2012 în 12 luni pline ochi de călătorii

Aș putea să vă spun că anul acesta am fost în nu mai puțin de 22 de țări. Că am văzut peste 40 orașe și locuri de pe 3 continente. Că am la activ, numai în 2012, sute de ore de zbor incredibile. Că din toate locurile astea am trimis peste 100 de vederi în România și străinătate, dintre care majoritatea au ajuns la destinatari. Că am adunat zeci de mii de poze și filme din aer, de pe pământ și de sub ape. Că 3 luni din 12 mi-au întrecut cele mai nebunești așteptări. Că am făcut planuri peste planuri iar consecvența urmării lor m-a ajutat să le transform în realitate. Că am la povești cât pentru 7 vieți și chiar mai mult decât atât. Că am să le deșert pe toate aici pe blog pentru a vă face părtași la experiențele și trăirile unui an cum puțini dintre voi își pot imagina că ar putea avea vreodată. Însă adevărul este cu totul altul. Adevărul este că am avut noroc. Adevărul este că cifrele și cuvintele sunt palide oglinzi ale unei realități mult peste sfera lor de cuprindere. Adevărul este că nu știu sigur dacă m-am întors mai bună, mai deșteaptă sau mai înțeleaptă. Adevărul este că mai mult decât de locurile minunate prin care am trecut îmi voi aminti de emoții. Adevărul este că, oricât aș povesti despre ele, nimeni niciodată nu va putea să înțeleagă pe de-a-ntregul ce am simțit. Adevărul este că unele experiențe sunt doar ale mele și așa vor rămâne, neîmpărtășite, ferecate la loc sigur într-un ungher de minte sau suflet de unde le voi convoca ocazional la suprafață pentru a-mi înveseli zilele mai puțin reușite.

Un oraș într-un carusel (5)

Lyon, decembrie 2009.

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (V) - Bratislava

Închide ochii şi imaginează-ţi o noapte de Crăciun ca oricare alta. Cu Moş Crăciun, reni, brazi în veşminte festive, cadouri, bunătăţi aburinde şi tot tacâmul. Numai că Moşul are chip oacheş şi trăsături de turc, priveşte sever din spatele ochelarilor cu rame întunecate şi îşi agită febril toiagul din lemn de mesteacăn în timp ce răcneşte ordine scurte către unul dintre reni care, judecând după nasul stacojiu, suferă de o serioasă infecţie parazitică. E târziu şi se grăbeşte din cale afară să salveze trei surori sărace pe care lipsa zestrei ameninţă să le arunce pe drumul pierzaniei. Şi asta pe cât posibil înainte ca alaiul deşănţat al vrăjitoarelor să ia cu asalt bătăturile în căutare de mături pe care să le călărească în noapte hohotind ameninţător. Azvârle în pripă câţiva păianjeni în sacul cu decoraţiuni pentru brad şi, cu o privire dispreţuitoare aruncată bietului Rudolph care nu conteneşte a-şi scărpina cu sârg nasul înroşit, îşi încalecă bidiviul înaripat cu opt picioare şi dispare în noapte, urmărit îndeaproape de sania doldora de cadouri pe care anul acesta le va lăsa în seama celei mai mici dintre cămilele caravanei Oamenilor Înţelepţi... Deşi ar putea lesne trece drept rod al fabulaţiilor unei minţi rătăcite, cele de mai sus sunt în fapt nimic altceva decât un potpuriu de adevăruri, superstiţii, credinţe şi tradiţii de Crăciun din lumea largă, singurul păcat al povestioarei constând în niscaiva anacronisme şi învălmăşeli geografice menite a-i conferi cursivitate. Să abandonăm deci făgaşul obişnuit al articolelor de sezon în favoarea trecerii în revistă a celor mai hazlii ori de-a dreptul ţicnite informaţii şi obiceiuri legate de Crăciun.

Un oraș într-un carusel (4)

Cascais, octombrie 2012.

Bird's Eye View over... Abu Dhabi

 

Printre lucrurile de care, în mod cert, statele din Golful Persic nu duc lipsă, se numără de o bună bucată de vreme turnurile. Fie că e vorba de reinterpretări moderne ale vestitelor minarete tradiționale ori de giganți din oțel și sticlă care se avântă cu îndrăzneală până la nori și chiar dincolo de ei, turnurile și platformele de observație din lumea arabă nu cunosc limite financiare ori arhitecturale. De cele mai multe ori, astfel de distracții îți sunt accesibile în schimbul plății unui preț - concretizat de regulă sub forma unui bilet de intrare destul de piperat ori a unei consumații nu tocmai ieftine într-unul dintre restaurantele, barurile ori cafenelele cocoțate la înălțime. 

Alo, mami, când te-a sunat ultima dată cineva din Laponia?

 - Alo, mami, când te-a sunat ultima dată cineva din Laponia? Cu aste vorbe dădeam nas în nas cu Laponia acum mai bine de patru ani de zile, în călătoria care avea să mă marcheze pentru totdeauna și să ridice serios ștacheta pentru toate cele ce i-au urmat. Era iarnă - iarnă adevărată cum numai în Laponia știe să fie - și ne așteptau zece zile pe care intuiam că aveam să mi le amintesc câte zile mi-o fi dat să trăiesc. Zâmbesc pe când scriu aceste rânduri, zâmbeam și atunci, zâmbet mai larg ca al meu nici Moșul nu cred să fi avut când și-a luat în primire renii și nobila misiune...

Un oraș într-un carusel (3)

Carcassonne, februarie 2007.

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (IV) - Lyon

Nașterea lui Iisus Cristos - nu mă îndoiesc că ați aflat cu toții până acum că aceasta este semnificația Crăciunului - se sărbătorește în mod tradițional pe data de 25 decembrie. Lucrurile nu au stat însă așa de la bun început, data inițială a acestei sărbători, strâns legată de momentul Epifaniei când Iisus s-a arătat lumii ca fiu al lui Dumnezeu, era (și încă este în anumite regiuni, de pildă Armenia și Etiopia) 6 ianuarie. Data exactă a nașterii lui Iisus nu este însă cunoscută, aceasta situându-se, potrivit istoricilor, cândva între secolele 7 și 2 îHr. Data de 25 decembrie a fost stabilită ca dată a sărbătorii Crăciunului la începutul secolului IV, una dintre teoriile vehiculate cu privire la acest moment fiind aceea că pe 25 decembrie se împlinesc exact 9 luni de la data la care creștinii sărbătoresc concepția lui Iisus (25 martie). Alte variante includ suprapunerea intenționată a acestei date cu cea a festivalului roman al solstițiului de iarnă (Brumalia) ori cu alte festivaluri de iarnă străvechi.

Dulce Românie, ce îmi faci tu mie! sau Top 10 autohton

Dear (accidental) reader, this is my personal Top 10 Romanian destinations. Except for the quotations from other articles of mine, all the names I mentioned here link to Wikipedia articles in English. If you are thinking about visiting Romania, you can check out the said links which will give you an idea of the best Romanian travel destinations. Do come visit, chances are that you will be surprised!

Am, față de România, sentimente amestecate. Nu degeaba am ales să o părăsesc la maturitate, după îndelungi chibzuințe și frecvente răzgândiri, și aș da dovadă de ipocrizie dacă m-aș apuca să îi cânt în strună de la distanță conștientă fiind că mai are cale lungă până să își iubească și respecte cetățenii, până să știe să-și pună în valoare și să-și educe populația, până să își poată primi, cu fruntea sus, vizitatorii. Dacă ar trebui să aleg o singură frază care să sintetizeze sentimentele mele față de România, probabil că aș opta pentru un vers al celor de la Pasărea Colibri: "Eu ți-am dăruit anii mei cei mai frumoși / Dar nu-i nimic, asta e!". 

Un oraș într-un carusel (2)

Bruxelles, iulie 2008.

Bird's Eye View over... Baku

Departe de a fi o destinație foarte populară printre amatorii de călătorii, Baku este un oraș în continuă dezvoltare care ar merita vizitat mai des și, dacă mă întrebați pe mine, nu doar o singură dată. Se mândrește printre altele cu faima de a fi găzduit concursul Eurovision de anul acesta și cu un centru vechi de un farmec greu egalabil care a și fost, de altfel, înscris în Patrimoniul Cultural Universal UNESCO în anul 2000. Pe aceia dintre voi care vor avea curiozitatea de a descoperi, mai devreme sau mai târziu, ospitalitatea azeră și numeroasele obiective turistice pe care orașul are a le oferi, îi sfătuiesc, în buna tradiție de până acum, să nu rateze ocazia de a contempla orașul de la înălțime. O pot face fie din vârful turnului pe care localnicii îl numesc Giz Galasi - altfel spus Maiden Tower - care datează din secolul XII și se regăsește pe aceeași listă UNESCO amintită mai sus, fie de pe dealul pe care se profilează, sever și impunător, mausoleul închinat memoriei victimelor atacului Armatei Roșii din 1990 și eroilor căzuți în războiul dintre azeri și armeni. Deocamdată, pentru că în curând acestora li se va alătura o a treia posibilitate odată cu finalizarea celor trei Flame Towers, turnurile-emblemă ale orașului. Sigur că nu m-am putut hotărî nici de astă dată între cele două opțiuni așa că am ales să mă bucur de amândouă.  

Vă sfătuiesc să priviți rapid pozele, în ritmul în care se construiește în Baku nu cred că vor mai reflecta mult timp realitatea! :)

Dacă...

Dacă n-ai suspinat niciodată visându-te în pielea unui personaj dintr-o carte...

Dacă ai ajuns într-atât de blazat încât nimic nu te miră, intrigă, înflăcărează...

Dacă te simți mai presus decât toți cei ce te înconjoară și socotești că nu ai nimic de deprins de la nimeni...

Dacă nu simți atingerea divinității în micuța broboană de sudoare care-ți poposește pe frunte pe un vârf de munte...

Dacă nu găsești alinare într-o rază de soare, o frunză ruginie și-o zbatere de aripi...

Dacă nu crezi în povești și în faptul că la celălalt capăt al oricărui curcubeu se află, bine ascunsă, o comoară...

Un oraș într-un carusel (1)

Barcelona, octombrie 2007.

Top 10 destinații - update

Îți mai amintești cum arăta topul meu de anul trecut? Uită-l. După magnificul an 2012, care mi-a adus o droaie de călătorii care mai de care mai exotice și mai înțesate de surprize plăcute, s-au produs oareșce răsturnări de situație, dintre care unele - recunosc - mă surprind chiar și pe mine. În același timp e totuși reconfortant să realizezi că unele lucruri nu se vor schimba (probabil) niciodată...

10. Tanzania

Sau genul de experiență pe care nu o vei uita până la sfârșitul zilelor, oricât de matusalemică ar fi vârsta pe care vei avea norocul să o atingi.

Atracții: Nenumărate. De la Big Five și maasai până la plaje cu nisip alb și cocotieri, străjuite de faleze de mărgean roșiatic.

Oameni: Foarte de treabă și zâmbitori.

Mâncare: Adevărată, sănătoasă și variată. Deopotrivă pentru amatorii de pizza și devoratorii de homari. Incredibil, dat fiind că vorbim de Africa, nu?

M-aș muta: Nu. Prea multe riscuri. Pe care te sfătuiesc să le tratezi cu seriozitatea cuvenită, chiar dacă - citind lunga listă de boli necruțătoare dintre care o bună parte nu au vaccin și nici leac - s-ar putea să te mai gândești dacă pleci în Africa.

Printre rânduri, numai gânduri

De când mă știu, visul vieții mele a fost să călătoresc. Să îmi iau tălpile la spinare și să mă duc și să mă tot duc până ce vântul cel flușturatic mi-ar fi uitat numele iar cerul atotștiutor mi l-ar fi învățat pe de rost. Am primit, cu lacrimi de recunoștință în ochi, toate minunățiile pe care Moșul cel bun și darnic mi le-a dăruit de-a lungul timpului. De frică să nu îl dezamăgesc, nu i-am spus însă niciodată că în sinea mea murmuram rugăciuni fierbinți care aveau legătură, fără excepție, cu o călătorie în jurul lumii. Apoi am crescut și nestatornicia diferitelor vârste m-a făcut să-mi doresc, rând pe rând, tot felul de lucruri. Un singur vis se regăsea constant printre ele: o călătorie în jurul lumii. N-a fost să fie. N-a fost să fie una.

Stai la Hotel Fontana, Roma... dai un bănuț, revii garantat!

Una dintre cele mai faimoase superstiții ale călătorilor din lumea întreagă este aceea legată de Fontana di Trevi din Roma. Se spune că, odată ajuns aici, nu trebuie decât să arunci un bănuț în apele limpezi ale fântânii și te vei întoarce negreșit. Sigur, ar putea să funcționeze și asta, însă îmi pare cam mică implicarea proprie în toată povestea și cam mare așteptarea. Ca să nu mai vorbim că, la cât sunt de aglomerate treptele fântânii la orice oră din zi și din noapte, s-ar putea să stai cam mult la coadă până ce reușești să azvârli bănuțul cu pricina și astfel să-ți cam piară cheful de a repeta experiența. Drept pentru care îndrăznesc să îți propun varianta proprie asupra modului celui mai sigur de a-ți asigura reîntoarcerea: stai măcar o noapte la Hotel Fontana, și nu oriunde, ci într-una dintre camerele cu vedere directă la fântână. Nu doar că vei avea prilejul rarisim de a admira și fotografia fântâna fără țipenie de om care să-ți intre în raza privirii, dar o vei vedea și dintr-o altă perspectivă, mult mai largă, ba chiar cu puțin exercițiu ți-ai putea dubla șansele de a reveni la Roma aruncând bănuțul norocos direct de la fereastra proprie!

Despre Baku, pe Paravion.ro

"(...) Dar Ioana zice că Baku înseamnă mult mai mult decât petrol și Eurovision, deși atât petrolul cât și faptul că orașul a fost gazda unui eveniment de o asemenea amploare au făcut din Baku un oraș și mai atractiv și mai primitor decât trebuie să fi fost oricum mai înainte. Ca turist s-a simțit aici mai bine decât în multe dintre orașele europene și regretă că nu a avut timp să viziteze țara mai pe îndelete. Nu s-ar întoarce neapărat la Paris, Amsterdam sau Istanbul, însă în Baku ar reveni cu mare drag oricând. Pentru că Azerbaidjanul pare a fi cu adevărat "a land of magic colors", după cum susține videoclipul oficial de prezentare a țării, iar influențele orientale (în special persane și turce) de la tot pasul mai că te fac să crezi în existența lămpilor fermecate, covoarelor zburătoare și a duhurilor ce abia așteaptă să îți îndeplinească cele mai năstrușnice dorințe. (...)"

Restul interviului pe care l-am acordat Elenei de la Paravion despre recenta mea călătorie în Azerbaidjan îl puteți citi aici.

Gold souq, Oman - Aur şi giuvaeruri demne de-un sultan

În trecerea voastră prin capitala Sultanatului Oman asigurați-vă că nu ratați una dintre cele mai vechi și pitorești piețe din lumea arabă: Souq Mutrah. Omanezii se numără printre cei mai prietenoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată, dacă vă temeți că ați putea să vă rătăciți sau doar doriți să le testați amabilitatea, rugați un localnic să vă indice drumul către souq. Altminteri, tot ce trebuie să faceți este să purcedeți către Cornișă, este imposibil ca privirea să nu vă fie atrasă îndată de poarta tradițională cu cupolă transparentă și arcade dantelate care se va dovedi curând a fi chiar intrarea în souq.

Strada Alberta sau Cu nasul pe sus în Riga

Există, în lume, locuri despre care trebuie să citești mult pentru a le pătrunde toate semnificațiile. Există și locuri pe care, chiar și citind despre ele, nu le înțelegi pe de-a-ntregul decât la a cine știe câta revedere. Există însă locuri care își strigă istoria ori soarta cu mii de glasuri viguroase ce sparg bariera secolelor demult scurse, zădărnicind tentativa timpului de a le ascunde sub vălul prăfuit și uniformizator al uitării. Un astfel de loc este și capitala Letoniei, Riga, al cărei centru istoric a fost înscris - grație uneia dintre cele mai mari și mai bine păstrate colecții de clădiri în stil Art Nouveau din lume, dar și construcțiilor de lemn din partea centrală și în general arhitecturii care reflectă istoria orașului din anul 1201 încoace - în Patrimoniul Cultural Universal UNESCO. Iar cea mai expresivă dovadă a elanului și fanteziei arhitecturale din Riga este strada Alberta, care concentrează o bună parte din cele 750 clădiri în stil Art Nouveau (zis și Jugendstil) ce situează orașul pe unul dintre locurile fruntașe în lume în această privință, alături de rivali redutabili precum Paris sau Praga.

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (II)

Din seria "cafea cu lacrimi", vă mărturisesc că mi-am început una dintre zilele trecute cu o porție sănătoasă de plâns. Avem, fiecare, măcar un vis pe care nădăjduim, în ciuda obstacolelor majore, să ni-l îndeplinim într-o bună zi, iar visul meu se numește Antarctica. Felicity Aston și-a văzut visul cu ochii, devenind prima femeie din lume care a traversat singură Antarctica.

La polul opus (dar nu Polul Nord, deși îmi ocupă și el mare parte din gânduri), cele câteva escapade în Maldive și Seychelles de anul acesta mai că mi-au deschis apetitul pentru insule. Celor ca mine care s-au bătut ani la rând cu pumnul în piept cum că ei nu se dau în vânt după insule exotice pentru ca apoi să le pice vrăjiți în mreje la prima vedere, Lonely Planet le oferă material consistent de studiu. Nu-mi spuneți că n-ați găsit măcar o insuliță care să vă facă cu ochiul...

Pasionații de călătorii și Beatles vor citi articolul acesta pe nerăsuflate. Pe 5 octombrie s-au împlinit 50 ani de la apariția single-ului de debut "Love me do", scuză numai bună pentru a porni pe urmele lor în sfârșit dacă asta v-ați dorit dintotdeauna.

Luna octombrie nu înseamnă însă numai Beatles. E drept că Oktoberfest s-a încheiat deja și sper că ați reușit să ajungeți și voi acolo pentru a trăi pe pielea voastră atmosfera de zile mari care cuprinde orașul cu prilejul festivalului, însă câți dintre voi ați descoperit Bavaria cea de dincolo de Oktoberfest? Vă spun cu mâna pe inimă că puține locuri din lumea asta mare îmi sunt la fel de dragi... Iar dacă v-a cuprins cumva febra Halloween-ului și nu știți cum și unde să-l petreceți anul acesta, poate vă atrage un sejur într-unul dintre hotelurile bântuite de peste ocean.

Apropo de hoteluri trăznite, v-ați gândit vreodată să înnoptați pe o barcă? Iată o serie de propuneri cărora abia aștept să le dau curs cu prima ocazie... La capitolul "așa nu" aș încadra cel mai recent proiect al Dubaiului, Taj Arabia - o replică de 3-4 ori mai mare a Taj Mahal-ului indian cu destinația de hotel. O lacrimă teatrală pe obrazul timpului?! Nu mersi, pentru mine Taj Mahal este unul singur!

În cazul puțin probabil în care ați rămâne în pană de idei în ceea ce privește destinațiile acestui sfârșit de an, orașe de peste mări și țări se întrec în a vă avea drept mușterii. Fie că alegeți să conduceți un tren pe unul dintre simulatoarele din incinta Muzeului Căilor Ferate din Tokyo ori să vă amestecați printre cei 100.000 turiști așteptați cu brațele deschise la Wellington cu prilejul lansării cu fast a filmului "The Hobbit", organizatorii vă promit o experiență de neuitat. Ce să mai zic de ispita inaugurării celui mai mare oceanariu din lume la Singapore fix de ziua mea? :-)

Dacă toate astea vi se par inaccesibile ori dacă plănuiți să nu vă îndepărtați prea tare de casă, Roma, Veneția ori Florența s-ar putea să vă surâdă toamna asta. Grijă mare totuși să nu împușcați oareșce amenzi, v-ar putea reduce considerabil bugetul de vacanță! Altminteri, Marocul pare să merite cât mai curând o vizită, citiți aici ce nu trebuie să ratați odată ajunși acolo.

Cât despre mine, vă salut cu drag din Lisabona!

La maasai (II)

Citește aici La maasai (I).

Vocea maasaiului-ghid răzbate până la mine și înțeleg că acei șaizeci de dolari de la începutul vizitei ne-au câștigat dreptul de a face oricâte fotografii dorim. În ciuda acestei permisiuni, mă urmărește senzația că am pătruns într-un loc în care n-am ce căuta și în care sunt tolerată în virtutea obolului plătit fără să crâcnesc. Dacă majoritatea maasailor se arată prietenoși și ne întâmpină cu zâmbete largi, nu pot să nu observ că unii dintre ei ne aruncă priviri piezișe iar câteva femei își trag păturile pe cap îndată ce schițez cel mai mic gest de a încerca să le fotografiez. Cei mai neîndurători sunt bătrânii. Ne scrutează încruntați, făcându-ne să resimțim și mai acut vina de a ne fi născut sub auspicii mai favorabile.

Bird's Eye View over... Budapesta

Aerul medieval și cele șapte turnuri pitorești amintind de cele șapte triburi maghiare care s-au stabilit aici în anul 896 dar și vecinătatea bisericii Mátyás pe care nu contenești să o sorbi din ochi cu lăcomie și, nu în ultimul rând, terasa în aer liber încadrată de zidurile albe între care - mizând în mod frivol pe vaga asemănare cu structurile conice din jur - o puzderie de umbreluțe speră să treacă neobservate, fac din Bastionul Pescarilor din Budapesta unul dintre cele mai romantice locuri în care te-ai putea afla la lăsarea serii pentru a te abandona cu bună știință farmecului orașului văzut de la înălțime. Dacă până acum pașii ți-au alergat, curioși și neobosiți, pe frumoasele străzi ale orașului, e timpul în fine să te oprești, lăsând ecourile zilei să se stingă ușor în timp ce urmărești cum soarele asmute flăcări roșietice asupra cerului iar umbrele înserării se înstăpânesc încă o dată peste bătrânul și preaiubitul pământ.

Piața de pește din Malé - forfotă și culoare

Capitala Republicii Maldive nu este neapărat genul de loc pe care să îl recomanzi mai departe. Dacă totuși hotărăști să îți faci drum până pe Malé Island, înarmează-te cu calm și răbdare. Orașul este murdar și aglomerat iar traficul un coșmar care-ți va persista multă vreme în memorie. De la aeroport pleacă frecvent bărcuțe înspre capitală, iar călătoria de 10 minute costă 1 USD sau vreo 10-15 rufiyaa maldiviene. O nimica toată, însă nu te aștepta la cine știe ce condiții de banii ăștia, consideră-te norocos dacă traversarea decurge fără probleme și respiră adânc pentru a-ți controla palpitațiile date de numeroasele bărci din jur care par a goni toate în direcția ta. Odată ce ai pus piciorul în capitală, caută să ajungi la piața de pește, locul înspre care converg toate recomandările de pe internet și de aiurea. Ideal ar fi să o vizitezi după prânz sau chiar mai pe seară, când pescarii întorși de pe mare își etalează țanțoși capturile proaspete. Nu te teme că ai să o ratezi chiar dacă mirosul vigilent te poartă mai întâi către hala cu pește afumat. Vei găsi într-un final și clădirea cenușie proptită pe stâlpi de susținere de un albastru spălăcit, cu pereți murdari și scorojiți, care adăpostește prețioasa pradă.

Doha de la A la Z (IV)

Ţepuşe. Dacă aţi trecut prin Doha şi n-ați primit "botezul țepușelor", ați trecut degeaba. Un loc tainic, ascuns în inima souq-ului, rezervat exclusiv cunoscătorilor. De astă dată descoperirea nu-mi aparține, însă de când prietenii de la Travelbadgers au dat întâmplător peste magnificul locșor unde m-au convocat și pe mine în vreo două rânduri, la ceas de seară, nu pot să uit minunatele țepușe pe care se lăfăie, purtând încă atingerea focului, bucăți de carne fragedă și suculentă de "chicken and meat". Pui și miel, mai exact :). Li se alătură lipii delicioase, proaspăt ieșite din cuptorul ce dogorește în apropiere, și frunze verde-întunecat stropite cu suc de lime. Dați un semn când sosiți în Doha, un asemenea secret se cere împărtășit!

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (I)

Pentru aceia dintre voi care, din varii motive, nu le puteți urmări pe pagina mea de Facebook, dar și pentru ca eu să pot găsi mai ușor, în caz de nevoie, link-urile către respectivele articole care m-au interesat la un moment dat, am hotărât ca începând de astăzi să vă anunț pe blog cele mai recente noutăți în materie de călătorii, dintre cele pe care le citesc cu nesaț dimineața la prima oră în timp ce îmi beau cafeaua. Nu mă angajez la o anumită frecvență pentru că mă aștept la un final de an din cale afară de încărcat, însă promit că încerc să vă fac un rezumat al știrilor care mi-au atras atenția în mod deosebit măcar o dată pe săptămână.

Nici n-am deschis bine ochii de dimineață că m-am și trezit în mijlocul unui eveniment pentru care mai că m-am simțit nepregătită dat fiind că abia am aterizat ieri în Doha nu cu mult înainte de miezul nopții: Ziua Internațională a Turismului :). Wow, asta da ocazie să-mi mai cumpăr un bilet de avion către o nouă (dar mai veche) destinație. Nu că aș mai avea nevoie de vreo ocazie. De ce pică ZIT fix pe data de 27 septembrie puteți citi aici. Pentru cei care au acces la Facebook, mai pe seară veți putea încerca din nou să ghiciți unde plec de astă dată, pun la bătaie obișnuitele două vederi trimise cu mânuța mea chiar de acolo.

Cercetez mai departe internetul și dau peste... ce să vezi? Qatar Airways mai lansează o destinație. Najaf, mai exact, care se alătură celor două orașe irakiene Baghdad și Erbil operate de linia aeriană. Dacă v-a apucat așa un dor de ducă la auzul acestei știri chiar vă poftesc să mergeți și aștept să-mi povestiți și mie cum a fost, nu de alta, dar eu una prea curând nu calc pe acolo. În schimb aștept cu nerăbdare primele curse către Belgrad și Varșovia. Nu mai e mult până în decembrie, însă până în noiembrie mai e și mai puțin :). Apropo, v-am povestit că am terminat de văzut toate filmele de pe Qatar Airways? Bine, am omis intenționat să le văd pe cele de tip Bollywood și nici după cele horror și/sau cu tragedii/boli incurabile/catastrofe nu mă dau în vânt, dar în rest le-am văzut pe toate. Mint, mai am vreo două cu Bond, James Bond. Aproape că am epuizat și toate documentarele care mă interesau (National Geographic și Travel Channel)!

Am continuat seria articolelor din și despre aviație cu o întâmplare amuzantă și nu prea: în timpul unei curse Qantas, un crocodil prestidigitator s-a eliberat din cușcă. Pesemne îl întemnițaseră pentru că nu plătise bilet că să stea laolaltă cu ceilalți pasageri.

Năzuiți să întâlniți și voi un crocodil pe o linie aeriană? În cazul ăsta poate că ar trebui să zburați mai des. Cel mai simplu mod ar fi să vă reprofilați, devenind - de ce nu? - însoțitori de bord. Simplu, ziceți? Mai gândiți-vă.

Așa cum îi șade bine unui călător sadea, mi-am început ziua punând alte două destinații pe listă. Azi, litera B: Baku și Bologna. Cine nu și-ar dori să vadă noile turnuri din capitala Azerbaidjanului ori să viziteze primul muzeu al înghețatei din lume??? Dacă ajung, promit să fac multe poze pe care să vi le arăt și vouă.

Că tot veni vorba de poze, iată 7 moduri creative de a le arăta și altora pozele făcute de voi în călătorii fără a-i plictisi peste măsură. Într-adevăr, "cine ar vrea să vadă 300 de poze ale unuia și aceluiași elefant"? Ups, dar 300 de poze ale unui leu?! Ghepard cu pui? Sausage tree?

În final, iată ultima ispravă marca Google. Senzațional, nu?

Maldive - Love at first flight

La maasai (I)

Mașina în care ne-am petrecut ultima săptămână staționează și Rashid, ghidul nostru cu ochi ageri și chip cumsecade, ne îndeamnă să coborâm. Satul maasailor, pe care până să ne apropiem mai că îl crezusem părăsit, se însuflețește brusc și din spatele gardului des improvizat din crengi spinoase de acacia se ivesc câteva siluete negricioase înveșmântate în binecunoscutele pături colorate. Li se alătură cât de curând multe altele și toate se îndreaptă în pas alergător în direcția mașinii. În doi timpi și trei mișcări, cam o duzină de bărbați și tot atâtea femei se aliniază de o parte și de alta a intrării în sat și ne privesc insistent, în timp ce dintre ei se desprinde un maasai voinic cu căutătură dezghețată care ne strânge mâinile urându-ne bun venit într-o engleză neașteptat de corectă. "How much?" întrebăm pentru a fi siguri că am înțeles bine și răspunsul sosește îndată: "Sixty dollars". Îi întindem banii pe care îi ia și și-i îndeasă grăbit în buzunar, nu înainte de a-i număra cu o dexteritate care ar face să roșească orice casier destoinic al unei bănci de renume.

Bird's Eye View over... Tbilisi

Dacă spargi tiparul orașelor mult prea vizitate de turistul de rând și te abați măcar câteva zile pe la Tbilisi, capitala Georgiei, vei avea o surpriză de proporții. Atracțiile sunt multe și variate, mâncarea de excepție iar oamenii săritori până peste poate. Unde mai pui că prețurile sunt departe de a-ți împovăra buzunarul! Într-una dintre aceste zile în care tare îți doresc să ai parte de cer senin și soare, pășește la bordul uneia dintre proaspăt inauguratele telegondole ale căror băncuțe sunt imprimate cu imagini istorice ale orașului și lasă-te purtat peste râul Mtkvari (în gruzină) sau Kura (în limba turcă) până sus pe deal unde te așteaptă trei dintre principalele obiective turistice: cetatea străveche Narikala, Grădina Botanică și statuia gigantică Kartlis Deda, cunoscută îndeosebi sub numele de "Mama Georgia". Printre amatorii de urcușuri facile ori anevoioase, pe scări, cu lifturi ori gondole, în turnuri, clopotnițe, pe dealuri sau platforme de observație, panorama de sus de la cetate va face furori, țâșnind cu viteza luminii în partea superioară a topului celor mai reușite priveliști care v-au bucurat vreodată ochii!

Arcen - refugiul olandez al elfilor

Situat în Olanda între râul Maas și granița cu Germania și prea puțin cunoscut turiștilor, Arcen e genul de sătuc pe care îl îndrăgești din prima clipă. Delicată, liniștită, cu străduțe pietruite care te poartă printre case de cărămidă roșie cu două-trei etaje, ale căror fațade au drept unice podoabe ghivece cu mușcate ori felinare decorative, cu bolți de verdeață și gărdulețe năpădite de iederă, cu ferestre înalte și luminoase ale căror tende în culori neutre trădează existența prăvăliilor cu suveniruri și specialități locale, micuța așezare se mândrește cu un castel baroc vechi de secole și cele mai frumoase grădini din Olanda: Kasteeltuinen. Aici are loc de două ori pe an un festival fantezist cu accente medievale la care participă zeci de mii de oameni, pe numele lui Elf Fantasy Fair, la finalul căruia, cucerit de peisajul desăvârșit care i-a slujit drept scenă de desfășurare, nu poți să nu te gândești că elfii înșiși, dacă ar fi avut de ales, și-ar fi stabilit aici cartierul general!

Stai cu ochii pe cascadă la... Marriott Niagara Falls, Canada!

Lumea e mare, viața scurtă, resursele financiare limitate, însă din când în când merită să-ți permiți luxul de a sta la un hotel dintre cele pe care te-ai înfrâna să le alegi în mod obișnuit. Asta ne-am zis și noi cu puțin timp înainte de lunga călătorie spre Canada, iar norocul a intervenit favorabil cu o nesperată reducere a tarifelor de cazare fără de care cele trei nopți petrecute în Niagara Falls s-ar fi transformat neîndoios într-una singură. Cascada Niagara se află în mod sigur pe lista oricărui călător împătimit iar perspectiva unei camere cu priveliște asupra cascadei nu poate decât să sporească farmecul inegalabil al unei atracții naturale de un atare calibru. Acestea fiind zise am fi fost recunoscători să beneficiem de o cameră cu vedere la cascadă în orice hotel, oricât de obscur, din micuța localitate de la granița dintre Canada si SUA, așa încât vă imaginați fericirea care ne-a cuprins când am realizat nu doar că nu vom sta într-un hotel oarecare, ci ne vom număra chiar printre oaspeții privilegiați ai hotelului cu cea mai frumoasă priveliște din întreaga regiune! În topul celor mai tari hoteluri la care am stat vreodată în cei șapte ani de când călătoresc intens, Niagara Falls Marriott Fallsview Hotel & Spa ocupă un onorabil loc 3 despre care pot spune cu suficientă siguranță că nu sunt șanse să-i fie răpit prea curând...

Bird's Eye View over... Atena

Ajuns în Atena te vei întreba, bunăoară, care este cel mai bun loc pentru a arunca orașului o privire de la înălțime. Vei studia, poate, ca și mine, cele două posibilități indicate în orice ghid de călătorie, și, amânând vizita mult așteptată la Acropole pe ziua următoare când - odihnit după drum - i te vei putea dedica în întregime, vei alege să îți tragi sufletul urmărind spectaculosul asfințit de soare de pe dealul Lycabettus. Te vei urca, după o scurtă trecere în revistă a numeroaselor suveniruri plasate strategic în calea-ți, în micuțul funicular galben nerăbdător a te depune în chiar vârful dealului înalt de aproape 300 m și vă veți avânta împreună în semiîntunericul întrerupt pe alocuri de blitz-ul ambițios al vreunui aparat foto. Odată ieșit la liman, vei rămâne, chiar și numai pentru o clipă, înmărmurit de priveliștea ce ți se va deschide în fața ochilor: căsuțele ce se întind disciplinat la picioarele tale, smochinii ale căror fructe își etalează, învăluite în aure de crepuscul, rotunjimile ispititoare, terasa cocoțată în vârf de stâncă, dealurile după care, istovit de propria-i strălucire, soarele se grăbește să se ascundă, modesta capelă a cărei albeață nepământeană concurează lumina lunii. Și până să prinzi de veste, lumina tainică a lunii și tăcerea pioasă a celor cu care împarți grandioasa priveliște îți vor înscrie în minte pentru vecie o feerie de trăiri dintre cele pe care numai călătoriile au darul de a le stârni într-un suflet rătăcitor...

Africa on my mind...

Ferice zi a primului safari (III)

Soarele a urcat binișor pe cer și aerul se încinge cu fiecare clipă. Transfigurată de atingerea aurie a soarelui, câmpia se întinde, nemărginită, în fața noastră. Pete de culoare traversează, în jocuri de lumini, întinderea nesfârșită, lăsându-ne un răgaz infim pentru a le petrece cu privirea. Iluzia protecției oferite de dubiță se risipește ca o nălucă și îmi dau seama că sunt conectată cu peisajul într-o măsură mult mai mare decât o permite plafonul ridicat al acesteia, dincolo de care viața adevărată se desfășoară nestingherită, într-un ritm stabilit din timpuri străvechi. Mă simt minusculă, la cheremul universului, știind totodată că fac parte dintr-un plan de proporții fabuloase. Plan în care, cine știe, poate că se înscrie și acest prim safari.

Bird's Eye View over... Saudi-Bahrain Bridge

Nu degeaba se spune că modul ideal de a vedea un oraș este cu un ghid de prin partea locului. De n-ar fi fost el cu siguranță am fi scăpat din vedere o atracție rară: Jisr al-Malik Fahd, podul rutier de 4 benzi și 25 kilometri lungime care leagă Bahrainul de Arabia Saudită și mai ales ocazia, probabil unică, de a-l studia cum se cuvine din turnul de observație înălțat la granița dintre cele două țări. Deși ideea proiectului luase naștere prin anii '50, podul, construit la inițiativa regelui saudit din acea vreme, a fost inaugurat abia în 1986 și a costat nu mai puțin de 800 milioane dolari. Din fericire urcarea în turn costă o nimica toată, 500 fils (jumătate de dinar), echivalent cu 1.33 USD. Priveliștea, în schimb, este neprețuită!    

Ferice zi a primului safari (II)

Avem noroc. Norii se risipesc văzând cu ochii iar cerul, deși nu a plouat, capătă prospețimea de după ploaie. Ne continuăm drumul lăsând dâre groase în pământul reavăn și, deși înaintăm aproape fără zgomot, trecerea noastră stârnește un freamăt imperceptibil printre crengile arbuștilor, înfiorând vârfurile mlădioase ale firelor de iarbă. Din când în când, vântul rece aduce cu el rămășițele vreunui sunet îndepărtat, făcându-ne să tresărim și să ne încordăm la maxim auzul în încercarea de a ghici din ce direcție a fost purtat înspre noi. Micuțe vietăți înaripate ne taie calea în zbor grăbit sau poposesc fugitiv pe câte o ramură, făcând-o să se arcuiască ușor sub greutatea gingașă. E o zi ca nicio alta iar viața pulsează energic în fiecare vinișoară a fiecărui fir de iarbă din savana africană, așa încât ne ridicăm recunoscători privirea către cer, mulțumindu-i în gând pentru șansa acestui prim safari.

Ferice zi a primului safari (I)

În Africa nu te poate călăuzi decât un singur gând: SAFARI. Nimic din tot ce-ți iese în drum, oricât de colorat sau exotic, oricât de pitoresc sau trist, oricât de intrigant sau sâcâitor, nimic în lume nu poate concura cu acel unic gând: s-a-f-a-r-i. Deschizi ochii mari să înregistrezi pe retină detaliile captivante ale lumii noi, însă mintea îți joacă feste, repetând monoton și obsesiv: safari, safari. Iar inima, complice mut, își întețește și ea bătăile, accentuând ritmicitatea: sa-fa-ri, sa-fa-ri, sa-fa-ri. Când mintea și inima jinduiesc la unison după același lucru, te poți oare opune? Poți oare să te împotrivești poruncii lor, când ai o singură minte, o singură inimă?