Făurar al viselor mele

Setea lunilor în care m-am văzut nevoită să stau locului iar singurele călătorii de care am avut parte au fost chinuitoarele incursiuni imaginare în lumea fără de astâmpăr înghesuită cu trudă de minți strălucite între filele necuprinzătoare ale unor cărți din micuța bibliotecă pe care am reușit să o încropesc în Doha se cădea a fi stinsă cât mai curând cu putință, așa încât - odată înlăturate opreliștile care mă țintuiseră pe lângă casă - mi-am promis să spun "Da" fără ezitare oricărei ocazii de a-mi lua, din nou, tălpile la spinare. Mai presus de orice așteptări aș fi putut avea dacă, desigur, aș fi îndrăznit să sper la mai mult decât îndelung planificata vacanță în nord cu care avea să se încheie, luna februarie mi-a dăruit, pe nepusă masă, nu una, nu două, nu trei, ci de-a dreptul patru (!) destinații la care să jinduiesc până ce ar fi sosit, în fine, timpul ca realitatea să ia locul viselor. Și cum nu-s eu omul căruia să-i placă să se amăgească cu speranțe deșarte, mi-am propus să le iau încet, pe rând, lepădând cât colo, ca pe o nesuferită piele de șarpe prea uzată, obișnuita agitație anticipativă, ca și cum aparenta mea lipsă de interes le-ar fi făcut mai puțin susceptibile de a-mi scăpa printre degete, doar-doar aș fi reușit astfel să păcălesc cât mai multe planuri să se și realizeze. Credeți sau nu, a funcționat!

Veneția în costum de Carnaval

Veneția, 11 februarie 2012. Prima zi de carnaval. Prognozele meteo care anunță vânt nebun și ninsori viscolite s-au înșelat de bună seamă cu câteva ceasuri, oferindu-ți suficient răgaz pentru a lua, din nou, Veneția la picior. Veneția acestor zile își dezvăluie o cu totul altă față, una poznașă, ludică, îmbujorată deopotrivă de răbufnirile gerului aprig și de vinul fiert care aburește îmbietor la fiecare colț de stradă. 

Top 14 idei care l-ar da gata și pe Sf. Valentin!

Înainte să mă învinuiți de inconsecvență, țin morțiș să reiterez că nu mă dau în vânt după sărbători importate. N-am însă nimic împotriva celor care și le însușesc, în fond sunt doar noi prilejuri de a ne colora o existență nu de puține ori deloc palpitantă. Ideea acestui top m-a străfulgerat pe când citeam din cale-afară de concentrată (zic eu) o carte de călătorii în care până una-alta Veneția este subiectul principal. Și cum de la Veneția până la oareșce gânduri romantice nu e decât un singur pas (nici pomeneală de vreun clișeu în cazul acesta, cel puțin în ceea ce mă privește), mi-a venit ideea că v-aș putea sugera niscaiva experiențe romantice pe care le-am trăit pe propria-mi piele, dacă nu pentru anul curent, măcar pentru la anul. Am alcătuit topul de mai jos în 5 minute, prin urmare cer îngăduință ideilor romantice pe care, în graba mea, am omis a le extrage de prin cotloanele prăfuite ale memoriei. Cu siguranță mă voi revanșa față de ele cu proxima ocazie... 

14. Goana după aur lichid la Marea Nordului

Bird's Eye View over ...Schaffhausen

Din cele trei zile pe care tocmai le-am petrecut în Elveția, una a fost dedicată pitorescului orășel Schaffhausen, capitala cantonului cu același nume a cărui faimă se datorează în principal norocului de a fi scena de desfășurare a celei mai mari cascade din Europa, Rheinfall. Și dacă uneori oricât te-ai căzni nu poți găsi niciun avantaj unei zile de iarnă cu ger tăios și temperaturi de -20 grade, de data aceasta ne-am bucurat nespus că frigul teribil a mers mână în mână cu un cer senin și limpede și un soare darnic grație căruia obișnuitul gri iernatic s-a metamorfozat văzând cu ochii în sclipiri de argint. Ei, și cum îi șade omului mai bine într-o astfel de zi cu soare decât undeva la înălțime, de unde să poată cerceta în voie priveliștea magnifică ce i se întinde înainte? Cum ar fi, de pildă, cetatea Munot cea construită în secolul al XVI-lea cu intenții defensive, dar folosită în zilele noastre ca locație a unor evenimente diverse, printre care serate dansante, focuri de artificii și o serie de activități culturale? Priveliștea de la cetate merită cu prisosință urcușul celor câteva trepte abrupte săpate în dealul năpădit de viță de vie! Iar dacă ajungeți aici mai pe înserat, luați loc la o măsuță și ascultați clopotele cetății, pe al căror sunet venit parcă din chiar memoria timpului te poți bizui - indiferent de situație - în fiecare noapte de la ora 21...

Qatar Motor Show 2012 sau despre cum am nimerit într-un film SF

Ce-i drept, e drept, nu m-am înnebunit niciodată după mașini. Când afli însă că o țară precum Qatarul organizează cea de-a doua ediție internațională a târgului auto Qatar Motor Show 2012, mai că-ți vine așa un gând cum că n-ar fi rău să te deranjezi până acolo sau, altfel spus, mai că te încearcă un vag sentiment cum că dacă nu te duci s-ar putea să ratezi ceva. Cu atât mai mult cu cât curiozitatea ți-a fost stârnită întrucâtva de acea demonstrație live a Scuderiei Ferrari de pe Cornișă la care te-ai deplasat într-o doară, dar pe care la final n-ai ezitat să o treci mental la capitolul special intitulat atât de sugestiv "na c-am făcut-o și pe-asta!" :). Iar dacă pleci urechea la șoapta asta interioară și îți rupi vreo oră din orice program ai avea în ziua respectivă, la final s-ar putea să constați că n-a fost rău deloc, ba chiar cu ocazia asta ai aflat și tu într-un târziu cum mai arată "mașinile din ziua de azi", dom'le, căci "pe vremea ta" nu păreau a conta multe alte detalii în afară de 4 roți, un volan și o caroserie. Și... ăăă, motorul, desigur, dar ăsta clar e amănunt neglijabil de vreme ce n-au găsit de cuviință să-l etaleze în văzul lumii!