Águeda și umbreluțele Domnului

 
Puțină lume a auzit vreodată de  Águeda. Atât de puțină, încât umblă vorba că linia de cale ferată care leagă Aveiro de Águeda urmează a fi desființată din lipsă de mușterii. Și poate că nici n-ar fi prea mare pierderea, gândești în sinea ta când vezi în fine apropiindu-se agale de peron cele trei-patru vagoane mâzgălite și uzate cu uși ferecate pe care, folosind cheile - sau poate cuvintele de trecere - potrivite, controlorul de bilete le înduplecă rând pe rând să permită accesul celor câțiva pasageri. Doi, mai exact, dacă nu ne punem la socoteală.

Deși soarele și-a început ascensiunea diurnă, ba chiar a urcat deja binișor pe cer, lumina pătrunde cu greu în interiorul trenului, împiedicată, poate, de desenele lățite dizgrațios pe întreaga suprafață a garniturii, incluzând geamurile și așa nu tocmai generoase, ori poate terifiată la gândul că, odată captivă în spațiul îngust dintre pereții vagoanelor, ar putea rămâne prizonieră pe vecie, pierzându-și treptat strălucirea și prospețimea la fel ca toate celelalte componente ale interiorului prăfuit. Interior pe care o privire furișată în partea dreaptă ne dezvăluie că îl împărțim cu două femei vârstnice, probabil localnice, în mod cert străine de imboldul care ne-a mânat, întâmplător, în aceeași direcție.

Bird's Eye View over... Zagreb

Deși nu am scos încă nicio vorbuliță știu sigur că ți-ai dat deja seama ce nu ai voie să omiți în ruptul capului dacă te abați vreodată prin Zagreb. O privire de sus asupra orașului nu-ți va strica nici ție - mai ales dacă te numeri printre colecționarii de imagini panoramice fermecătoare ale locșoarelor prin care treci cu intenția de a sta un pic sau de a rămâne un pic mai mult - și cu siguranță nu-i va dăuna nici orașului, căci impresiile plăcute se răspândesc cu rapiditate și ce-i place unui călător mai mult ca sigur că-i va plăcea și altuia. Dacă pentru a ajunge pe dealul Gradec alegi să iei la pas străduțele pitorești ale orașului vechi ori, dimpotrivă, varianta ceva mai comodă a urcușului cu funicularul albastru (între noi fie spus deloc de lepădat, doar este unul dintre cele mai vechi din lume, aflat în funcțiune din anul 1893, și în plus unul cu un parcurs extrem de scurt de doar 55 (!) secunde), e totuna, de vreme ce priveliștea însăși îți oferă o atât de mare satisfacție vizuală și sufletească încât nicio altă experiență, anterioară sau ulterioară, nu ar putea-o îmbogăți în vreun fel.

Un oraș într-un carusel (10)

Riga, aprilie 2011.