Cele mai frumoase târguri de Crăciun (I) - Wasserburg am Inn

Iubesc Crăciunul. Nici nu știu ce mă atrage mai mult, fulgii mari care se prăvălesc peste străzi și acoperișuri ascunzând cu delicatețe petele de rușine de pe obrajii orașelor, brazii falnici din piețe printre care te preumbli scrutător, cu același aer grav pe care ți l-ar conferi orice altă decizie importantă, convins fiind că numai unul este demn de a-ți păși pragul și de a-ți fi tovarăș de nădejde cea mai mare parte a sezonului hibernal, misteriosul Moș cu hăinuță comercială și chip durduliu și jovial, atât de durduliu încât mai că te bufnește râsul când ți-l imaginezi încercând să se strecoare prin vreun horn de coș, cadourile împachetate cu grijă în hârtie lucioasă pe care mai că nu te-ai îndura s-o sfâșii de n-ar fi marea curiozitate asupra prețiosului conținut, mirosurile care năvălesc afară din case pe ferestre și din balcoane, printre tocuri de uși, pe casele scărilor și dintre rafturile ticsite cu produse ale prăvăliilor - miros de ace de brad amestecat cu aromă de mandarine și portocale, miros de vin fiert împletit cu aromă de ghimbir și scorțișoară, miros de friptură fragedă mustind în sosuri limpezi cu aromă de dafin și piper - amintirea unor povești care mi-au marcat copilăria, povești despre spărgători de nuci transformați în prinți și fetițe cu chibrituri tânjind din spatele ferestrelor aburite după lumină, căldură, o cină îndestulătoare și o familie cu care le-ar putea împărți, colindele vechi, cântate în acompaniament de orgă, care-ți fac ochii să înoate în lacrimi ori șiragurile de luminițe pâlpâind ritmic dincolo de geamuri pe care gerul aprig desenează minunate flori de gheață. Ce vă pot spune, însă, este că de ceva vreme nu-mi mai pot imagina această sărbătoare fără fantasticele târguri de Crăciun dintre care multe își deschid porțile încă de la jumătatea lui noiembrie pentru a schimba total fața orașelor ce le găzduiesc până dincolo de Crăciun.

Doha de la A la Z (II)

Hipodrom. Pe lângă petrol, deșert, aur, cămile, thobe și abaya, unul dintre primele subiecte care îți trezește curiozitatea atunci când te afli într-o țară precum Qatarul este legat de faimoșii cai arabi. Dacă v-ați întrebat mereu cum trebuie să fi arătat mândrul El-Zorab al lui Coșbuc sau pur și simplu vă numărați printre admiratorii înfocați ai nobilelor animale, cu siguranță nu vă va lăsa inima să ocoliți Qatar Racing and Equestrian Club, centrul de echitație unde se desfășoară regulat curse de cai și unde nu doar că puteți urmări antrenamentele jocheilor, vizita grajdurile și mângâia frumoșii armăsari, ci vă puteți chiar exersa abilitățile de călăreți.

Bird's Eye View over ...Elsinore

La vreo 50 km de Copenhaga se află un orășel locuit de nici 50.000 de suflete a cărui faimă îi depășește cu mult dimensiunile modeste: Helsingør. Devenit celebru pentru eternitate grație celei mai faimoase piese a lui Shakespeare, orașul Helsingør - Elsinore vă sună oare mai cunoscut? :) - a fost fondat prin anii 1420 de către regele danez Eric de Pomerania, același care a construit și fortăreața devenită mai târziu castelul Kronborg (numit în piesă Elsinore Castle). Puțini știu însă că renumele castelului datează încă dinainte de piesa lui Shakespeare, dat fiind poziționarea strategică a acestuia în cel mai îngust punct al strâmtorii Øresund și numeroasele avantaje care derivau de aici. Kronborg este o mândrețe de castel, unde mai pui că are și o istorie fascinantă așa încât merită să vă deplasați până acolo pentru a afla detalii din gura uneia dintre cele mai bine pregătite ghide pe care le-am ascultat vreodată. Și dacă tot sunteți acolo, aruncați-vă privirea și asupra împrejurimilor, veți iubi de îndată acest orășel cu aceeași pasiune cu care descopereați, poate, pe vremuri, valențele nebănuite ale limbii engleze vechi izvorâte din condeiul ingeniosului Shakespeare!

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (VI)

Zilele s-au scurs pe nesimțite în Tenerife iar vacanța se apropia cu pași repezi de sfârșit. După senzația inegalabilă care te cuprinde în vârful vulcanului Teide, ai zice că insula nu-ți mai poate oferi nimic spectaculos și tot ce-ți mai rămâne de făcut este să te scufunzi într-unul din multele șezlonguri îmbietoare și să te lași alintat de razele binefăcătoare ale astrului diurn, în timp ce sorbi cu nesaț un cocktail multicolor în clinchet melodios de cuburi de gheață. Sau să faci câțiva pași către cel mai apropiat punct de vânzare a suvenirurilor unde te vei căzni să alegi între atâtea și atâtea obiecte cu care i-ai putea impresiona iremediabil pe cei dragi de acasă, rememorând pe drumul într-acolo, odată cu fiecare adiere de vânt care ți va dezmierda tâmplele, fragmente dintr-o vacanță de pomină. Nimic mai greșit, după cum vă spuneam și cu altă ocazie, insula este un izvor nesecat de surprize pe care nu ai cum să le epuizezi într-un biet sejur de 7-8 zile. Ceea ce știusem, însă, de îndată ce luasem în primire catalogul cuprinzător de la recepție, a fost că nu aveam cum să părăsim Tenerife fără a ne delecta cu o plimbare de-a lungul coastei vulcanice a insulei, în căutare de balene și delfini pe care să-i admirăm în mediul lor natural.

De când sunt în Doha...

...am mai mult timp pentru mine. Timp pentru citit, pentru blog, pentru plajă, pentru lenevit, pentru căscat ochii în jur, timp pentru orice. Sigur că asta nu va dura o veșnicie, dar până atunci profit din răsputeri.

...fac (mai mult) sport. Înot și merg la sală. Cel mai adesea înot, după cum bine știți deja este una dintre activitățile mele preferate de când mă știu. Și apoi...trebuie să fiu în formă pentru ziua aceea - sper nu foarte îndepărtată - când mă voi lupta cu nămeții din Groenlanda sau Antarctica, nu? :-P

Prima mea călătorie în străinătate

Bianca m-a poftit să îmi amintesc și eu de prima ieșire din țară, lucru deloc dificil dat fiind că respectiva vacanță are o însemnătate specială pentru mine și n-aș putea-o uita prea curând. 

Bird's Eye View over ...Veneția

Când vine vorba de Veneția, multe sunt de spus și puține dintre acestea pot reda cu adevărat măcar un crâmpei din frumusețea micuțului oraș cuibărit între ape. Fie că stați doar două zile sau o întreagă săptămână binecuvântată, la un moment dat veți simți cu siguranță nevoia să priviți orașul de undeva de sus. Puteți face asta din Palatul Dogilor, de pe terasa Basilicăi San Marco și mai ales din Campanile di San Marco, turnul impozant din cărămidă roșie care domină Piazza di San Marco de la înălțimea celor aproape 100 m ai săi. Dacă mă întrebați pe mine însă, nimic nu se compară cu prima privire fugară aruncată Veneției din avion, pe ultima sută de metri a pregătirilor de aterizare. Să fi fost influențată, oare, și de frumosul curcubeu care ni s-a așternut la picioare ca o punte de lumină între noi și mult râvnita Veneție? Se prea poate...

Noaptea dovlecilor în Canada (II)

După cum vă povesteam data trecută, am părăsit Montrealul în toiul pregătirilor de Halloween. Oarecum înciudată că plecam înainte de sărbătoarea propriu-zisă, știind poate, în sinea mea, că forfota și freamătul care îi făceau pe mulți să afirme despre Toronto că acesta este situat mai degrabă în SUA decât în Canada nu aveau să egaleze nicicând în sufletul și mintea mea farmecul tihnit al Montrealului, m-am consolat totuși la gândul că eram, încă, în vacanță și poate (cine știe?!) Halloween-ul în Toronto avea să mă surprindă plăcut.