Tenerife - tentația exotică a Spaniei (II)

Priveliștea de pe terasă

Zorii celei de-a doua zile petrecute în Tenerife ne-au surprins făcând planuri. În noaptea de dinainte ne interesasem ca de obicei la recepția hotelului și aflasem că există nenumărate alte atracții și excursii de neratat pe insulă pe lângă cele asupra cărora ne documentasem încă de acasă. Am luat cu noi în cameră catalogul deloc subțire pe care ni l-a înmânat, zâmbind amabil, recepționera și ne-am lăsat absorbiți între filele acestuia, în timp ce încercam să ne punem de acord asupra strategiei care avea să facă din zilele următoare o experiență de neuitat. În cele din urmă, după ce am eliminat cu chiu cu vai variantele care nu ne făceau cu ochiul în mod deosebit, am amânat decizia finală pe seara aceleiași zile și am hotărât că nu aveam cum să începem aventura noastră pe insulă altfel decât cu faimosul Loro Parque. Pentru a străbate întreg parcul și a asista la spectacolele cu lei de mare, orci, delfini și papagali, o singură zi mai că este insuficientă, așa că nu era cazul să pierdem vremea. Ne-am aruncat la repezeală câteva provizii în mașină și am pornit nerăbdători la drum. 

Dacă nu cumva aveți ghinionul să prindeți aglomerație pe traseu, drumul până la Loro Parque vă va relaxa complet. Veți trece prin zone cu altitudini și temperaturi diferite, iar dacă - la fel ca noi - veți simți nevoia să faceți popasuri dese pentru a admira mirificul decor, nu rareori veți alterna senzația de frig cu cea de căldură, pentru că diferențele, așa cum vă spuneam în episodul anterior, pot fi semnificative. Dacă veți urmări de curiozitate termometrul de la bordul mașinii, veți rămâne surprinși să constatați cu ce viteză scad gradele unul câte unul pe măsură ce vă îndepărtați de sud, per total temperatura variind cel mai mult cu 10-11 grade. Cât despre noi, în timp ce traversam o zonă muntoasă am nimerit în plină ploaie mocănească, astfel încât aproape că ne-am împiedicat unul de altul în încercarea de a dibui cât mai repede hainele groase din portbagaj pentru a alunga răcoarea și umezeala ce ne învăluiseră subit. Peisajul înconjurător va oglindi și el aceste diferențe de temperatură și frecventele capricii ale vremii, astfel încât veți parcurge zone aride cu vegetație pitică, întinderi de iarbă măruntă, uscată ca iasca, și sol pietros, urmate de porțiuni cu vegetație luxuriantă, versanți împăduriți și ceață lăptoasă,  pentru a vă reîntoarce apoi la cadrul natural dintâi odată ce drumul vă va purta din nou la vale.

Loro Parque, a cărui denumire trădează destinația sa inițială ("loro" fiind denumirea spaniolă pentru "papagal"), a fost înființat în anul 1972 de un om de afaceri german, Wolfgang Kiessling, același care deține și parcul acvatic Siam. Având inițial o suprafață de doar 13.000 mp și o colecție de 150 papagali, parcul a fost extins treptat, ajungând în prezent la o suprafață de mai bine de 135.000 mp pe care viețuiesc laolaltă nu mai puțin de 300 de specii, în total ca. 3500 animale. Printre acestea se numără lei de mare, delfini, balene ucigașe, pinguini, rechini, aligatori, maimuțe, lutre, flamingi, jaguari, tigri, iguane, țestoase gigantice, pelicani, căluți de mare și o sumedenie de pești, inclusiv piranha. Denumirea parcului a rămas însă aceeași, și pe bună dreptate, căci Loro Parque se mândrește cu cea mai mare colecție de papagali din lume (titlul oficial este însă "cea mai variată colecție de papagali din lume"). Nu este însă de neglijat nici grădina de orhidee unde sunt expuse flori dintre cele mai rare.

Trebuie să știți că parcul este situat în apropierea orășelului Puerto de la Cruz, pe coasta de nord a insulei. Din Costa Adeje sunt ca. 40 km, pe care - în funcție de trafic, viteza cu care vă deplasați și opririle pentru poze - îi veți parcurge în ceva mai mult sau mai puțin de o oră. Este deschis 365 zile pe an între orele 8.30 și 18.45, însă trebuie să fiți acolo cel târziu la ora 16.00. Biletul de intrare costă 33 € pentru adulți și 22 € pentru copiii între 6 și 11 ani, ceea ce nu e chiar nerezonabil dat fiind că puteți zăbovi acolo întreaga zi, ba chiar aveți dreptul de a reveni și într-una dintre zilele următoare, dacă nu uitați să păstrați biletul. Există însă și varianta de a vă cumpăra un bilet combinat pentru Loro Parque și Siam Park, caz în care veți scoate din buzunar 55 € pentru adulți și 36,50 € pentru copiii între 6 și 11 ani. În Siam Park nu am ținut morțis să mergem, însă Loro Parque merită cu prisosință, și vă veți convinge de asta în cele ce urmează.

Odată trecut pragul parcului, te simți de parcă ai pășit într-o altă lume. Copacii uriași cu forme nemaiîntâlnite, zecile de specii de cactuși care își etalează țanțoși spinii de temut, pădurea de palmieri zvelți și mlădioși, orhideele delicate, toate sunt acolo pentru ca tu să le admiri. Și n-ai încotro decât să te lași prins în jocul lor, sunt atât de frumoase încât pierzi cu totul noțiunea timpului alergând entuziast de la una la alta, minunându-te, uneori atingându-le cu sfială ca pentru a te convinge că sunt reale, alteori oprindu-te în loc clipe în șir pentru a le fotografia. Din loc în loc, păsări măiastre îți răsar în cale, luându-ți ochii cu penajul viu colorat. E de înțeles că toate astea te îmbie la visare și nu greșești dacă îți dorești să le studiezi pe îndelete, însă e bine să ții cont de faptul că spectacolele cu lei de mare, delfini, orci și papagali au loc doar de câteva ori pe zi, la ore fixe, astfel încât dacă vrei să te asiguri că vei ajunge la toate în aceeași zi, ai face bine să le tratezi cu prioritate. Ceea ce noi am și făcut, în chiar ordinea asta, și n-a fost rău deloc. 

Surf pe spinări de delfini

N-are rost să vă povestesc cu lux de amănunte ce de giumbușlucuri ne-a fost dat să vedem, cum am avut șansa de a-mi lăsa mâna să alunece într-o mângăiere prelungă pe trupul lucios al unui leu de mare cu mustăți roșcate, cum am urmărit cu inima la gură show-ul cu balene ucigașe, neînțelegând în ruptul capului cum este cu putință să îmblânzești un asemenea gigant, cum am zâmbit încântată, cu gura până la urechi, la vederea salturilor succesive și înotului sincron al delfinilor, cum aproape am dat bir cu fugiții când una dintre balene și-a întors tacticoasă coada către noi, spectatorii, plesnind apoi cu putere apa astfel încât un jet considerabil de stropi ne-ar fi udat până la piele dacă nu am fi fost îmbrăcați cu pelerinele puse la dispoziție contra unei sume modice de către organizatori...cel mai bine mergeți să le vedeți cu ochii voștri. E bine de știut că frecvența reprezentațiilor diferă în funcție de protagoniști. Cei mai harnici sunt papagalii (6 spectacole pe zi), urmați îndeaproape de leii de mare (5 apariții), care întrec la rândul lor, la mică distanță, delfinii (4 spectacole), în vreme ce orcile, greoaie, sunt ceva mai scumpe la vedere (cu doar 3 reprezentații). Programul exact îl găsiți aici.

Drago Milenario

După toate cele văzute în ziua cu pricina, drumul înapoi spre hotel a fost ca o dulce revenire la realitate. De această dată ne-am oprit numai de două ori, mai întâi pentru a admira soarele care apunea peste un deal din depărtare, trimițându-și într-o ultimă răbufnire câteva raze roșietice dincolo de stratul de nori ce întunecase orizontul, astfel încât dealul părea cuprins de flăcări, apoi pentru a ne alătura, preț de o jumătate de oră, grupurilor de turiști veniți în număr mare în pelerinaj la Drago Milenario (Dracaena draco), arborele despre care se spune că ar avea peste o mie de ani, declarat monument național în anul 1917 și recunoscut la nivel mondial drept simbol al insulei Tenerife. Dat fiind lipsa cercurilor care să îi indice cu o oarecare precizie vechimea, vârsta exactă a copacului nu a putut fi determinată, astfel încât nu ne rămâne decât să plecăm urechea la legendele străvechi potrivit cărora un asemenea exemplar poate ajunge chiar până la 6000 de ani. Oricare ar fi adevărul, uriașul de peste 10 metri, ale cărui rădăcini cântăresc peste 80 tone, nu are cum să te lase indiferent. De-a lungul timpului, arborele milenar a cunoscut numeroase întrebuințări. Rășina uscată, de culoare roșu-închis, obișnuia să fie folosită în scopuri medicinale, în special pentru tratarea gingiilor, ulcerelor și hemoragiilor, scoarța servea - pe vremea populației Guanche - drept material pentru fabricarea scuturilor, iar trunchiul golit de conținut era utilizat adesea ca... stup pentru albine. Se mai spune că tribul Guanche își ținea frecvent adunările la adăpostul coroanei sub formă de evantai a copacului. În zilele noastre, rășina roșietică denumită sugestiv "sângele dragonului" se folosește la prepararea unui lichior de culoare roșie, iar cei interesați își pot achiziționa de asemenea semințe și puieți de "dragon".

Puerto de la Cruz

Loro Parque

Pădurea de palmieri

Cilindru cu pești

Pupăciosul

Respirație bouche à bouche

Figura care ne-a plăcut cel mai mult

Drăguț...delfin :-)))

Papagalul care știa să numere

Oops, nu deranjați!

Citește și:

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (I)

Intermezzo cu delfini 

Tenerife- tentația exotică a Spaniei (III)

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (IV)

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (V) 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (VI)

Tenerife sau Tărâmul Bunei Dispoziții

Fata de ciocolată