De când sunt în Doha...

...am mai mult timp pentru mine. Timp pentru citit, pentru blog, pentru plajă, pentru lenevit, pentru căscat ochii în jur, timp pentru orice. Sigur că asta nu va dura o veșnicie, dar până atunci profit din răsputeri.

...fac (mai mult) sport. Înot și merg la sală. Cel mai adesea înot, după cum bine știți deja este una dintre activitățile mele preferate de când mă știu. Și apoi...trebuie să fiu în formă pentru ziua aceea - sper nu foarte îndepărtată - când mă voi lupta cu nămeții din Groenlanda sau Antarctica, nu? :-P

...nu mai alerg dimineața la fereastră să verific cum va fi vremea. În 99% din cazuri este soare și senin. Aștept cu nerăbdare să văd ce se va întâmpla în restul de 1% din cazuri :).

...m-am îndrăgostit de deșert. Nu că nu mi-ar fi plăcut de dinainte, dar acum îl iubesc. Deșertul aici este mai frumos decât oriunde, cu dunele lui înalte și albe și vastele porțiuni unde nisipul și apa se întâlnesc armonios într-o îmbrățișare prelungă înainte de a ceda definitiv în fața apelor Golfului.

...mănânc cantități industriale de mango. De fapt mănânc tone de fructe în general, supermarketurile abundă în ispite care mai de care mai coapte și mai zemoase, multe dintre ele necunoscute mie până de curând. Mi-am pus în gând să le încerc pe toate, așa că poate vă voi prezenta câteva soiuri la un moment dat, pe măsură ce le învăț și eu. Până una-alta însă, fructele de mango de aici sunt senzaționale, indiferent dacă le mănânci ca atare sau le combini în delicioase cocktailuri proaspete, un adevărat regal pentru papilele gustative! Combinația mea preferată este cea de mango cu avocado, pulpa untoasă a fructului de avocado și parfumul fructelor de mango se îmbină cum nu se poate mai bine :).

...m-am apucat să învăț arabă. Lucru mult mai greu decât mă așteptam și fusesem prevenită înainte de a veni aici. După primele două lecții am fost atât de deprimată la gândul că, în ciuda talentului meu înnăscut pentru limbi străine, există o oarecare posibilitate să nu se lipească niciodată ceva de mine în această privință, încât am dat fuga și mi-am mai cumpărat niscaiva materiale ajutătoare. Nici acum nu sunt prea optimistă, dar cumva o voi scoate eu la capăt până la urmă...

...mă duc des la plajă. Nu mai simțisem nevoia de ani de zile, sau mai bine zis sacrificasem fericită concediile de zăcut la plajă în favoarea deselor evadări în orașele europene pe care mi-am dorit dintotdeauna să le văd cu propriii ochi. Redescopăr acum plăcerea de a mă aciua sub o umbreluță de plajă, alături de o carte captivantă și un suc rece, pierzând șirul orelor fără teama de a-mi lăsa nerezolvate sarcinile zilnice. Unde mai pui că (exceptând avioanele) pe plajele de aici este o liniște ireală...nici urmă de nelipsitele manele, scene de prost gust și personaje needucate.  Mai mare dragul!

...beau tone de limonadă cu mentă. Nu cred că exagerez deloc dacă vă spun că n-am băut nicăieri așa limonadă cu mentă ca în Doha! Nu mă credeți? Vă poftesc degrabă să o încercați și apoi chiar vă rog să îndrăzniți să mă combateți, dacă vă dă mâna :-P.

...am mereu costumul de baie la îndemână. E normal, nu? Doar sunt în permanență lângă apă, oricât de paradoxal ar putea părea într-un ținut deșertic ca acesta. Nu există hotel care să nu aibă cel puțin o piscină pentru adulți și una pentru copii, iar marea e și ea îmbietoare, chiar așa sărată și (uneori) plină de meduze.

...mă gândesc să mă tund. Cât mai scurt si mai comod. Nu de alta, dar mă plictisesc uscându-mi de fiecare dată ditamai claia de păr cu foehnul, iar cască de baie nu prea mă văd purtând în mare sau piscină, dacă nu e musai. Rămâne de văzut dacă îmi voi călca pe inimă să o fac și pe-asta.

...am primit pentru prima dată vizitatori de Halloween. Care nu doar că m-au întâmpinat cu bine cunoscutul "Trick or treat?", dar mi-au și cântat, cu mutrițele lor concentrate, vechea rimă pentru copii "Row, row, row your boat / Gently down the stream / If you see a crocodile / Don't forget to scream", înainte de a mă speria de-a binelea cu un răcnet îndelung exersat.

...nu-mi mai este frică să deschid televizorul. Da, după cum ați auzit. De uitat mă uit la fel de puțin la TV, dar măcar în rarele ocazii când îl deschid nu mai aud mereu numai despre accidente, crime, divorțuri, scandaluri și pseudovedete care sunt protagonistele acestora. Și zău că mi-e mult, dar mult mai bine fără ele!

...merg numai cu taxiul. Autobuze nu prea sunt, iar cele câteva pe care le-am văzut sunt veșnic pline, nu tocmai atractive și habar nu am unde și la ce intervale de timp opresc. De mers pe jos nu prea se pune problema, distanțele sunt măricele în Doha și trotuare...ioc. Din fericire dacă știi cu ce taxi să circuli nu este scump deloc, la un calcul simplu m-ar costa mult mai mult să îmi închiriez o mașină. Apropo, dacă nu știați, combustibilul este de vreo 5-6 ori mai ieftin în Doha decât la noi :-). Cam 1 QR pe litru, adică (0,87 RON).

...m-am obișnuit să trec rapid de la o limbă la alta pentru a mă înțelege cu toată lumea. Ca să vă dau doar un exemplu, la orele de arabă predarea are loc în engleză, iar cu colegele vorbesc, după caz, în română, engleză și germană :)). Poate părea ușor, nu e deloc așa, însă încet-încet te deprinzi cu toate.

...mă gândesc de cinci ori cum să mă îmbrac înainte de a ieși din casă. Înainte mă gândeam doar de trei, așa că e o diferență :). Lăsând gluma la o parte, mi se pare o dovadă de respect să am grijă și mai mare la vestimentație decât aveam oricum, chiar dacă localnicii sunt extrem de relaxați și obișnuiți cu turiștii/expații și din acest punct de vedere. Nu ar fi nicio problemă dacă aș umbla mai decoltată - ba chiar majoritatea străinilor se îmbracă la fel ca acasă - însă este alegerea mea să nu o fac, iar motivele cred că sunt lesne de înțeles.

- nu contenesc să mă minunez de abundența de vegetație migălos întreținută peste tot, în pofida condițiilor vitrege specifice locurilor.

...sunt mult mai dispusă să socializez. Oricând, oriunde, (aproape) cu oricine. Îmi place la nebunie faptul că Doha reunește la un loc atâtea culturi și civilizații diferite și mă bucur de cei câțiva prieteni pe care ni i-am făcut deja.

...încerc tot felul de lucruri noi. Fie că e vorba de shisha, feluri noi de mâncare, activități cărora nu le-am acordat atenție în trecut, sunt dispusă oricând să îmi lărgesc orizontul cu noi experiențe și cunoștințe. Asta e și ideea principală a șederii mele în Doha, nu?

...mă gândesc serios să fac voluntariat. Astfel de inițiative sunt încurajate aici și nu este deloc greu să te implici atâta timp cât îți dorești cu adevărat să faci asta. În ceea ce mă privește, aș prefera să fie ceva legat de animăluțe (de uscat și/sau marine, în special marine). Să vedem, vă țin la curent...

...visez la și mai multe călătorii. Doar sunt cu 4-5 ore de zbor mai aproape de atâtea locuri pe care nici n-am prea îndrăznit să le iau în calcul până acum! Deocamdată urzesc planuri peste planuri, m-aș bucura să se și concretizeze mai repede pentru că deja nu mai am răbdare!!!