Tenerife - tentația exotică a Spaniei (V)

Îndată ce ai pus piciorul în Tenerife îți spui în sinea ta că-ți ești dator să valorifici la maxim timpul alocat insulei, că doar nu degeaba ai numărat atâta timp sârguincios fiecare bănuț, nu degeaba ai socotit fiecare minut până la apropierea mult așteptatei vacanțe și nu degeaba ai suportat cu dârzenie zborul lung și hârtoapele văzduhului. Și cum ai putea să faci asta mai bine decât alegându-ți cât mai multe dintre excursiile și activitățile adunate laolaltă în catalogul disponibil contra unui zâmbet la recepția hotelului în care ești cazat? Departe de a fi una ușoară, alegerea însăși îți va înflăcăra imaginația și îți va prilejui clipe minunate de visare. Poate că nu te vei decide pentru activitățile alese de noi, despre care am tot povestit zilele trecute, sau poate vei opta doar pentru unele dintre acestea și îți vei petrece restul sejurului lenevind la plajă sub soarele dogoritor. Orice ai alege, ia aminte să-ți faci drum și pe Teide, înfocatul străjer al insulei adâncit în somnu-i secular din care însă s-ar putea trezi oricând, înecând împrejurimile în fum și cenușă.

 Ca să ajungi din Costa Adeje în apropierea vulcanului Teide ai de străbătut o distanță de ca. 20-30 km. Drumul - pe care îl poți parcurge fie cu mașina închiriată, fie cu un autocar pus la dispoziție de organizatorii numeroaselor excursii de pe insulă - pornește alene, urcând șerpuit până la un punct de unde poți cuprinde cu privirea o bună parte din oceanul cu licăriri argintii pe care îl lași tot mai mult în urmă cu fiecare cotitură. Pe măsură ce înaintezi, drumul gonește nerăbdător de la o porțiune umbroasă la alta, încetinindu-și parcă ritmul la fiecare nouă explozie necruțătoare de raze ori la fiecare urcuș mai anevoios. Din loc în loc, își adună înnoit puterile înșurubându-se într-o încleștare afectuoasă în jurul versanților golași, cu fațada alcătuită din roci gălbui de proveniență vulcanică, de care însă e silit a se desprinde în cele din urmă odată cu transformarea miraculoasă a peisajului. Căci iată, sub ochii tăi alungiți a uimire, vegetația alpină care înlocuise gradual, cu fiecare kilometru câștigat în înălțime, peisajul familiar de la poale alcătuit mai cu seamă din palmieri, bananieri și cactuși, dispare, lăsând loc unui cadru natural pe bună dreptate descris în toate ghidurile turistice drept...selenar. În mijlocul acestuia zărești în fine vârful impozant, pe al cărui trup robust se intersectează râuri de lavă întărită precum niște vechi cicatrici afișate cu mândrie ca pentru a-l face să pară și mai înspăimântător.

Vârful Teide - sau mai bine zis Pico del Teide după cum îl numesc localnicii - și împrejurimile acestuia alcătuiesc Parque Nacional del Teide, o regiune de aproape 20.000 hectare înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO în iunie 2007. De la înălțimea sa de 3.718 m, Teide nu domină doar insula Tenerife și chiar întreaga Spanie, ci și toate insulele din Oceanul Atlantic, fiind al treilea cel mai înalt vulcan din lume după Mauna Kea și Mauna Loa din Hawaii. Numele vulcanului își are originea în denumirea dată acestuia de străvechii locuitori ai Insulelor Canare, guanșii, pentru care Echeyde (Teide) reprezenta un munte sacru, susținător al boltei cerești, dar și un loc de temut, dat fiind că adăpostea înseși forțele răului. Potrivit legendelor guanșe, Magec - zeul soarelui și al luminii - fusese întemnițat de un demon, Guayota, în craterul vulcanului, în lipsa acestuia lumea întreagă fiind aruncată în întuneric. La rugămințile fierbinți ale guanșilor, zeul suprem - Achaman - l-a înfrânt pe demon, eliberându-l pe Magec și astupând gura craterului cu Guayota. Zice-se că de atunci Guayota, a cărui eliberare ar dezlănțui iadul pe pământ, sălăsluiește în măruntaiele vulcanului, ceea ce explică nenumăratele dovezi ale unor practici rituale descoperite în trecut în vecinătatea acestuia, practici care slujeau tocmai la îndepărtarea spiritelor rele. Tot vulcanului Teide se pare că i se datorează și numele insulei, Tenerife, despre care se spune că ar proveni din cuvintele "tene" (munte) și "ife" (alb), nu rareori vârful fiind acoperit de un strat considerabil de zăpadă. După colonizarea insulei de către spanioli în anul 1495, cele două cuvinte au fost reunite potrivit regulilor limbii prin adăugarea literei "r". Și uite-așa ar fi luat naștere denumirea insulei. 

Dacă nu cumva ai plecat de acasă chitit să urci pe propriile picioare până în vârful vulcanului, te vei bucura cu siguranță aflând de stația de telecabină care te așteaptă la 2.356 m. Bucuria îți va fi însă de scurtă durată, pentru că prețul călătoriei dus-întors este usturător: 25 € pentru adulți și 12,50 € pentru copii cu vârsta de până la 14 ani. Pentru a face economie ești liber să plătești pentru un singur tronson (de preferință dus, dacă nu ai cine știe ce condiție fizică ieșită din comun), caz în care vei avea de achitat "doar" 12,50 € pentru adulți și 8 € pentru copiii sub 14 ani. Poți urca cu telecabina oricând între orele 9:00 și 16:00, dar nu zăbovi în vârf peste ora 17:00 când are loc ultima coborâre. Dacă mă întrebați pe mine, călătoria cu telecabina este adrenalină pură si trebuie încercată orice ar fi. Veți urca pieptiș cei 1.199 m până la punctul terminus al traseului suspendat în 8 (!) minute, iar priveliștea din telecabină îi va impresiona și pe cei mai puțin impresionabili dintre voi. Ei, dar partea cea mai interesantă abia acum urmează. Telecabina te va lăsa la altitudinea de 3.555 m astfel încât va trebui să parcurgi pe jos restul de 200 m. Pentru a avea acces la craterul vulcanului ai nevoie de un permis special pe care ar fi indicat să îl ai deja la tine când pășești în telecabină. Nu de alta, dar fără permis nu va fi chip să ajungi în vârf oricât de mult te-ai strădui. Am văzut cu ochii mei turiști întorși din drum pentru că, neștiind cum stau lucrurile, nu își procuraseră din timp acest permis. Unii s-au mulțumit cu platforma de observație de la 3.555 m, alții regretă cu siguranță și în zilele noastre că nu s-au informat cum se cuvine. Permisul se obține fie direct de la National Park Office din Santa Cruz (adresa exactă: ICONA, Office P.N. de Teide, Calle Emillio Calzadilla 5, 38002 Santa Cruz de Tenerife; telefon: 922290129 sau 922290183), fie online. În cazul în care, la fel ca noi, vei solicita online acest permis, te sfătuiesc să o faci cu cel puțin o săptămână înaintea datei la care ți-ai planificat excursia pe Teide, indicând ziua, numărul de persoane și intervalul orar în care va avea loc ascensiunea. Odată ce ai ales ziua, nu îți rămâne decât să te rogi să fie una însorită, știut fiind că pe Teide condițiile atmosferice pot fi extrem de vitrege iar temperaturile pot scădea binișor sub zero grade.

Fiind vorba doar de 200 m, vei fi tentat să crezi că urcușul e o nimica toată. Te asigur că te înșeli, chiar dacă la o primă privire vei avea impresia că poți atinge vârful cu mâna. Aerul rarefiat și nivelul scăzut de oxigen îți pot da de furcă oricât de sportiv ai fi și vei constata că obosești incredibil de ușor. Atât de ușor, încât vei deveni conștient de fiecare pas și fiecare răsuflare. Suind în ritm lent, dar susținut, vei avea însă ocazia să observi împrejurimile și nu rareori câte o mișcare bruscă îți va capta privirea, ajutându-te să descoperi mica vietate subțiratică de culoarea rocii vulcanice, aflată în căutare de hrană, probabil una dintre cele câteva specii endemice de reptile cu care se mândrește Parcul Național Teide. Urmând cărarea de bolovani care te poartă către vârf, te vei întreba adesea ce este cu depunerile galbene pe care le vei tot întâlni în cale. Îți vei răspunde tot tu la întrebare îndată ce le vei asocia cu emanațiile călduțe care estompează ca o perdea de abur porțiuni întregi de peisaj, dar mai ales cu mirosul persistent de sulf care te va însoți până în vârf. Priveliștea de sus îți va tăia respirația, de data aceasta la figurat, și după un scurt răgaz dedicat fotografiilor și mai ales contemplării norilor pufoși care îți vor dezvălui rând pe rând imagini de o frumusețe ireală, vei începe coborârea, simțindu-te pur și simplu...fericit.

Pe drum (zona cu vegetație alpină)

Tajinaste roșie, specie endemică de plantă (aici uscată)

Teleferico del Teide

La 3.555 m sau Cu telecabina pe...lună :-)

Greu la deal...

Specie endemică de șopârlă

Surata șopârlei de mai sus

Depuneri galbene de sulf

Dincolo de nori

It is alive! :-)

Sus, tot mai sus

În sfârșit în vârf!

Priveliștea de la 3.718 m

Coborârea cu telecabina, abruptă tare

Citește și: 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (I)

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (II)

Intermezzo cu delfini

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (III)
 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (IV)

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (VI) 

Tenerife sau Tărâmul Bunei Dispoziții

Fata de ciocolată