Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (VI)

Trăim într-o vreme în care nebunia călătoriilor a cuprins tot mapamondul. Ai, n-ai treabă, ai, n-ai serviciu, ai, n-ai studii, ai, n-ai fire de păr în cap, ai, n-ai mijloace, ba chiar ai, n-ai chef, dacă nu călătorești, nu exiști. Nu ești în trend, nu contezi, nu ai realizat nimic în viață. Ceea ce a început blând, frumos, nobil, așa cum îi șade bine oricărei pasiuni adevărate, cu tot spectrul de emoții, percepții și senzații aferente, tinde să se transforme astăzi într-un nou motiv de stres, frustrări, pe scurt o nouă formă de presiune socială. Carevasăzică n-ai Iphone? Ipad? Facebook? Cum, NU CĂLĂTOREȘTI? Fraierule! Marș la loc, nota 4, mâine vii cu tata tuns la școală! Reversul însă nu-i nici el chiar de ignorat. Ai Iphone, Ipad, Facebook? Nu te invidiez, căci și de nu vrei te vor ține la curent cu... capra vecinului. Mai grasă, mai lăptoasă, mai poliglotă și mai umblată prin țări străine decât tine. Mama ei de capră, când zice "Beeeeh!" i se uită toată lumea în gură, tu de ce n-ai putea să zici "Beeeh!" la fel ca ea? Poate chiar să și scrii "Beeeh!", pe blog, pe Facebook, pe Twitter, dacă-i imiți bine accentul ai chiar șanse să primești like-uri și să ajungi Șeful turmei. În atare condiții nimic nu mai contează. Niciun principiu nu e de neîncălcat, niciun compromis de nefăcut, niciun efort de neprecupețit.

Sigur, ai putea să-ți iei un serviciu, să pui și tu bănuț peste bănuț, ca tot muritorul de rând, în timp ce visezi cu ochii deschiși la locurile acelea îndepărtate și luminoase care îți colorează gândurile zi de zi. Încet, dar sigur, cu sacrificii care te-ar ajuta să apreciezi mai târziu fiecare dintre aceste locuri, într-o bună zi, nici prea apropiată ca să nu valoreze prea puțin și să n-ai timp să te documentezi ca la carte, nici prea îndepărtată ca să nu-ți pună la încercare răbdarea și să nu-ti domolească entuziasmul, ai ajunge acolo unde ți-ai dorit. Puține lucruri sunt acelea pe care omul nu le poate realiza odată ce și le-a pus în cap și și-a dedicat toate energiile îndeplinirii lor!

Sau ai putea să alegi varianta facilă. Să îți faci un blog, că tot e la îndemâna oricui. Să te milogești pe la agenții, să ceri și să obții sponsorizări, cazări, bilete de avion, să îți faci un public căruia să-i oferi anticipat nimicuri de prin locuri exotice cerând în schimb - cu nerușinare - sprijin financiar pentru călătoria TA de suflet, profund spirituală, ba chiar de-a dreptul inițiatică și ascetică (!), care va începe neîndoios cu poze de la Business Lounge-ul te miri cărei companii aeriene unde cu siguranță vei medita la nemurirea sufletului și la porția de mâncare moca (sic!) pe care te grăbești să o postezi pe Facebook dând tag potențialului partener de călătorie care va comenta la rândul lui pe Facebook savoarea-i divină deși stați unul lângă altul la aceeași masă, în chiar Business Lounge-ul sus-pomenit.

Ce dacă singura diferență dintre tine și alți aspiranți la statutul de călător prin lume e aceea că tu ai nerușinarea de a pretinde că visurile tale merită îndeplinite mai degrabă decât ale altora și de a băga mâna nepoftit în buzunarul oricui se lasă amăgit de noblețea sufletului tău? Ce dacă până mai ieri îți făceai un titlu de glorie din călătoriile tale pe cont propriu ori cu buget redus? Nimeni n-o să observe dacă peste noapte "cu buget redus" dispare din descrierea pe care tu însuți ai avut grijă să o popularizezi peste poate (nu cumva să se înțeleagă greșit că n-ai accepta și hoteluri de 5 stele, deși mai deunăzi făceai pe nebunul că nu contează unde înnoptezi, ci ce și cât de bine vezi), nimeni n-o să se prindă că brusc mergi în excursii prin agenție - ce-i drept, cu pretexul că, de-acum mare specialist si atotștiutor în ale călătoriilor, însoțești un grup de turiști - deși până mai ieri te lăudai cu șapte guri că n-ai călători prin agenție nici picat cu ceară și-ți încurajai aplaudacii să facă întocmai? Ce dacă îți asasinezi ascultătorii cu mesaje publicitare, ce dacă te transformi dintr-un călător pasionat de a explora neexploratul într-un prestator la comandă de servicii plătite fără fărâmă de credibilitate, ce dacă îți vinzi, rând pe rând, visurile în schimbul unei ciosvârte neînsemnate din profitul pe care sponsorul speră să îl obțină de pe urma ta și a altora cu la fel de puțină verticalitate ori imaginație?
 
Și apoi nici n-ai un preț prea mare de plătit, un principiu la care renunți azi, un compromis făcut mâine, niscaiva furtișaguri de la cei mai buni și mai onești decât tine, câteva (atenție, understatement!) vorbe mieroase și osanale ridicate generosului (?) sponsor, ce-s toate astea într-o lume în care oricum ipocrizia e la ordinea zilei și foamea de bani a atins cote de neimaginat?

Dar să revenim la... caprele noastre, poliglote au ba, umblate ori nu prea. Unul dintre efectele freneziei de care vorbeam în primele paragrafe este fenomenul cunoscut sub denumirea de volunturism. Adică turismul care îmbracă forma voluntariatului. Voluntariat de altfel lăudabil atunci când este scop în sine și nu mijloc pentru îndeplinirea unui țel, cum ar fi acela de a călători. Voluntariat prost înțeles atunci când, interesat fiind, simte în plus nevoia de martori. O faptă bună se face în tăcere și își ajunge sieși, neavând nevoie câtuși de puțin de confirmări ori aplauze. Despre efectele negative ale acestei forme de turism extrem de răspândite în ultima vreme, inclusiv printre români, citiți mai multe aici. Un alt punct de vedere pertinent găsiți în acest articol. 

Pentru cei puțini care încă mai călătoresc de drag, din convingere și cu dorința de a acumula cunoștințe neevaluabile în bani, am adunat mai jos câteva sugestii pentru sfărșitul de an ori anii viitori.

Și de ce mă rog n-am începe chiar cu Oktoberfest, că tot e în toi zilele acestea? Dacă nu reușești să ajungi nu te necăji, uite-aici niște poze hazlii ca să-ți mai treacă de necaz.

N-ar fi rău nici să-ți propui să vezi măcar unul dintre cele mai interesante mici orășele din Europa. Pun pariu că de majoritatea nici măcar n-ai auzit, deși tare m-aș bucura să mă contrazici.

Ce spui de Malta? Ți-ai rupe măcar 48 h ca să vezi așa ceva? Mie una îmi cam face cu ochiul de multă vreme, recunosc.

Deși nu s-ar zice, pare-se că nordul Ciprului are și el câte ceva de arătat. Nu știu ce să cred, dar m-aș duce la un moment dat să investighez.

Dacă ai citit prea multe lucruri înfricoșătoare despre zbor în ultima vreme, cum ar fi acela că se întâmplă destul de des ca ambii piloți să adoarmă în cockpit (ceea ce mă face să cred că nici stewarzii nu-și prea fac datoria de a-i verifica, mai ales pe timpul nopții) poate că n-ar fi rău să alegi trenul o perioadă. De pildă Eurostarul, că tot va deschide o rută directă Londra-Amsterdam în 2016. Ce să faci în Amsterdam ți-oi mai scrie și eu (abia ce m-am întors de acolo), oi mai citi tu și pe la alții.

În drum spre Amsterdam m-am abătut iar pe la Geneva. De ce să mergi și tu afli aici. Sigur, mă ofer să îți mai dau și eu niscaiva indicații prețioase îndată ce mă adun de pe drumuri. (Nu promit că asta se va întâmpla prea curând.)

Știu sigur că vrei să ajungi la Dubai într-o bună zi. Te rog eu, mai gândește-te, Dubaiul este o destinație supraapreciată care nu-și prea merită valul de turiști care-l cotropesc mai ales în sezonul toamnă-iarnă. Mai degrabă mergi la Abu Dhabi, e mai frumos, mai primitor și nici nu-ți vâră mâna în buzunar ca Dubaiul. 

În final câteva articole pe care nu e cazul să le iei neapărat de bune, însă de care ai putea să te amuzi nițel. De exemplu cum să nu arăți ca un turist în călătorii, cum să nu te îmbraci la zoo ca să nu zăpăcești animalele și, mai ales, cine sunt cei mai buni turiști din lume și de ce.

În speranța că n-ai uitat de ce călătorești îți doresc o toamnă frumoasă și un sfârșit de an cu călătorii din belșug.

Cu drag,

Ioana