Doha de la A la Z (I)

Alcool. Qatar fiind o țară musulmană, alcoolul este strict interzis și nu poate fi achiziționat decât în mod excepțional de la depozite speciale, pe baza unui permis eliberat la cerere. Nu veți descoperi alcool de cumpărat nicăieri în magazine și supermarketuri, iar la raioanele de băuturi singura bere disponibilă este cea fără alcool, cu varii arome de fructe. Veți găsi astfel de tipuri de bere de la toate marile companii producătoare, rămâne doar să vă hotărâți pe care o alegeți. Interdicția vizează doar comercializarea și consumul de alcool în spații publice, deci dacă chiar vă țipă buza după o bere veți putea să vă ostoiți pofta la orice restaurant sau bar din cadrul numeroaselor hoteluri cu multe stele din Doha ori chiar la voi acasă. 

Noaptea dovlecilor în Canada (I)

Nu mă dau în vânt după sărbători importate, însă dacă am ocazia să văd pe viu un astfel de eveniment la el acasă, fiți siguri că sunt prima care sar în sus de bucurie și număr clipele până la mult așteptatul moment. Iar ocazia s-a ivit pe nepusă masă anul trecut în octombrie, când am făcut un ditamai saltul înaripat peste ocean și m-am trezit buimacă pe continentul american tocmai când toamna dăduse iama în paleta-i colorată, înzestrând frunzele cu hăinuțe noi și vesele care ar fi făcut să pălească de ciudă orice designer cu pretenții de mare inovator.

Stai la...Melia Jardines del Teide, Tenerife - hotelul pentru care ai nevoie de hartă

După cum vă povesteam în serialul meu despre delfini prietenoși, submarine galbene, vulcani încă activi și pești-spadă gigantici, în Tenerife cazarea ideală ar trebui să fie situată în sud, unde precipitațiile sunt ca și inexistente iar soarele strălucește mai mereu. S-ar putea să plătiți ceva în plus față de prețurile practicate în nordul insulei, însă la sfârșitul sejurului îmi veți da dreptate că a meritat. Și pentru că "sud" sună un pic cam prea abstract, nu mai pierd vremea și rostesc doar două cuvinte cu care nu aveți cum să dați greș: Costa Adeje. Dacă mai aveți și noroc de un hotel cu situare optimă, camere spațioase cu vedere la ocean, personal săritor și mâncare gustoasă și de calitate, cu siguranță nu veți uita prea curând preafrumoasa vacanță și, cine știe, într-o bună zi veți dori să povestiți și altora despre ea :-).

Islanda - de la Sibiu la Doha via Nepal

Sunt sigură că pe mulți dintre voi v-a cam pus în încurcătură titlul, așa că vă liniștesc asigurându-vă că nu, nu sunt într-o doagă și nici n-am descoperit în călătoriile mele vreo rută secretă care să sfideze rânduiala bine cunoscută de pe harta lumii. Dar chiar și așa, traseul de mai sus nu vi se va părea deloc mai puțin bizar când vă voi spune că a fost parcurs întocmai de o carte poștală islandeză oferită mie cu drag de Liliana la începutul verii. Și pentru că distanța dintre Sibiu și București într-o perioadă de frământări, decizii și despărțiri treptate este mai mare decât s-ar putea crede, Cătălin și Renate au preluat cartea poștală de la Liliana cu gândul de a mi-o înmâna când ne-am fi întâlnit la Doha, după cum plănuisem de ceva vreme. Ceea ce s-a și întâmplat, numai că înainte au plimbat cartea poștală și prin ...Nepal, unde au petrecut două săptămâni încărcate de aventuri. Nu știu ce părere are cartea poștală despre toate astea - tind să cred că neam de neamul ei nu a văzut atâtea - dar eu una am fost profund impresionată acum vreo două seri când a poposit în fine, după aproape 4 luni de zile, în mâinile mele, aici, în Qatar. Și, cine știe, dat fiind că tot pe blogul Lilianei am câștigat, cu articolul acesta, și ghidul Lonely Planet despre Islanda, mă gândesc că ar fi frumos din partea mea să îmi iau cât de curând inima în dinți și tălpile la spinare și să purced înspre acolo pentru a vedea cu ochii mei toate minunățiile la care deocamdată doar visez. Până una-alta le mulțumesc din suflet Lilianei, Renatei și lui Cătălin...mă conving pe zi ce trece că "departe" este incredibil de "aproape" câteodată iar partea cea mai frumoasă a călătoriilor sunt tot oamenii deosebiți pe care, dacă ești destul de norocos, soarta ți-i scoate în cale când te aștepți mai puțin.

Iar ție, lume mare, am să-ți spun doar atât: așa mărunți cum suntem, uneori te avem la degetul mic! :-)

Sosirea la Doha sau Cu inima între două continente

Am plecat din București într-o seară, după multe zile lungi și chinuitoare împărțite în și mai multe clipe care au stat sub semnul adjectivului "ultim", îndulcit prea puțin pe moment de conștiința laturii nedefinitive a despărțirii: ultima carte citită pe nerăsuflate în freamăt de ramuri și zarvă de vrăbii la adăpostul umbros al copacilor din grădina alor mei, ultima hârjoneală cu maidanezul misogin negru-tăciune cu care încheiasem în fine un armistițiu (știuse, oare, că plec, de mă tratase cu atâta indulgență și afecțiune?), ultima plimbare prin parcul preferat alături de cea mai bună prietenă, ultima noapte răcoroasă, scuza perfectă pentru a te cuibări lângă sora ta amintindu-ți de zilele netulburate ale copilăriei pe care ai încercat de nenumărate ori să le regăsești de atunci, aflându-le mereu mai îndepărtate ca oricând, ultima privire încețoșată de lacrimi aruncată înspre ai tăi la aeroport, în timp ce domnul acela în uniformă striga la tine Dumnezeu știe ce aținându-ți calea pentru a nu păși și mai departe de zona destinată pasagerilor în încercarea-ți disperată de a-i mai vedea o dată și încă o dată, ultima răbufnire de suspine la ghișeul de pașapoarte urmată de întrebarea, însoțită de un zâmbet reconfortant, a tinerei din spatele ghișeului: - V-ați despărțit de cineva drag, nu-i așa? 

Al Wakrah - bun venit pe țărmul cu mangrove

Pe țărmul Golfului Persic, la nici jumătate de oră de mers cu mașina de Doha, se află un orășel liniștit, pe numele lui Al Wakrah ( الوكرة‎), ai cărui locuitori trăiau pe vremuri exclusiv din pescuit și culesul perlelor. Considerat în zilele noastre unul dintre cele mai importante orașe din Qatar, Al Wakrah a fost inclus într-un amplu proiect de dezvoltare menit a atrage amatorii de natură, cultură și sport, dar și a pune în valoare vechile atracții ale orașului - portul cu frumoasele lui dhow, moscheile, casele tradiționale, muzeele și fortul construit pe ruinele unui vechi castel.

Bird's Eye View over ...Toronto

Dacă ai drum prin Toronto, inevitabil vei fi tentat să urci în CN Tower, turnul de telecomunicații și observație despre care e aproape imposibil să nu fi auzit vorbindu-se la un moment dat. Și chiar dacă nu ai auzit de CN Tower, cu siguranță se va găsi cineva care să te îndrume înspre acolo, pentru că este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-ai putea face în acest oraș. (Asta dacă nu cumva ești femeie și îți răsare absolut întâmplător în cale magazinul Victoria's Secret, caz în care CN Tower mai poate aștepta câteva ore...hai zile, ca să fim mai aproape de realitate :-D.). Turnul, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, are o înălțime de 553,33 m, însă de urcat vei putea urca numai până la 447 m, ce-i drept cu o viteză de 11 km/h. Asta înseamnă că vei ajunge la platforma de observație în 44 secunde! Liftul are podeaua de sticlă, așa că îndrăznește să privești cum pământul îți fuge de sub picioare cu rapiditate, te asigur că prea curând nu vei mai experimenta una ca asta. Platforma de observație are la rândul ei o zonă cu podea de sticlă la o înălțime care îți va da niscaiva fiori pe șira spinării, însă pentru o poză reușită cu tine și feeria de lumini de dedesubt va trebui să stai la coadă, așa că înarmează-te cu răbdare...

Vreme trece, vreme vine

Vine o vreme când curiozitatea îţi mână paşii pe cărări puţin umblate pe care nu te-ai fi încumetat să te avânţi vreodată. Vine o vreme când ţi-e scris în stele să ajungi în locuri despre care până mai ieri nici măcar nu ştiai prea bine unde se situează pe hartă. Vine o vreme când, în plină iarnă, îţi încalţi balerinii de pânză şi, păşind zgribulită pe vârfuri prin zăpada de februarie, te urneşti cu inima zbătându-ţi-se în piept de emoţie către zări unde soarele îşi arată cu generozitate chipul surâzător tot timpul anului. Vine o vreme când simți nevoia de o schimbare, una majoră care fără îndoială îți va bulversa complet existența dar, poate, cine știe, îți va permite să pășești în direcții la care până acum nici măcar nu ai îndrăznit să speri. Vine o vreme când, îmbătată de promisiunea unui nou început într-un loc despre care ai avea atâtea lucruri de învățat și atâtea prejudecăți de înlăturat, îți iei inima în dinți și transformi în realitate întrebarea "cum ar fi dacă...?", nădăjduind în sinea ta că va fi bine, mai bine, și că vei avea în sfârșit șansele care ți s-au refuzat până acum. Dacă ai ales bine nu vei ști cu certitudine decât atunci când va veni vremea, știi însă că vei face tot ce îți va sta în putere ca să fie bine, pentru tine și mai ales pentru cel drag de lângă tine care s-a zbătut să facă totul posibil. 

Și mai știi că urarea de mai bine ascunsă în fiecare lacrimă a celor dragi de care tocmai te-ai despărțit cu inima grea îți va da puterea de a privi cu încredere în viitor, la fel cum fiecare dintre lacrimile tale ascunde dorința și speranța de a vă revedea cu bine, atunci când va veni vremea...