Noaptea dovlecilor în Canada (I)

Nu mă dau în vânt după sărbători importate, însă dacă am ocazia să văd pe viu un astfel de eveniment la el acasă, fiți siguri că sunt prima care sar în sus de bucurie și număr clipele până la mult așteptatul moment. Iar ocazia s-a ivit pe nepusă masă anul trecut în octombrie, când am făcut un ditamai saltul înaripat peste ocean și m-am trezit buimacă pe continentul american tocmai când toamna dăduse iama în paleta-i colorată, înzestrând frunzele cu hăinuțe noi și vesele care ar fi făcut să pălească de ciudă orice designer cu pretenții de mare inovator.

Prima și principala oprire a fost Montréal, orașul aflat în partea franceză a Canadei care are reputația de a fi unul dintre cele mai civilizate - dacă nu chiar cel mai civilizat - oraș din lume. După săptămâna petrecută acolo nu pot decât să întăresc această afirmație, m-am simțit excelent de la început până la sfârșit și n-am ce cârti oricât aș suci și aș răsuci tot ce-mi amintesc despre el. Hotelul m-a întâmpinat cu indicii clare a ceea ce avea să se petreacă în oraș în scurt timp, dar nu le-am observat decât ceva mai târziu, când mințile mele bulversate de diferența de fus orar s-au mai limpezit și am putut privi din nou în jur cu vigilența obișnuită.

Știam de la bun început că aveam să-mi petrec cea mai mare parte a timpului din Montréal singură - lucru relativ nou pentru mine - însă fusesem încredințată că nu-mi va fi deloc greu să mă descurc în oraș dat fiind străzile drepte și paralele dar și frecventele puncte de reper inconfundabile cu ajutorul cărora urma să-mi găsesc cu ușurință calea înapoi spre hotel. Așa că n-am stat prea mult pe gânduri și am plecat să explorez orașul. Și cum hoinăream eu așa de una singură pe străzi, minunându-mă și fotografiind toate cele ce-mi ieșeau în cale, fie ele în mișcare sau încremenite de cine știe cât amar de vreme, indiciile de care vă spuneam mai înainte au prins a se îndesi și am realizat că, deși sărbătoarea în sine nu avea să mă prindă în Montreal, pregătirile de Halloween erau în toi iar eu aterizasem nu doar în mijlocul unei toamne pe care o voi ține minte cât oi trăi, ci și în mijlocul lor!

La fiecare intersecție mai importantă, buticuri pitorești ademeneau trecătorii cu te miri ce flecuștețe de sezon, de la păpuși de paie, dulciuri captive în borcane mititele inscripționate în fel și chip, dovleci miniaturali, sticluțe cu conținut nedefinit precum și extrem de decorativele floarea-soarelui până la ghivece, șorțuri de bucătărie, traiste din pânză colorată și chiar...mături, însă nu banalele mături pe care le știm cu toții, ci unele special create cu această ocazie, negre și înfricoșătoare precum siluetele vrăjitoarelor care aveau să le încalece, poate, peste câteva nopți :). În supermarketuri și mall-uri, raioanele de haine se metamorfozaseră ca prin miracol, furându-ți acum privirea cu o colecție impresionantă de costume și alte piese de vestimentație destinate omuleților nerăbdători: omul-păianjen, prințese cu rochii prețioase și elaborate sau zâne suave cu aripioare străvezii, Superman, schelete, Batman și, desigur, caraghioșii pantaloni scurți minusculi imprimați cu tigve portocalii rânjind amenințător de pe fundalul întunecat. În baruri și cafenele, chelnerii dispăruseră cu desăvârșire înlocuiți fiind de personaje bizare cu măști, gheare, pălării țuguiate, cozi unduitoare de feline, peruci stridente și coarne de vikingi, în armonie perfectă cu semiobscuritatea întreruptă doar pe alocuri de zâmbetele grotești ale nelipsiților Jack-O'-Lantern.

Și am mers și am tot mers, străbătând orașul în lung și-n lat, câteva zile la rând, până ce într-una dintre ele picioarele mi s-au oprit singure iar privirea mi-a rămas pironită pe un ditamai panoul cocoțat pe clădirea de vizavi deasupra a ceea ce părea un magazin în fața căruia se formase o coadă șerpuitoare pe două rânduri. Pasămite nu toată lumea apucase să își facă cumpărăturile din timp, astfel încât îngroșau acum rândurile întârziaților în căutare de chilipiruri, peste care trona rânjetul disprețuitor al capului-de-dovleac ce anunța megavânzările de Halloween!

Transformările nu au ocolit nici hotelul la care stăteam, astfel că sălile de mese și câteva alte încăperi mai puțin folosite au fost năpădite treptat de pisici prevestitoare de nenoroc, păianjeni țesând pânze înșelătoare prin te miri ce cotloane întunecate, orologii vechi sunându-și tainic sunetele sumbre, corbi adăstând pe crengi subțiratice, încovoiate precum degetele descărnate ale unei umbre plăsmuite de întuneric înainte de a-și înhăța prada, schelete înecate în valuri de pene negre și locașuri funebre vegheate de siniștrii slujitori ai nopții...

 

Citiți continuarea aici.