Pasiunea mea pentru lumea de sub ape și-a făcut simțită prezența încă din copilărie. Am citit "20.000 de leghe sub mări" pe nerăsuflate și am îndrăgit-o atât de mult încât a rămas până astăzi una dintre cărțile mele de căpătâi. Ceva mai târziu, m-aș fi îndeletnicit bucuroasă cu studierea oceanografiei și a biologiei marine, însă cum în România această opțiune era ca și inexistentă, tot ce îmi rămânea de făcut era să scrutez în continuare adâncimile albastre cu ochii minții, dintre filele îngălbenite de vreme ale tomurilor ce alcătuiau vasta bibliotecă a părinților mei. Nu de puține ori visele cu ochii deschiși din timpul zilei se transformau în imagini însuflețite noaptea, când hoinăream ore în șir - într-un soi de zbor acvatic eliberat de orice reguli și limite corporale - prin oceanul populat cu pești frumos colorați și plante cu forme bizare ce se mlădiau grațios odată cu unduirea apei. În aceste condiții e lesne de înțeles că mi-a fost de-a dreptul imposibil să refuz oferta din cale afară de ispititoare de a coborî pentru prima dată în adâncuri cu un...submarin.