Strada Alberta sau Cu nasul pe sus în Riga

Există, în lume, locuri despre care trebuie să citești mult pentru a le pătrunde toate semnificațiile. Există și locuri pe care, chiar și citind despre ele, nu le înțelegi pe de-a-ntregul decât la a cine știe câta revedere. Există însă locuri care își strigă istoria ori soarta cu mii de glasuri viguroase ce sparg bariera secolelor demult scurse, zădărnicind tentativa timpului de a le ascunde sub vălul prăfuit și uniformizator al uitării. Un astfel de loc este și capitala Letoniei, Riga, al cărei centru istoric a fost înscris - grație uneia dintre cele mai mari și mai bine păstrate colecții de clădiri în stil Art Nouveau din lume, dar și construcțiilor de lemn din partea centrală și în general arhitecturii care reflectă istoria orașului din anul 1201 încoace - în Patrimoniul Cultural Universal UNESCO. Iar cea mai expresivă dovadă a elanului și fanteziei arhitecturale din Riga este strada Alberta, care concentrează o bună parte din cele 750 clădiri în stil Art Nouveau (zis și Jugendstil) ce situează orașul pe unul dintre locurile fruntașe în lume în această privință, alături de rivali redutabili precum Paris sau Praga.

Strada Alberta, căreia localnicii îi spun Alberta iela, își datorează numele întemeietorului orașului Riga, episcopul Albert. Majoritatea construcțiilor adunate aici au luat ființă într-o perioadă de timp relativ scurtă, între anii 1901-1908, și reflectă nu doar ambiția unui oraș care avea, la începutul secolului XX, statutul unui important centru cultural și comercial, ci și forța artistică a arhitecților ce constituiau personalități de vază ale acestuia: Mihail Eisenstein - tatăl faimosului regizor Serghei Eisenstein -, N. Mandelstam, K. Pekshens și alții.

Fiecare clădire de pe strada Alberta este unică, iar unele dintre ele au fost declarate Monumente Arhitecturale Naționale. Fațadele decorative ale caselor se întrec în a-și etala ghirlandele și ornamentele de inspirație vegetală printre care se profilează, asigurând un impact vizual maxim, figuri de gorgone, dragoni și alți asemenea monștri. Imaginea generală este completată de sfincși și faraoni, nuduri feminine ale căror forme albe și voluptuoase se contopesc cu elemente geometrice, siluete de animale, măști, chipuri supradimensionate încremenite în visare, uimire, contemplație, groază, agonie, tristețe, zâmbet sau bucurie. Liniile sinuoase caracteristice stilului dau parcă expresie înseși turnurilor istoriei. Și asta pentru că, un timp îndelungat, strada Alberta a încetat să existe în memoria orașului. În anul 1941, sovieticii o rebotezau Friča Gaiļa iela, după un activist comunist despre care se spune că ar fi fost împins în gol, la ordinul conducerii letone, de la fereastra etajului patru al clădirii cu nr. 13. Între anii 1942 și 1944, când Riga s-a aflat sub stăpânire germană, numele străzii a fost iar schimbat, de data aceasta în Hollanderu iela. Strada Alberta și-a recăpătat numele abia în 1990, cu un an înainte de proclamarea independenței Letoniei. În acest răstimp, multe clădiri au fost distruse, dar și mai multe au supraviețuit și acum strălucesc iar, aproape ca pe vremuri.

 

Mergeți să le vedeți în Riga. Strada Alberta este unul dintre acele (nu tocmai multe) locuri din lume unde este cât se poate de firesc și de bun simț să umbli mai mereu... cu nasul pe sus :-).