Top 10 destinaţii - Printre rânduri

Zilele trecute Cătălin şi Renu au lansat un concurs. Toate bune şi frumoase până aici. Păi hai să particip şi eu, mi-am zis, că doar am de unde alege! Iar premiile - mai ales unele dintre ele - îmi cam făceau cu ochiul. Ei bine, trebuie să recunosc că aparent atât de uşoara sarcină a concursului mie una mi-a dat serioase bătăi de cap. M-am gândit, m-am răzgândit, m-am hotărât, am dat să scriu, iar m-am sucit...şi tot aşa. Am ales în fine zece destinații, am tăiat vreo trei şi le-am înlocuit cu altele, am pus pe hârtie şi vreo două rezerve despre care am avut eu impresia că le cam nedreptăţisem...şi voila, aveam în fine un top. L-am trecut pe curat şi am îndesat bileţelul în geantă, hotărâtă să nu mai schimb nimic, în ruptul capului. Și n-am mai schimbat nimic. Adică mă rog, n-am mai adăugat nicio destinaţie şi nici n-am tăiat vreuna de pe listă (cu excepţia rezervelor). Doar le-am...schimbat niţel poziţiile între ele. Adineauri :-). Nu pricep şi pace cum de zece poziţii sunt atât de puţine încât oraşe foarte dragi mie precum Praga, Verona, Nürnberg, Florenţa, Toulouse, Edinburgh, München, Tallinn, Stockholm, Helsinki, Salzburg, Lyon şi muuulte altele au rămas pe dinafară. Vă mărturisesc că una dintre propriile-mi reguli spunea cât se poate de clar că nu am voie să includ în top două oraşe din aceeaşi ţară. Vi se pare simplu? Pai atunci alegeţi voi între Roma și Veneția, să vă văd. Nu mai zic nimic despre criteriile pe care am încercat să le aplic pentru că... vreo duzină dintre ele au sfârşit prin a ieşi cu coada-ntre picioare pe uşa din dos, dând întâietate unor argumente cât se poate de subiective. Ce mai tura-vura, uite topul (nu e topul), îl scriu acum repede că nu se ştie ce mi se mai năzare până mâine... 

10. Roma - nu ştiu, zău, cum ar putea cineva să nu iubească Roma. Este una dintre destinaţiile pe care le-am explorat cu ochii minţii cu mult înainte de a reuşi să ajung acolo fizic. Iar când am ajuns, am găsit-o de o mie de ori mai frumoasă decât o "ştiam". În Roma ai câte ceva de văzut oriunde întorci capul: o străduţă cochetă ori o fântână, un obelisc ori un parc cu copaci îngreunaţi sub povara portocalelor coapte, ruine dând în vileag istorii străvechi ori terase animate unde îţi poţi trage sufletul încercând...cucina divina. Unde mai pui că dacă ţi-ai petrecut întreaga adolescenţă vizionând iar şi iar "Only you", oricât ai fi de sceptic tot vei fi străbătut de un fior de nelinişte când îţi vei strecura mâna între buzele de piatră ale faimoasei Bocca della Verita. 

Fontana di Trevi, locul meu preferat din Roma

9. Zermatt - este înfiorător de scump, dar în schimbul fiecărui bănuţ cheltuit îţi va da tot ce are el mai bun. Dacă alegi să ajungi acolo cu maşina din Zürich, până şi drumul până în Zermatt îţi va face inima să bată mai repede. Şi asta nu doar pentru că vei descoperi surprize nebănuite pe traseu, ci şi pentru că drumul te va purta şerpuit la o înălţime de-a dreptul inconfortabilă. Înălţime care, pe de altă parte, îţi procură avantajul unei privelişti rare asupra văii şi împrejurimilor. Pregăteşte-te pentru o primă confruntare cu tine însuţi/însăţi în palatul de gheaţă aflat la cea mai mare înălţime din lume - unde vei încerca să îţi exploatezi la maxim fiecare respiraţie - și pune-ţi răbdarea la încercare vânând o poză, măcar una, în care Matterhorn-ul să îşi îndepărteze cuşma de nori de pe frunte şi să ţi se arate în toată splendoarea sa.

vedere asupra văii de la 3000 m

8. Tenerife - sau Tărâmul Bunei Dispoziţii. Un tărâm binecuvântat unde am experimentat temperaturi, vegetaţie şi forme de relief diferite în funcţie de zona în care ne aflam pe insulă. Un loc care găseşte cu ce să te mai suprindă chiar şi atunci când ai impresia că ai citit totul despre el. O spectaculoasă scenă naturală în continuă transformare pe care evoluează în fiecare zi o suită de peisaje încântătoare. Mi-a îndepărtat cât ai clipi toate prejudecăţile cu care plecasem şi m-a cucerit definitiv prin zecile de modalităţi variate de petrecere a zilelor însorite şi fierbinţi de decembrie (!). Atât de multe, încât la plecare mi-am amintit, zâmbind, că nici măcar nu am apucat să stau la plajă... 

Urmărind cum curg ușor înspre noapte culorile asfințitului

7. Agra - pentru că aici se află una dintre cele mai trainice declaraţii de iubire ale tuturor timpurilor: Taj Mahal. Pentru că prima imagine a monumentului nu se uită niciodată. Pentru că am ajuns cu mari sacrificii şi am avut doar puţin peste o oră la dispoziţie pentru a absorbi cu lăcomie toate detaliile unei imagini cum n-am crezut că îmi va fi dat să văd vreodată. Taj Mahalul este unic şi nu îmi rămâne decât să sper că voi mai avea vreodată şansa de a putea să văd cu ochii mei, fie şi doar pentru o singură zi, cum îşi schimbă în mod miraculos culoarea între răsărit şi asfinţit...

Perfecţiune

6. Veneţia - uite că acum realizez că, într-un fel, am şi ales între Roma şi Veneţia. Dacă stau să mă gândesc bine, ştiu şi de ce. În niciun alt loc nu mi s-a întâmplat să simt impulsul aproape incontrolabil de a fredona în gura mare, toată ziulica, That's amooooooore ♫♫♫. Începând cu primul vaporetto care te preia la sosire şi până la plimbarea cu gondola pe canalele cu numeroase ramificaţii, Veneţia este o experienţă pe care trebuie să o încerci într-o viaţă de om. În Veneţia nu ai cum să te simţi altfel decât protejat şi răsfăţat, iar orice griji sau nelinişti dispar aici precum literele scrijelite în nisip la apropierea valurilor. Dacă voi scrie vreodată un articol despre Veneţia (şi voi scrie, nu mă îndoiesc de asta), cu siguranţă se va chema "Veneţia, cuibuşorul dintre ape"...

Cuibuşorul dintre ape

5. Laponia - sau despre cum niciodată nu e prea târziu să crezi în Moş Crăciun, mai ales când îţi aduce în dar, de ziua ta, aurora boreală. Puneţi la un loc zăpezile din copilărie, copacii cu ramuri-ţurţuri, lumina crepusculară, plimbările cu sănii trase de reni şi husky printr-un peisaj de poveste, oamenii frumoşi şi blânzi, safariurile la lumina lunii, poveştile despre laponi şi căutători de aur la o ceaşcă de glöggi aburind, aurora boreală şi pe ...Moş Crăciun, și veţi înțelege de ce. Dacă eşti atras de toate astea nu se poate să nu îndrăgeşti pentru totdeauna Laponia. Puteţi citi mai multe despre Laponia aici şi aici.

Scrisoare de la Moș Crăciun

4. Montréal - iubirea mea de peste ocean. Un oraş din cale afară de civilizat, curat, luminos şi liniştit, dar totodată surprinzător, activ şi plin de viață. Oraşul care m-a primit cu braţele deschise în prima mea incursiune pe continentul nord-american. Preţ de o săptămână (mult prea scurtă!) am adăugat noi nuanţe paletei cunoscute de culori de toamnă, am descoperit muzee fascinante şi o nouă pasiune - arta inuită -, am explorat fiecare colţişor al celei mai frumoase Grădini Botanice văzute până acum, am putut urmări pentru prima dată pregătirile de Halloween, am vizitat stadionul unde Nadia (nu) a obţinut zecele olimpic (voi dezvolta la un moment dat), în timp ce senzaţia că mă aflu pe alt continent m-a însoţit pretutindeni, mai pregnant decât cu alte ocazii. Iar gândul că mi-aş fi dorit să pot locui şi studia în Montréal nu a fost alungat nici măcar de reprizele - rare, ce-i drept - de frig muşcător care m-au silit să mă refugiez degrabă în oraşul subteran.

în Grădina Botanică

3. St. Petersburg - v-am spus vreodată cât de mult iubesc literatura rusă şi mai ales pe Dostoievski? Dacă nu, uite că a venit momentul. Îl iubesc pe Dostoievski. Atât de mult încât, când a venit vorba de mers la St. Petersburg, mi-au dat lacrimile numai la gândul că a fost şi este orașul lui şi că voi avea şansa să îl văd în sfârşit. Atât de mult, încât m-am cazat la un hotel inspirat de Dostoievski iar primul lucru când am ajuns am dat fuga să mă pozez cu statuia lui Dostoievski şi mai ales să vizitez muzeul închinat lui. Atât de mult, încât la sfârşitul turului am fost îmbrăţişată şi am strâns-o în braţe pe minunata ghidă din muzeul Dostoievski pentru că şi-a dat seama cât de mult îl iubesc iar eu am fost profund impresiontă de pasiunea cu care a povestit (pentru a câta oara?) despre viaţa și scrierile lui. Iar când i-am mărturisit că un alt scriitor preferat de-al meu este Goncearov, m-a sărutat pe amândoi obrajii şi mi-a mulţumit (!) pentru că i-am citit. Dincolo de toate astea, un oraş care adăposteşte în acelaşi timp Ermitajul, teatrul (şi baletul) Mariinsky, Biserica Mântuitorului pe Sângele Vărsat, Crucişătorul Aurora, casa lui Pushkin şi care are în vecinătatea sa cele două minunate palate Peterhof și Tsarskoye Selo nu avea cum să mă lase indiferentă...

în Ermitaj

2. Doha - sau "Elveţia Golfului". Care golf? :-) Golful Persic, desigur, ale cărui ape învăluie cea mai mare parte a statului Qatar, singura graniţă terestră fiind cea cu Arabia Saudită. Până să ajung în Doha aveam impresia că Dubaiul este un exemplu suficient de grăitor pentru ceea ce înseamnă Orientul Mijlociu. Nimic mai greşit. După ce am ajuns în Doha, Dubaiul - deşi are fără îndoială farmecul său şi te poate face să te simţi răsfăţat până peste poate - a început să mi se pară comercial şi neautentic. Vă spun cu mâna pe inimă că în puţine locuri din lume am simțit că mă cuprinde un sentiment de linişte de îndată ce am pus piciorul jos din avion. Doha este unul dintre ele. Primul a fost Praga, pe care (apropo) iar mă mustră conştiinţa că nu am inclus-o în top :-). Revenind la Doha, în cele câteva zile ale şederii mele acolo m-am simţit ca în "O mie şi una de nopţi". Iar Souq Waqif, de care m-am îndrăgostit nebuneşte şi pe care l-am vizitat două zile la rând, n-a fost chiar străin de această senzaţie. Vă voi povesti curând mai multe despre acest subiect, până atunci nu uitaţi că începând cu 17 ianuarie a.c. Qatar Airways a introdus curse directe Bucureşti-Doha.

Aspire Tower la asfinţit

1. Londra - dacă tot e ora mărturisirilor, nu ştiu dacă v-am spus cât de mult iubesc literatura britanică :-D. Deşi...dacă stau şi chibzuiesc niţel, am impresia că s-ar putea să vă fi dat câteva (chiar foarte multe) indicii aici, aici şi aici. Cei dintre voi care mi-au citit articolele despre Londra şi-au dat seama cu siguranţă de zecile de motive pentru care am îndrăgit definitiv acest oraş. Ce nu v-am povestit încă (dar promit să revin cândva şi asupra acestui subiect) este cu câtă admiraţie şi plăcere am urmărit musical-ul "Mamma mia" la Prince of Wales Theatre, cum am rămas mască în faţa profesionalismului actorilor, superbelor costume şi decoruri şi, mai ales, la auzul glasurilor dumnezeieşti ale tuturor protagoniştilor. Dacă aş putea, m-aş muta şi mâine la Londra. Ba chiar aş trăi o viaţă acolo şi nu mă îndoiesc că tot mi-ar mai rămâne câte ceva de descoperit...

Privelişte din London Eye

Dau mai departe leapşa-concurs (şi îmi reduc astfel considerabil şansa la premiu, ce mi-o fi venit?! :-P) către Vulpitza, Irina, Monica, Angela, Mădălina, Anca, Bianca, Ioana, Andreea, Ruxi, Cami şi oricine altcineva mai doreşte să participe şi să...câştige :-). Succes tuturor!