Doha de la A la Z (II)

Hipodrom. Pe lângă petrol, deșert, aur, cămile, thobe și abaya, unul dintre primele subiecte care îți trezește curiozitatea atunci când te afli într-o țară precum Qatarul este legat de faimoșii cai arabi. Dacă v-ați întrebat mereu cum trebuie să fi arătat mândrul El-Zorab al lui Coșbuc sau pur și simplu vă numărați printre admiratorii înfocați ai nobilelor animale, cu siguranță nu vă va lăsa inima să ocoliți Qatar Racing and Equestrian Club, centrul de echitație unde se desfășoară regulat curse de cai și unde nu doar că puteți urmări antrenamentele jocheilor, vizita grajdurile și mângâia frumoșii armăsari, ci vă puteți chiar exersa abilitățile de călăreți.

Imaginație. Poate că v-ați dat seama - iar viitorul nu va face decât să reconfirme iar și iar - că Doha nu stă rău deloc la capitolul imaginație. Plimbări cu gondola în plin deșert, hoteluri în formă de piramidă, fântâni și monumente de inspirație marină sau tradițională, amfiteatre, muzee și clădiri cu design futurist, despre toate astea și multe altele vă voi povesti la momentul potrivit. Atracția de mai jos, însă, te cam lasă cu gura căscată. Mai ales când afli că este situată la vreo ...80 m înălțime.

Nu vă mai țin în suspans, micuța proeminență a turnului Aspire din parcul cu același nume este nici mai mult, nici mai puțin decât o...piscină! Până ce vă voi putea prezenta niscaiva fotografii de la fața locului, vă poftesc să vă lăsați imaginația să zburde la 80 m deasupra solului pentru a vă ajuta să creionați peisajul magnific de care ați putea avea parte acolo într-o bună zi, la asfințit...

 

JO 2006. Cea de-a 15-a ediție a Jocurilor Olimpice Asiatice, cunoscute sub denumirea oficială de "XV Asiad" sau "Asian Games 2006" a avut loc la Doha în perioada 1-15 decembrie 2006. Ediția din Doha, la care au participat peste 9.500 atleți concurând în cadrul a 46 discipline sportive, a marcat câteva premiere importante în istoria evenimentului: Doha a fost primul oraș din regiunea Golfului desemnat să găzduiască Jocurile Asiatice, ediția cu numărul 15 a fost prima la care au luat parte toate cele 45 națiuni-membre ale Consiliului Olimpic Asiatic, iar Europa a putut urmări și ea pentru prima dată evenimentul grație transmisiunilor canalului  Eurosport. Emblemele Asian Games 2006, pe care le puteți vedea în continuare în Doha, sunt Aspire Tower (numit și Olympic Tower sau Khalifa Doha Sports Tower), turnul în formă de torță în vârful căruia o flacără de 8-10 m înălțime (înlocuită ulterior cu o rază laser), a ars pe întreaga durată a evenimentului, oryxul gigantic de pe Cornișă - simpatica mascotă a JO - și monumentul din apropierea turnului, probabil o torță stilizată, ce imită întrucâtva principiul giroscopului, flacăra din centru fiind menținută pe o platformă stabilă în jurul căreia se rotesc lent trei inele cromate.

Katara. Inaugurat parțial cu ocazia festivalului de film Doha Tribeca (DTFF) și a TEDx Doha, ansamblul de clădiri reunit sub denumirea de Katara Cultural Village este situat într-o zonă optimă, între West Bay și insula artificială The Pearl, foarte aproape de plajă. Proiectul, inițiat și condus de însuși emirul statului Qatar, își propune să promoveze și să aducă în prim-plan tot soiul de activități cultural-artistice prin intermediul unei serii de simpozioane, concerte, expoziții, festivaluri și alte asemenea manifestări. Pe lângă săli, amfiteatre și diverse alte construcții destinate acestor activități, în Katara își au sediul și un număr semnificativ de organizații qatareze: Qatari Society for Engineers, Qatar Fine Arts Society, Visual Art Centre, Qatar Photographic Society, Childhood Cultural Centre, Theatre Society și Qatar Music Academy. Alegerea numelui orășelului cultural nu este deloc întâmplătoare, "Katara" reprezentând vechea denumire a peninsulei qatareze pe hărțile geografice și istorice de la începutul secolului 18, a cărei readucere în actualitate este echivalentă cu obiectivul declarat de păstrare și valorificare a moștenirii culturale concomitent cu modernizarea și adoptarea celor mai noi tehnologii.

Limonadă. Ei bine da, am spus-o și nu mă feresc să o repet ori de câte ori am ocazia. Limonada din Doha este cea mai și cea mai! Pregătită de regulă cu sirop de zahăr, lime și/sau lămâie și o cantitate considerabilă de frunze de mentă tăiate mărunțel, indiferent că se cheamă "mint lemonade" "mint-o-nade" sau, după cum am fost corectată cu indignare maximă de un chelner tânăr care îmi adusese din greșeală "pink" în loc de "mint" lemonade, "lemon with mint" (sic!), consumată pe străzile animate din souk, în răcoarea mallurilor sau pe plajă, licoarea verzulie este o încântare pentru simțuri. Grijă mare, însă, conținutul ridicat de zahăr poate deveni periculos!

Meduze. Deși plajele amenajate sunt înțesate de panouri ori steaguri colorate care avertizează amatorii de scăldat asupra prezenței, în număr deloc de neglijat, a meduzelor în apele Golfului Persic, vă spun sincer că n-am prea luat în serios acest subiect, crezând că mă vor ignora cu grație atâta timp cât nu le deranjez în vreun fel. Înțepatele moluște n-au ținut cont câtuși de puțin de intențiile mele pașnice, astfel că și-au înfipt cu sete nematocistele (Ha! V-am dat gata cu asta, nu? :-D Nicio grijă, habar nu aveam nici eu cum se numesc până ce nu m-au pișcat în halul ăla total lipsit de considerație!) în fiecare bucățică de piele suculentă aflată în calea lor (moi, mai pe scurt!), ceea ce nu doar că m-a făcut să mă precipit înspre mal cu viteza luminii, ci m-a și ținut acolo preț de mai bine de jumătate de oră, văicărindu-mă de mama focului între râs și plâns în timp ce-mi alinam pielea iritată și înroșită cu niște biete cuburi de gheață (care și-au făcut totuși treaba în mod remarcabil!). După lecția asta usturătoare, mi-am propus să am mereu la mine o doză cât de mică de oțet, nu de alta, dar departe de apă nu pot să stau și pace iar Pepsi nu prea beau și nici n-am de gând să schimb lucrul ăsta prea curând, în ciuda faptului că se pare că este un remediu extrem de eficace împotriva nesuferitelor creaturi!

Noapte. Noaptea în Doha se lasă devreme, învăluind în tăcere deplină anumite porțiuni de oraș și animând surprinzător de iute altele. În serile când nicio boare de vânt nu tulbură văzduhul iar luna trupeșă atârnă ca un lampion chinezesc de firmamentul întunecat, ai impresia că timpul a stat în loc, la fel cum trebuie să fi stat în loc pentru fiul de împărat pe tărâmul acela magic învecinat cu Valea Plângerii. Noaptea în Doha este balsam pentru suflet, căci luna te lecuiește de doruri și temeri, îți șterge negreșit orice regrete și neliniști. Noaptea este momentul când cea mai simplă imagine a paradisului nu îți mai pare a fi asocierea fântână-copac, ci reflecția lunii în undele nemișcate, ca o potecă fermecată ducând înspre depărtări pe care cel mult le ghicești uneori. Noaptea este ...visul divinității despre lume așa cum ar putea să fie.

(Va urma)

Citește și:

Doha de la A la Z (I) 

Doha de la A la Z (III)

Doha de la A la Z (IV)