Tenerife - tentația exotică a Spaniei (VI)

Zilele s-au scurs pe nesimțite în Tenerife iar vacanța se apropia cu pași repezi de sfârșit. După senzația inegalabilă care te cuprinde în vârful vulcanului Teide, ai zice că insula nu-ți mai poate oferi nimic spectaculos și tot ce-ți mai rămâne de făcut este să te scufunzi într-unul din multele șezlonguri îmbietoare și să te lași alintat de razele binefăcătoare ale astrului diurn, în timp ce sorbi cu nesaț un cocktail multicolor în clinchet melodios de cuburi de gheață. Sau să faci câțiva pași către cel mai apropiat punct de vânzare a suvenirurilor unde te vei căzni să alegi între atâtea și atâtea obiecte cu care i-ai putea impresiona iremediabil pe cei dragi de acasă, rememorând pe drumul într-acolo, odată cu fiecare adiere de vânt care ți va dezmierda tâmplele, fragmente dintr-o vacanță de pomină. Nimic mai greșit, după cum vă spuneam și cu altă ocazie, insula este un izvor nesecat de surprize pe care nu ai cum să le epuizezi într-un biet sejur de 7-8 zile. Ceea ce știusem, însă, de îndată ce luasem în primire catalogul cuprinzător de la recepție, a fost că nu aveam cum să părăsim Tenerife fără a ne delecta cu o plimbare de-a lungul coastei vulcanice a insulei, în căutare de balene și delfini pe care să-i admirăm în mediul lor natural.

În dimineața aceea ne-am trezit, altfel decât în mod obișnuit, cu o oarecare strângere de inimă. Dacă despre plaje, submarin, flora și fauna din Loro Parque ori vulcanul Teide știusem cu certitudine că erau acolo unde citisem că erau și nu aveau cum să ne scape printre degete, nu la fel stăteau lucrurile în privința balenelor și delfinilor din ocean. Și exact ca în ziua dedicată pescuitului, oricât am fi plătit pe excursie nimeni și nimic nu ne putea garanta reușita acesteia, nici măcar bunul prieten Noroc care ne ieșise în cale cu suficientă (dar nu absolută) fidelitate de atâtea ori până atunci. Optimiști din fire, am achitat fără ezitare prețul deloc exorbitant al excursiei și ne-am pregătit sufletește pentru cazul în care nobilele cetacee ne-ar fi tratat cu indiferență și ar fi trebuit să ne mulțumim "doar" cu identificarea diverselor specii de pești pe care ni se promisese că îi vom putea urmări prin podeaua de sticlă a catamaranului, mesele ce aveau a ne fi servite pe puntea superioară la adăpostul copertinelor striate cu colorit vesel alb-galben, partidele de snorkeling sau, pentru nepasionați, reprizele de scăldat în apele turcoaz din imediata apropiere a catamaranului, la adăpost de orice prezență străină, concursurile de cunoștințe generale cu premii atractive și, nu în ultimul rând, impunătoarea priveliște a faimoaselor Acantilados de Los Gigantes, stâncile verticale de proveniență vulcanică care ating înălțimi de până la 500 m, supranumite pe vremuri de către guanși "Zidul Iadului".

Când am ajuns în port, ca de obicei mult mai devreme de ora stabilită în seara precedentă, catamaranul ne aștepta deja la locul de întâlnire, echipat cu toate cele trebuincioase. Am ocupat la întâmplare două locuri pe băncuțele confortabile răspândite peste tot pe punte și am privit cu nerăbdare cum țărmul se îndepărta vertiginos iar apele Atlanticului ne purtau legănat în larg, tot mai în larg, acolo unde din mare și valuri se întrupau uneori, în străluciri de raze, creaturi marine lucioase ce despicau apa în căutare de hrană. Norocul ne-a surâs, nu după mult timp pe suprafața ușor vălurită a apei am putut observa când o înotătoare dorsală încârligată deasupra trupului fusiform, încă ascuns de unde, al posesorului, când o coadă arcuită ițindu-se denunțător dintre stropii stârniți fără voie, când și când o coloană de picuri albicioși propulsați cu tărie în văzduh, urmată îndeaproape de imaginea fugară a căpșorului alungit, urmărindu-ne, poate, cu aceeași curiozitate pe care o vădeam și noi la adresa frumoaselor vietăți pe care le zăream pentru prima dată în habitatul lor natural.

Balenele-pilot, căci despre ele vă povesteam mai înainte, fac parte din familia delfinidelor și se numără printre cele mai mari cetacee, fiind întrecute în dimensiuni doar de balena-ucigașă. Masa corporală a exemplarelor adulte ajunge până la 1.300 kg în cazul femelelor și până la 2.300 kg (uneori chiar peste 3.000 kg) în cazul masculilor, corpul lor atingând lungimea de aproximativ 6-7 m. Durata de viață a femelelor este de 45 ani, în timp ce masculii trăiesc în medie 60 ani. Se hrănesc îndeobște cu calamari, dar nu fac mofturi nici când vine vorba de pești (cod, macrou, hering, baracudă și alte specii oceanice). Trăiesc în general în grupuri de 10-30 de indivizi (unele grupuri pot depăși însă chiar și 100 de membri) conduse ("pilotate") de un lider, de unde și denumirea de balene-pilot. Atunci când se află în căutare de hrană, balenele-pilot se pot scufunda timp de mai bine de 10 minute până la adâncimi de 600 m, deși majoritatea scufundărilor nu depășesc adâncimea de 30-60 m. Puii, pe care femelele îi nasc doar o dată la 3-5 ani, ating maturitatea sexuală în cadrul grupului din care face parte balena-mamă, grup în care și rămân toată viața. Și asta pentru că, spre deosebire de alte mamifere, despre masculii acestei specii se spune că rămân alături de rudele lor de sex opus, părăsind grupul doar temporar pentru a se împerechea cu femele din cadrul altor grupuri. Fiecare comunitate are propriul său repertoriu de sunete care servește drept mijloc de comunicare între membrii aceleiași comunități. În captivitate precum și atunci când sunt rănite sau eșuează, balenele-pilot emit sunete specifice, un soi de țipete stridente diferite de fluierăturile obișnuite. Că tot veni vorba de eșuat, despre balenele-pilot se spune că eșuează frecvent, motivele fiind puse fie pe seama unei erori de navigație a liderului din cauza unor anomalii geomagnetice, fie pe seama îmbolnăvirii sau rănirii unuia dintre indivizi, caz în care - dat find strânsele legături sociale între membri - tot grupul îl urmează la mal, eșuând la rândul lui.

Am urmărit balenele o bună bucată de vreme, până ce acestea s-au pierdut încet în zare iar atenția ne-a fost captată de o altă scenă ce se derula în imediata apropiere a catamaranului: în timp ce noi ne delectam cu imaginea micilor submarine însuflețite, un alt catamaran pătrunsese în câmpul nostru vizual, turiștii care îi populau punțile gesticulând entuziasmați într-o direcție care, de data aceasta, nu ne viza pe noi, cei de pe vasul vecin. Ne-am îndreptat privirea spre direcția indicată și nu mică ne-a fost mirarea când am zărit perechea de delfini care înotau în fruntea catamaranului, călăuze gingașe și sociabile săltând vesel pe întinderea albastră. I-am petrecut cu privirea și am coborât apoi pe puntea inferioară pentru a gusta din bunătățile care apăruseră ca prin farmec pe tejgheaua barului. Restul zilei, împărțit între scăldat, snorkeling, hrănitul pescărușilor ce dădeau ocol, ostentativ, catamaranului, fotografiatul lacrimilor de lavă întărită de pe chipul împietrit al Giganților și contemplarea - prin podeaua de sticlă - a sutelor de pești uniformizați coloristic de razele soarelui reflectându-se sublim în miile de solzi, a trecut ca o zbatere de gene, la fel ca multe alte clipe efemere care-ți permit totuși să întrevezi, cu ochii minții și ai sufletului, un crâmpei de divinitate...

Citește și: 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (I)

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (II)

Intermezzo cu delfini

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (III)
 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (IV)

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (V)

Stai la...Melia Jardines del Teide, Tenerife - hotelul pentru care ai nevoie de hartă  

Tenerife sau Tărâmul Bunei Dispoziții

Fata de ciocolată