Ferice zi a primului safari (III)

Soarele a urcat binișor pe cer și aerul se încinge cu fiecare clipă. Transfigurată de atingerea aurie a soarelui, câmpia se întinde, nemărginită, în fața noastră. Pete de culoare traversează, în jocuri de lumini, întinderea nesfârșită, lăsându-ne un răgaz infim pentru a le petrece cu privirea. Iluzia protecției oferite de dubiță se risipește ca o nălucă și îmi dau seama că sunt conectată cu peisajul într-o măsură mult mai mare decât o permite plafonul ridicat al acesteia, dincolo de care viața adevărată se desfășoară nestingherită, într-un ritm stabilit din timpuri străvechi. Mă simt minusculă, la cheremul universului, știind totodată că fac parte dintr-un plan de proporții fabuloase. Plan în care, cine știe, poate că se înscrie și acest prim safari.

Bird's Eye View over... Saudi-Bahrain Bridge

Nu degeaba se spune că modul ideal de a vedea un oraș este cu un ghid de prin partea locului. De n-ar fi fost el cu siguranță am fi scăpat din vedere o atracție rară: Jisr al-Malik Fahd, podul rutier de 4 benzi și 25 kilometri lungime care leagă Bahrainul de Arabia Saudită și mai ales ocazia, probabil unică, de a-l studia cum se cuvine din turnul de observație înălțat la granița dintre cele două țări. Deși ideea proiectului luase naștere prin anii '50, podul, construit la inițiativa regelui saudit din acea vreme, a fost inaugurat abia în 1986 și a costat nu mai puțin de 800 milioane dolari. Din fericire urcarea în turn costă o nimica toată, 500 fils (jumătate de dinar), echivalent cu 1.33 USD. Priveliștea, în schimb, este neprețuită!    

Ferice zi a primului safari (II)

Avem noroc. Norii se risipesc văzând cu ochii iar cerul, deși nu a plouat, capătă prospețimea de după ploaie. Ne continuăm drumul lăsând dâre groase în pământul reavăn și, deși înaintăm aproape fără zgomot, trecerea noastră stârnește un freamăt imperceptibil printre crengile arbuștilor, înfiorând vârfurile mlădioase ale firelor de iarbă. Din când în când, vântul rece aduce cu el rămășițele vreunui sunet îndepărtat, făcându-ne să tresărim și să ne încordăm la maxim auzul în încercarea de a ghici din ce direcție a fost purtat înspre noi. Micuțe vietăți înaripate ne taie calea în zbor grăbit sau poposesc fugitiv pe câte o ramură, făcând-o să se arcuiască ușor sub greutatea gingașă. E o zi ca nicio alta iar viața pulsează energic în fiecare vinișoară a fiecărui fir de iarbă din savana africană, așa încât ne ridicăm recunoscători privirea către cer, mulțumindu-i în gând pentru șansa acestui prim safari.