Doha de la A la Z (III)

Oryx. Făptură gingașă cu trup ce împrumută culoarea dunelor qatareze, picioare zvelte și coarne lungi și drepte care împung văzduhul ca niște ace, oryxul este o specie de antilopă întâlnită cu precădere în Africa, dar și în peninsula arabă. Amenințată cu dispariția, specia de oryx proprie peninsulei arabe a făcut obiectul a numeroase programe de înmulțire în captivitate și reintroducere în natură, numărând în prezent - în ciuda acestor eforturi - doar puțin peste 1000 exemplare în libertate și în jur de 6-7000 în captivitate la nivel mondial. Animal național și unul dintre cele câteva simboluri principale ale statului Qatar, oryxul se regăsește în formă stilizată pe coada tuturor avioanelor companiei Qatar Airways, dar și ca mascotă (de pildă a Asian Games 2006) în diferite zone din Doha și din împrejurimi. Îl puteți admira la Zoo sau, cu puțin noroc și o autorizație specială, chiar la Oryx Farm. Notă pentru pasionații de lingvistică: Puralul cuvântului "oryx" din limba engleză este, contrar așteptărilor, "oryges", deși pare-se că se acceptă și forma "oryxes". Nu v-am trezit interesul? Aflați atunci că oryxul întâlnit în peninsula arabă ar putea fi responsabil pentru legenda unicornului, priviți-i coarnele din profil și veți înțelege de ce...

Perlă. În amintirea vremurilor când petrolul și gazul erau bogății încă nedescoperite iar locuitorii acestor meleaguri trăiau doar din pescuit și culesul perlelor, dar și ca expresie a speranței care le călăuzea pescarilor sărmani eforturile de a descoperi prețiosul conținut al mereu promițătoarelor, însă prea des amăgitoarelor stridii, speranță în a cărei putere se încred până în zilele noastre, qatarezii au conceput o insulă artificială pe care au denumit-o - cum altfel? - The Pearl. Aflată încă în stadiu incipient, insula - care va avea la finalizare aspectul unui șirag de perle - este construită chiar în zona unde aveau loc în trecut majoritatea scufundărilor menite a aduce la suprafață mult râvnitele mărgăritare. Gândită ca zonă rezidențială de lux, cu o promenadă generoasă străjuită de palmieri și smochini despărțită de apele turcoaz ale Golfului Persic prin impecabile balustrade negru-abanos, cu locuri de ancorare a iahturilor - gigantici albatroși legănându-se molatic în zvon de unde și străluciri de raze - cu o listă nesfârșită de restaurante, magazine, supermarketuri și cafenele cu nume sonore (pentru urechile cui știe să le deslușească), The Pearl este locul ideal pentru o plimbare relaxantă înainte de asfințit sau pentru a te cufunda în citit pe una din băncuțele primitoare dintre palmieri, lăsând vântul să te răsfețe întorcându-ți paginile una câte una ...

Qatarezi. Știi că nu se cade să îi urmărești prea insistent, și totuși îți atrag privirea pretutindeni. La volan, în souk, în restaurante, prăvălii și malluri, îi zărești de la distanță datorită veșmintelor tradiționale pe care le poartă cu mândrie. Siluete albe sau negre, pe alocuri cu mici pete de culoare datorate ghuthrei care acoperă capul bărbaților ori genților supradimensionate ale femeilor, mișcarea lor uniformă îți creează senzația că plutesc, abia atingând pământul în timp ce înaintează în foșnet de materiale prețioase, lasând în urmă dâre groase de parfum dulceag și scump. Bărbații poartă thobe, ghutrah și agal, femeile se învăluie în straturi vaporoase de abayah, ascunzându-și părul sub shaylah și chipurile în spatele niqab-ului. Au trăsături frumoase, pe care femeile și le accentuează folosind cu generozitate farduri colorate, și sunt din cale afară de eleganți. Veșmintele lungi le sunt călcate la dungă și împodobite, după caz, cu butoni, brățări și inele strălucitoare ori broderii delicate. Ochii femeilor - uneori singura punte între două lumi atât de diferite - sunt intens conturați cu khol, căruia i se atribuie nu doar valoare estetică, ci și proprietăți curative. Ce să mai, fără îndoială qatarezii sunt unii dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am văzut până acum!

Riyali. Din anii '70 încoace, după o perioadă în care au fost utilizate rupiile indiene (rebotezate Gulf rupees) și riyalii saudiți, moneda locală a statului Qatar este riyalul qatarez, cu subdiviziunea dirham și prescurtarea QR. Bancnotele de 1, 5, 10, 50, 100 și 500 QR sunt extrem de pitorești, nepurtând - după cum v-ați obișnuit, poate - chipurile unor personaje istorice, ci imagini și motive de prin partea locului: cămile, dhow, stridii, șoimi, păsări, moschei etc. Pur întâmplător, riyalul qatarez are cam aceeași valoare cu leul nostru, așa că n-aveți nicio scuză dacă nu veți reuși să vă țineți în frâu cheltuielile!

Sambousek. Plăcinte rumene umplute cel mai adesea cu carne, brânză sau spanac, îmbogățite uneori cu pătrunjel, hummus, iaurt, măsline sau mentă, cu aluat grosuț și împletit pe margini sau crocant și subțire ca o foiță, sambousek sau sambousik este un antreu de proveniență libaneză extrem de popular în Doha. Încercați-l o dată și nu veți mai avea scăpare! :)

Șoimi. Ei bine, da, Qatarul este unul dintre puținele locuri din lumea largă unde încă se mai vânează cu șoimi. Bietele victime se numesc Houbara Bustards (Chlamydotis undulata) sau, mai pe înțelesul nostru, dropia-gulerată, un soi de găinușă de deșert cenușie pe care o puteți admira și la Doha Zoo. În funcție de specie, vârstă, dimensiuni, țara de proveniență și alte câteva caracteristici, șoimii se vând pe sume bunicele care pot ajunge până la 16.000 QR sau chiar mai mult pentru un singur exemplar. În Doha, șoimii sunt expuși spre vânzare într-un magazin de profil situat în apropiere de Souq Waqif, unde qatarezi amabili și vorbăreți vă vor istorisi câte-n lună și-n stele despre frumoasele păsări și accesoriile trebuincioase șoimăritului. Despre șoimi o să vă mai povestesc eu cu altă ocazie într-un articol special, până atunci poate vi se va părea interesant faptul că șoimii sunt singurele necuvântătoare acceptate în cabina de pasageri de compania aeriană națională Qatar Airways :).

Trafic. Una dintre activitățile pe care n-am de gând să le încerc prea curând în Doha este condusul. Și asta pentru că traficul îți dă serios de furcă, de la segmente de șosea închise de pe o zi pe alta pentru construcții și/sau modernizare până la cozile interminabile din timpul orelor de vârf ori a evenimentelor importante (de pildă Qatar National Day) care te atrag afară din casă cu promisiunea unor artificii de basm sau a altor manifestări mai mult sau mai puțin spectaculoase. Trotuarele sunt rare, la fel și trecerile de pietoni, șoferii sunt neatenți și nu prea semnalizează. Accidentele se țin lanț în Doha, așadar se impune o atenție sporită în trafic, fie că sunteți în spatele volanului ori pe propriile picioare, printre mașini, ceea ce nu vă recomand de altfel decât dacă e absolut necesar și de neevitat!

(Va urma)

Citește și:

Doha de la A la Z (I)

Doha de la A la Z (II)

Doha de la A la Z (IV)