșit pe aeroport, unde primul lucru te oprești să arunci pe gât o cafea tare și să îmbuci rapid un sandwich cu brânze puturoase :-).

Cu stomacul ceva mai plin și cafeaua care îți aleargă prin corp trezind rând pe rând toate organele-ți ostenite, parcă-parcă viața începe să aibă sens din nou și realizezi unde te afli și, mai ales, că s-ar putea să fi meritat tot efortul :-). Mai are rost să vă spun că noaptea aveam să fim înapoi la Cheia și deci am avut de parcurs în sens invers toate cele șase ore și mai bine? Cred că nu, în schimb aș aminti într-o doară că  la întoarcere era cât pe-aci să pierdem avionul din cauza bulucelii generale de la târg și de pe autobuze dar și a haosului tipic parizian în materie de transport (RER-uri întârziate sau mutate la alte linii fără a se fi anunțat corespunzător, autobuze insuficiente, șaormerii apărute ca prin minune într-o zonă mai puțin bătută de turiști ca să te salveze când ai nevoie ca de aer de un telefon de pe care să chemi un taxi și unde patronul oacheș îți comandă, chipurile, taxiul mult râvnit, care însă nu sosește până ce nu ai înfulecat în grabă o șaorma și ai lăsat un bacșiș considerabil pentru că de, nu puteai să refuzi un om așa de săritor, iar el nu putea să nu profite măcar puțin de impasul tău...și câte și mai câte).

Însă totul e bine când se sfârșește cu bine: am ajuns la târg unde ne-am bucurat de fiecare minut, am avut noroc de soare în ciuda norilor amenințători care se adunaseră ciopor deasupra noastră mai ceva ca în desenele animate cu The Addams Family, am prins avionul înapoi, am învins bezna de pe șoselele patriei, ba chiar am luat și licența în mod onorabil...nu mai pun la socoteala porția zdravănă de adrenalină de care am avut parte :-D. Nu a fost nici prima, nici ultima nebunie de felul ăsta, dacă stați pe aproape v-oi mai povesti eu și altele...

Și iată o primă parte din tot ce am văzut pe Le Bourget:

Concorde-ul de pe aeroportul Charles de Gaulle

Bienvenue!

Un ditamai motorul

La așa motor, așa roți

Ultimul răcnet în materie de scaune de avion (Recaro, cred)

Piaggio Avanti

Scuderia Ferrari flies Piaggi Aero :-)

Fokker ca al Baronului Roșu

Blériot - cu el s-a traversat prima dată Canalul Mânecii acum 100 și ceva de ani

Lumea începe să se adune pentru show-ul aviatic

AN2

O albinuță cu ditamai acul :-P

Beware!

P51 Mustang

Un soi de titicar

Musée de l’air et de l’espace - într-un Boeing 747

Lockheed Super Constellat​ion

DC3 cu căluțul de mare înaripat al Air France

A380

Cam ca la Woodstock..fiecare stă pe unde apucă :-)

(Va urma)