Micile mari bucurii ale vieții mele

Schi la -22 grade în Laponia (Finlanda)

Bianca mă întreabă de această dată care sunt acele zece activități ori lucruri care îmi colorează viața și mă fac să uit de rutina zilnică. Nu m-am pregătit câtuși de puțin, le scriu spontan, să vedem ce-o ieși.

1. Cărțile și călătoriile. N-aș ști să vă spun cu precizie care dintre acestea două ocupă primul loc în topul activităților mele preferate, așa că mi se pare corect să împartă primele două locuri. Aș înclina să spun că nu aș putea trăi fără cărți, însă de ceva vreme am realizat că nici fără mult iubitele mele călătorii nu aș putea să îmi imaginez existența. Din punctul meu de vedere (enunțat de altfel și de motto-ul site-ului de față), cărțile și călătoriile se află în strânsă, ba chiar indisolubilă legătură.

2. Călătoriile și cărțile. Cum aș putea ilustra cel mai bine interdependența de care vorbeam mai sus? Poate spunându-vă că, în ceea ce mă privește, cărțile sunt cele care mi-au stârnit dorința de a călători. Mi-am dorit dintotdeauna să pot vedea pe viu toate locurile vizitate cu ochii minții încă din fragedă copilărie. Pe multe dintre ele am reușit deja să le văd, altele stau încă adunate ciorchine pe o listă imaginară din care sper să reușesc să ating cât mai multe obiective. Pe de altă parte, odată ce am început să călătoresc, dorința de a citi a devenit din ce în ce mai puternică. Pentru că numai citind și iar citind îmi pot lămuri întrebările care nu își găsesc răspuns la fața locului, numai citind pot acumula informații prețioase și îmi pot întregi cunoștințele dobândite de-a lungul timpului astfel încât voi, cei ce mă citiți la rândul vostru, să găsiți aici cât mai multe detalii dintre cele care nu vă sunt la îndemână la tot pasul. Nu în ultimul rând, atât cititul, cât și călătoriile sunt desfătarea mea cea mai de preț. Când citesc și călătoresc sunt fericită. O fericire pe care nu o pot înțelege cu adevărat decât cei ce îmi împărtășesc aceste două mari pasiuni.

3. Scrisul. Fie că este vorba despre poeziile și celelalte încercări literare din adolescență ori, mai nou, despre blogul care îmi ocupă din ce în ce mai mult timp, scrisul a fost o constantă a vieții mele de când mă știu. Sunt dependentă de inspirație, mă poate lovi oricând, oriunde, numai când o caut cu orice preț se încăpățânează să mi se arate. În principiu nu fac parte dintre cei care scriu cu foarte mare ușurință pentru că sunt perfecționistă până peste poate și îmi autoanalizez și corectez textele la sânge înainte de a le publica. În schimb, când mă lovește muza în moalele capului scriu ca posedată, mă mir și eu cum curg vorbele aproape fără intervenția mea conștientă :-). Îmi doresc mult de tot să scriu o carte cândva. Nu orice fel de carte, însă, ci una care să rămână multă vreme în memoria cititorilor mei...

4. Apa în toate formele ei. Nici nu știu de unde mi se trage, însă în apă mă simt în elementul meu. Înotul îmi dă senzația de libertate deplină, aș putea petrece ore în șir în apă, ba zile în șir, până când pielea toată mi s-ar încreți, părul mi s-ar transforma în alge și mi-ar crește branhii. Dacă aș avea o casă mi-ar plăcea să o decorez în nuanțe liniștitoare de albastru și cu motive marine. Despre pasiunea mea pentru zăpezi, ghețuri și animăluțe polare ați aflat deja. Am crescut cu pește (prins în mare parte de mine și tata), dacă aș putea m-aș hrăni exclusiv cu pește și fructe de mare. Ador pescuitul, dar și acvaristica. Mi-ar fi plăcut să studiez oceanografie sau biologie marină. M-aș putea imagina dresând delfini. Viața e surprinzătoare, cine știe daca nu cumva o să o fac și pe asta odată și odată? :-P

5. Schiul. Ai mei părinți mi-au insuflat de foarte devreme pasiunea pentru schi, cam de pe la 3-4 ani. Îmi aduc aminte un început înlăcrimat pe "pârtia" (un delușor minuscul pentru adultul de azi, un ditamai gigantul de proporții hiperbolice pentru mogâldeața ce eram atunci) din parcul 23 august, primul copac îmbrățișat între două tălpici de schiuri Piticot din lemn și, desigur, răsplata: una sau două bomboane cubaneze. Am uitat repede gustul lacrimilor de atunci iar astăzi una dintre cele mai mari plăceri ale mele este să zbor cu viteză nesăbuită peste întinderi albe, nesfârșite de zăpadă sticloasă scrâșnind învinsă sub canturile ascuțite ale schiurilor mele.

6. Menta. Ciocolată cu mentă, Mojito, gel de duș și șampon răcoritor cu mentă, cacao fierbinte cu mentă, un cocktail cu gheață și mentă proaspătă pe căldura de foc, bomboane cu mentă, orice cu mentă, primesc. Dacă menta este completată de ghimbir și feliuțe zemoase de lime, îmi dau urechile pe spate și mă topesc de plăcere.

7. Marțipanul. Nu mă dau în vânt după dulciuri, dar nu aș refuza niciodată o bucățică de marțipan. Îmi amintește de copilărie, de un cântec trist de pe vremuri, de târgurile de Crăciun pe care le iubesc atât de mult. Îl adulmec de la cinci poște, precum căpcăunul din poveste, și îl degust ori de câte ori am ocazia. Prietenii îmi cunosc pasiunea pentru marțipan și nu rareori mă trezesc că îmi aduc la nas, de prin călătorii, gustosul amestec. Le mulțumesc încă o dată și le doresc să nu înceteze niciodată cu acest obicei! :-P

8. Diminețile răcoroase de primăvară. Acelea în care simt că pot să frâng munți între palmele goale, acelea care îmi acutizează setea neostoită de noi începuturi, acelea în care ies pe balcon cu o carte în brațe și mă cufund între paginile ei în timp ce vântul îmi dezmiardă părul cu adieri line. Îmi place la nebunie să simt sub tălpi pământul reavăn și iarba înrourată într-o astfel de dimineață de primăvară. Puține lucruri se compară cu această senzație, și mai puține te fac să simți că trăiești cu adevărat, nu doar în visul despre realitate al celor de lângă tine.

 

9.  Teatrul. Am câteva piese preferate care m-au marcat pentru totdeauna, printre altele "Jocul de-a vacanța" și "Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, "Așteptându-l pe Godot" de Beckett sau "Pescărușul" de Cehov. Am citit mult teatru, pornind de la Shakespeare (genial și în zilele noastre!), trecând prin Goethe, Schiller, Lessing, Brecht, Dürrenmatt și până la Sartre, Marin Sorescu și Eugen Ionescu, ba chiar mi-am dorit multă vreme să dau la teatru. În studenție am și făcut câteva cursuri de actorie, de altfel, însă la insistențele părinților am abandonat ideea, probabil aș fi îngroșat rândurile muritorilor de foame din teatru, mai ales că nu prea sunt adepta compromisurilor.

10. Florile. Îmi place să le primesc, îmi place să le aleg și să le combin într-un buchet perfect, într-o altă țară mi-ar fi plăcut să am propria mea florărie micuță unde să pregătesc eu însămi buchete frumos asortate pentru mușteriii mei. Am o colecție de zeci, poate chiar sute de poze cu buchetele dăruite de-a lungul celor șapte ani de relație de soțul meu, știe cât de mult îmi plac și se străduiește ca niciun buchet să nu semene cu celălalt. Preferatele mele sunt freziile, florile de câmp și, desigur, floarea-soarelui. Tot "floarea-soarelui" a fost tema celei mai frumoase nunți - a noastră - care a avut loc acum aproape patru ani. Când eram mică mă cocoțam cu tata pe stânci pentru a admira delicatele și atât de rarele flori de colț (Edelweiß, cântecul îl știți?) pe care odată ce le-ai văzut nu le mai poți uita niciodată...

Dau mai departe leapșa către: VertAnge, Monica, Liliana, Claudia Mihaila, Camelia Bucur, Anca, Roxana (merge și doar cu fotografii :-P), Cami, Angela și Denisa. Dacă mai dorește cineva să o preia, nu mă supăr deloc, dimpotrivă, numai să mă anunțați și pe mine vă rog postând un link aici. Chiar sunt curioasă ce lucruri și activități vă fac vouă viața mai frumoasă :-).