Cel mai "cool" bar din Stockholm: Ice Bar

Am ajuns în Stockholm într-o dimineață de aprilie după un drum de 17 ore cu vaporul. Am tras la hotel și ne-am aruncat pe canapelele confortabile pentru a ne recăpăta echilibrul întrucâtva destabilizat de legănatul molcom, dar neobișnuit al gigantului pe care tocmai îl părăsisem. Am deschis într-o doară televizorul și pe ecran au prins a se perinda în ritm monoton imagini liniștitoare despre te miri ce atracții selectate de personalul hotelier pentru noi, oaspeții de ocazie. Și poate că l-aș fi închis înapoi îndată dacă nu mi-ar fi atras atenția o informație pe care nici măcar über-vigilentele mele antene captatoare îndelung exersate anterior fiecărei călătorii nu reușiseră de astă dată să o detecteze, oricât de mult și febril se încordaseră.

Dintotdeauna am considerat că nu poți spune cu adevărat că ai trecut altfel decât superficial printr-un oraș dacă nu ai descoperit măcar unul-două lucruri mai puțin știute de turistul de rând, adică acela interesat mai cu seamă de a bifa obiectivele cu grad de recunoaștere ridicat, pe care să le prezinte apoi anturajului ca pe niște trofee strălucitoare înainte de a le exila definitiv într-un colț prăfuit al memoriei. Vă imaginați așadar ce surescitare m-a cuprins când am realizat că făcusem o descoperire promițătoare și cum n-am avut pace până ce nu m-am văzut în fața Nordic Sea Hotel, chiar cel care ascundea în spatele ușilor ispita de care vă spuneam: Ice Bar Stockholm.

În partea dreaptă a intrării hotelului observi încă din stradă ochiul de sticlă translucid prin care se deslușesc deja, ce-i drept destul de neclar, siluete în mișcare. Alături este o inscripție cu denumirea barului, a hotelului și câteva date interesante care să îți alunge și ultimele îndoieli asupra oportunității de a trece dincolo de geam. Odată ce ușile hotelului ți se închid în urmă, nu poți să nu bagi de seamă coada care se întinde în fața intrării Ice Bar-ului. Noroc că se înaintează rapid și până să te dezmeticești bine din reveria-ți anticipativă casierul te întreabă ce tip de băutură ai de gând să alegi în bar. Rostim într-un glas "non-alcoholic" și plătim intrarea: 140 SEK de persoană. Nu e chiar ieftin, dar dacă am fi ales o băutură alcoolică am fi scos și mai mult din buzunar: 180 SEK de persoană. Mai facem câțiva pași și colegul casierului ne ia în primire. În timp ce privirea îmi este furată de suvenirurile preponderent albe, argintii sau transparente, simt cum mi se pune în brațe ceva dintr-un material greuț și plăcut la pipăit. Ma uit în jos și observ încântată că este nimic altceva decât o pelerină albastră și lucioasă, cu glugă cu blăniță albă și moale. Mă lupt puțin cu materialul generos înainte de a reuși să îl îmbrac, apoi privesc amuzată către soțul meu, gata înveșmântat. Îmi răspunde cu un surâs poznaș, apoi privim amândoi întrebător către omul cu pelerinele. Ni se arată o ușă albă și un buton în stânga ei, apoi ni se spune că va trebui să intrăm pe rând, evident apăsând pe buton. Odată închisă ușa în spatele nostru, va trebui să apăsăm pe următorul buton, însă numai după ce ușa dintâi s-a închis, pentru ca nimic să nu tulbure temperatura din interiorul barului. Am înțeles? Am înțeles. Soțul dispare primul în spatele ușii, apoi eu. 

Dincolo de cea de-a doua ușă ne întâmpină, în sfârșit, barul propriu-zis. După cum te aștepți de la bun început fără însă să îți poți imagina pe de-a-ntregul, totul este din gheață. Pereții, tejgheaua barului, țestoasa care se lăfăie comod pe tejghea și coloana ce îi servește drept reazem, tablourile și desenele cu care sunt ornați pereții, bolul pentru bacșișuri, ba chiar și paharele, toate sunt din gheață adevărată, rece, transparentă, netedă și lipicioasă la atingere. Încăperea, decorată cu motive marine - homari uriași, bancuri de pești surprinși parcă înainte de a se risipi într-o mie de direcții, corali, o meduză captivă într-un ditamai blocul de gheață - este scăldată într-o lumină albastră psihedelică, iar o duzină de pelerine albastre și lucioase cu glugi cu blăniță albă mișună haotic de colo colo, concentrându-se într-un final în jurul periscopului aflat în stânga barului. Băiatul de la bar poartă fleece și mănuși negre care contrastează puternic cu părul blond, colega lui oacheșă o căciulă groasă de un alb impecabil și un fleece cu fulgi mari de zăpadă. Primim băuturile, una galbenă și una roșie, ținând cu grijă paharele de gheață alunecoase cu mănușa aspră atașată pelerinei, de a cărei existență și utilitate am devenit conștienți abia după ce ne-a fost indicată, cu un gest scurt din cap, de către barmanul blond. Ne luăm răgazul de a explora fiecare colțișor în timp ce sorbim, cu buze congelate, din băuturile care alcătuiesc singura pată de culoare în decorul înghețat, ne imortalizăm reciproc în pelerinele noastre albastre, cu pahar, fără pahar, cu glugă, fără glugă, cu zâmbet, fără zâmbet, ba cu zâmbet, apoi purcedem în ritmul muzicii către ieșire. Incursiunea în marea cameră frigorifică nu a durat mai mult de 30-40 minute, dar a meritat cu prisosință.

Cum ajungeți: 

Metrou T-Centralen, ieșirea Vasagatan.

Când să mergeți:

Ice Bar este deschis tot timpul anului, iar programul exact îl găsiți aici.

Câți bani să aveți la voi: 

140 SEK de persoană - intrare plus o băutură nealcoolică.
180 SEK de persoană - intrare plus o băutură alcoolică.
50 SEK de persoană - reumplerea aceluiași pahar cu o băutură nealcoolică.
95 SEK de persoană - reumplerea aceluiași pahar cu o băutură alcoolică.

Din meniu:  

Băuturi nealcoolice: Crystal, Igloo, Lapland (aveți o singură încercare să ghiciți pe care mi-am luat-o :-D)
Băuturi alcoolice: Snow Flake, Northern Cooler, Icemopolitan, Northern Light, Reindeer, Ice Tea, Torne River, Husky Sledge.