Bird's Eye View over... Obidos

Dintre toate câte are de arătat Portugalia, sunt unele locșoare care se detașează fără prea mare efort, cu o naturalețe și o lipsă de ostentație care te fac să le cauți iar și iar tovărășia. Un astfel de loc, pe care n-ai cum să nu îl închizi în suflet de la prima privire aruncată zidurilor medievale care se strâng ocrotitor în jurul caselor albite de vreme de pe o culme împădurită, este și Obidos, fostă așezare romană stăpânită pe rând de vizigoți, mauri și portughezi.

Cu adunătura-i de căsuțe alb-muștar și alb-albastre, ale căror tencuieli coșcovite de ploi par a fi rodit miraculos, dând naștere unor excrescențe bizare de iederă, tulpini noduroase și tufe sălbatice de bougainvillea care au ajuns una cu trupul bătrân dar încă robust al acestora, cu străzile-i adumbrite care suie și coboară pe sub ferestre oblonite străjuite de ghivece de flori, printre portocali aplecați sub delicata povară a fructelor, pe sub bolte și felinare peste care se înalță, în oricare direcție ai privi, turla bisericii și turnurile crenelate ale cetății medievale, degajând un aer de familiaritate care te intrigă și subjugă deopotrivă, nici nu-i de mirare că a fermecat rând pe rând atâtea regine, cărora le-a fost dăruit rând pe rând de iluștrii lor soți.

Dacă e cât se poate de adevărat că n-ai să primești prea curând un asemenea dar de preț de la vreun rege, la fel de adevărat e însă faptul că nu trebuie să fii de viță nobilă ca să te bucuri de mândra priveliște. Obidos ți se înfățișează cel mai bine de la înălțimea meterezelor cetății, iar zidul acesteia poate fi străbătut de la un capăt până la celălalt. Suie deci cu încredere cele câteva trepte de piatră și lasă-te pătruns de atmosfera serenă din interiorul mărețelor ziduri. Dacă șansa îți surâde, peisajul va fi întregit de dansul zglobiu al norilor și de simfonia colorată a curcubeielor. Iar curcubeiele, ce noroc pe capul nostru, nu știu ele care-i diferența dintre muritori de rând și regi.