Islanda de Crăciun

Islanda. Închid ochii și-mi amintesc de un ținut ireal în care parcă am pășit cândva demult, în sezonul Crăciunului. Să fi fost un vis de Crăciun? Nu, nu, aievea a fost. Crăciunul însă e un vis în Islanda. Domol, seren, blând și plin de înțelesuri, așa cum ar trebui să fie (dar nu prea mai e) Crăciunul. Prilej de cugetare și recunoștință, motiv în plus pentru a-ți avea aproape familia, scurt răgaz înaintea noii treceri de la vechiul la noul an, mai puțin bun, mai bun, mai comod, mai aventuros, sau cine știe. Și un pic de magie. Doar un pic, cât să nu devină greu de crezut. Iar islandezii nu sunt mai buni, mai blânzi și mai iertători doar de Crăciun. Așa sunt ei dintotdeauna.

Și cum altfel să fie, când trăiesc la limita dintre lumină și întuneric, azvârliți de colo-colo între soare etern și veșnic crepuscul? Când sunt atât de puțini și atât de expuși, înconjurați cum sunt de câmpii nesfârșite de lavă și vulcani activi, râuri glaciare și ghețari uriași sub care clocotesc, pericol mut, alte râuri, de magmă fierbinte? Cum altfel, când în ciuda naturii potrivnice și a vremii extrem de schimbătoare cu care se confruntă zilnic, au înțeles că înțelepciunea nu stă în împotrivire, ci în adaptare, că, dincolo de a fi considerată o stavilă, natura este bunul lor cel mai de preț și au pornit la a trage foloase din însăși potrivnicia ei? Cum altfel când încă mai cred în elfi și oameni ascunși, când fiecare e izvor nesecat de povești pe care cei mai mulți le și pun pe hârtie, când se nasc - prunci norocoși și binecuvântați, după cum sunt încredințați mai toți locuitorii nordului - sub un cer animat de cortinele colorate ale aurorei boreale?

Crăciun în Islanda nu e doar de Crăciun. Crăciun este toată luna decembrie. Mai că aș zice chiar că începe la final de octombrie, odată cu primele decorațiuni și beculețe colorate menite să alunge bezna polară ce se lățește peste Islanda cu fiecare zi, în detrimentul luminii. Și care vor rămâne acolo până ce-și vor fi îndeplinit menirea, mai la primăvară. Nimic bizar în această latură preponderent funcțională a sărbătorii Crăciunului, aș spune, de vreme ce, în nordul Europei, oamenii sărbătoreau cu mare fast solstițiul de iarnă mult înaintea apariției creștinismului iar Crăciunul însuși are rădăcini păgâne în aceleași "midwinter celebrations", împletite cu timpul într-o singură sărbătoare, cea a nașterii lui Iisus. De altfel, cuvântul islandez care desemnează Crăciunul, Jól - provenit din limba nordică veche - n-are a face nici cu Cristos, nici cu biserica.

Până la primăvară însă, islandezii au de luptat cu întunericul. Și cu provocările Crăciunului zilelor noastre, desigur. (Care nu sunt cu nimic mai puțin înspăimântătoare, dacă mă întrebați pe mine.) O fac cu multă bucurie și dedicare, dar și cu mult umor, așa cum îi șade bine unui popor care are nu unul, ci 13 Flăcăi ai Crăciunului, descendenți direcți ai fioroșilor troli cu care islandezii obișnuiau să-și sperie în scopuri educative (?) copiii până ce un decret public din 1746 le-a interzis să o mai facă. Așa că nu-i de mirare că în fața fiecărui magazin, fiecărei clădiri sau locuințe răsare cel puțin un brad pe ale cărui crengi bogate licăresc sori miniaturali. Spun "cel puțin" pentru că de cele mai multe ori sunt doi, trei sau chiar mai mulți brazi, pe care islandezii, în mod nemaiîntâlnit de mine în nici unul dintre locurile vizitate, îi atârnă deasupra intrărilor și vitrinelor, spre uluirea dar și disperarea ta, străin de acest loc, care n-ai cum să nu-ți pui, în sinea ta, Întrebarea: "Și dacă...?". Statistic vorbind, la câți brazi atârnați am văzut în Islanda, șansele nu-s chiar inexistente.

Islandezii nu se mulțumesc însă doar cu brazii mititei pe care îi suspendă astfel peste capetele trecătorilor. Brazi impozanți, însă fără ostentația celor cu care se iau la întrecere an de an capitalele și orașele europene, se găsesc în mai toate principalele piețe și intersecții islandeze, cel mai căutat fiind fără îndoială cel care își împarte spațiul vital cu Parlamentul islandez și cea mai veche biserică din Reykjavik, dăruit Islandei, ca în fiecare an, de Norvegia. Fârtați mai mici de-ai brazilor, însă la fel de delicat împodobiți, te întâmpină în toate magazinele, restaurantele, muzeele și cafenelele islandeze, unii dintre ei de-a dreptul originali, iar cei câțiva copacii plantați prin parcuri și pe marginea străzilor poartă toți ghirlande și beteală de lumini. Și când vezi cât sunt de mulți, nu poți să nu te gândești - mai ales dacă ai trăit ca mine o vreme într-o țară micuță dar ambițioasă din Golf - că excesul de pomi mobilizați de Crăciun în Islanda ("exces" în sens strict numeric, fără vreo conotație negativă) nu poate fi asemuit, poate, decât cu paradoxul existenței unui număr covârșitor de fântâni artificiale într-o țară deșertică.

Nu țin morțiș să te conving să mergi în Islanda în perioada Crăciunului. Dacă totuși o voi face fără voia mea, ține minte un singur sfat: Să te ferească Sfântul să nu-ți faci rost de haine noi înainte de Crăciun, măcar și numai de frica monstrului înfricoșător cu înfățișare de pisică - Jólakötturinn - care pândește în întuneric, gata să te înșface și să te pedepsească strașnic dacă nu te supui! Și cum eu n-am dat crezare poveștii și nici n-am luat măsurile trebuincioase, de bună seamă că Yule Cat e de vină că m-am trezit, într-o bună dimineață, înapoi acasă, deși aș mai fi zăbovit în Islanda o vreme.

Băutura tradițională de Crăciun a islandezilor