Veneția în costum de Carnaval

Veneția, 11 februarie 2012. Prima zi de carnaval. Prognozele meteo care anunță vânt nebun și ninsori viscolite s-au înșelat de bună seamă cu câteva ceasuri, oferindu-ți suficient răgaz pentru a lua, din nou, Veneția la picior. Veneția acestor zile își dezvăluie o cu totul altă față, una poznașă, ludică, îmbujorată deopotrivă de răbufnirile gerului aprig și de vinul fiert care aburește îmbietor la fiecare colț de stradă. 

Regăsești, cu emoție, încrengătura mult iubită de străduțe pietruite și înguste care te poartă, șerpuind labirintic, pe poduri pitorești de care atârnă ciorchini de turiști cu gâturile contorsionate în poziții caraghioase pentru a fotografia vreo barcă solitară care pune pentru scurt timp în mișcare undele cu luciri verzui, pe sub arcade pitice care lasă să se întrevadă unghere întunecate din care mai că te aștepți să-și facă apariția vreun personaj misterios dintr-un alt timp, printre prăvălii și restaurante care-și atrag mușteriii cu prețuri intrate, și ele, la apă, ca mai toate clădirile cu fațade scorojite de vreme și intemperii, pe lângă pontoane lângă care hibernează, în legănat molatic de valuri, gondole ascunse sub prelate albăstrii, dincolo de biserici și monumente care-și etalează cu mândrie istoria înscrisă pe pietre. Din spatele vitrinelor luminoase te privesc insistent, căscându-și amenințător găvanele goale, mii de măști colorate, împodobite fantezist cu paiete, dantele, broderii, pene, modele geometrice și arabescuri complicate, cu prețuri care depășesc la rândul lor orice imaginație. Meniurile restaurantelor sunt sprijinite de pelerine negre însuflețite temporar de câte o rafală răzleață de vânt, ascunzându-și chipurile de mucava sub măști hidoase care te pun pe fugă mai degrabă decât să te poftească în interior. De departe cel mai reușit spectacol este oferit însă, de trecători. Majoritatea covârșitoare poartă măști înșfăcate în pripă din vreo vitrină ivită în drum, o mare parte dintre ei este înveșmântată în costume de epocă prețioase, lucrate cu migală de mâini pricepute, purtate cu eleganță de siluete de toate calibrele ce înfruntă cu dârzenie frigul mușcător, așteptând să-și facă cu pompă apariția la unul sau altul dintre numeroasele baluri venețiene.

În luna februarie, Veneția însăși poartă mască. În plus, zilele acestea poartă guler de blană, conduri de sticlă și mantie argintie cu transparențe de ger, de care atârnă, clinchetind încetișor, promisiuni de țurțuri. V-așteaptă cu drag să vă îmbrăcați materialele foșnitoare, să pășiți în sala de bal, să vă prindeți împreună în vârtejul amețitor al unui dans de neuitat, dansul Carnavalului!