Vis de dor sau dor de-un vis

După nesfârșite clipe înfrigurate străbătute de vagi indicii cărora n-am voit a le da crezare, astăzi l-am simțit. Plăpând, temător, și-a făcut loc pe mutește, dând din coate pentru a prelua supremația. M-a învăluit în blânde adieri și m-a purtat pe mănunchiuri de raze afară din cotlonul în care îmi petrecusem ultima perioadă ghemuindu-mă pentru a-mi conserva căldura și bruma de har. Și în timp ce mă lăsam dusă cu încetișorul departe de ziua de ieri și de azi și de ...mine, un impuls nou a prins a-mi încolți în suflet, a dat rod și mi-a cuprins apoi întreaga făptură. Și dintr-o dată am simțit cum îmi vine să încalec pe un colț de cometă și să dau câteva ture în jurul globului doar-doar mi-oi ostoi setea de depărtări, să joc ping-pong cu soarele propulsându-l în ținuturile nopților veșnice pentru a le juca un renghi memorabil țurțurilor și zăpezilor, să înot câteva lungimi de ocean și apoi să mă las remorcată între două spinări de balene pentru a-mi recăpăta suflul și a o lua de la capăt...

Și apoi mi-am amintit. Mi-am amintit că nu e prima dată când simt că pot să frâng munți între palmele goale, nu e prima dată când simt că vreau să mă iau la întrecere cu cascade, nu e prima dată când simt că vreau să mă avânt pe o stea și să rămân acolo cu ea strălucind împreună pentru doi ochi visători care tânjesc după o stea.

Dar mai ales, nu e prima dată când îmi curge primăvara prin vene...