Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (VIII)

Nici nu-mi dau seama când a trecut deja primul trimestru al anului. Pentru mine a fost un vârtej total, la sfârșitul lui ianuarie avusesem deja de două ori pompierii în casă (nimic grav, să zicem doar că portocalezii ăștia sunt din cale afară de săritori și grijulii), în februarie absolvisem deja cel mai lung zbor din toată "cariera" mea de călător, zbor care s-a și lăsat de altfel cu niscaiva neplăceri (de-ale călătorilor), urcasem în două dintre cele mai înalte clădiri ale lumii și revăzusem după o bună bucată de vreme vreo trei prieteni în colțuri diferite de pe glob, la mijlocului lui martie participasem deja la primul meu carnaval din Portugalia și luasem - a câta oară? - micul dejun, prânzul și cina în trei țări diferite în aceeași zi, iar de curând m-am mutat cu biroul într-o zonă minunată de pe riviera portugheză, Cascais. Partea bună este că toate astea nu sunt nici pe departe cele mai frumoase lucruri pe care le-am trăit până acum anul acesta... an care se anunță măcar la fel de interesant și de acum înainte.

Bird's Eye View over... Ljubljana

Aș putea să îți spun că Ljubljana este una dintre capitalele europene care mi-au mers la suflet din prima clipă. Aș putea să menționez într-o doară castelul medieval, clădirile baroce, podurile splendide, foișoarele și terasele pline de farmec și atmosfera tihnită a străduțelor pietruite, atât de rar întâlnită în miez de vară. Aș putea să strecor, printre rânduri, o aluzie oricât de neînsemnată la legenda argonauților pe care zice-se că se întemeiază istoria și unul dintre simbolurile de căpătâi ale orașului. Aș putea să te atrag cu promisiunea priveliștii încântătoare care te așteaptă la finele urcușului cu micuțul funicular transparent până la castel.

Un oraș într-un carusel (15)

Londra, decembrie 2013.

Maldive dincolo de clișee (II)

Cu ochii după frumoasele avioane Maldivian pe ale căror cozi vopsite inspirat în nuanțe acvatice se zbenguie delfini albăstrui, împroșcând, în saltul lor voios, stropi mari de apă care par a se dizolva pe loc în aerul încins, tremurător, al insulelor, evaporându-se aidoma granițelor plăpânde dintre real și imaginar, m-am îndurat cu greu să părăsesc calea de rulare a aeroportului. Neavând încotro - după o poză și încă una - m-am îndreptat totuși către unul dintre ghișeele de control al pașapoartelor unde, în schimbul celui mai strălucitor zâmbet de care m-am simțit în stare fără a ști cu adevărat ce mă aștepta dincolo de porțile aeroportului, mi-am primit ștampila de intrare în Maldive. În timp ce fata cu piele smeadă și ochi luminoși din spatele ghișeului îmi înapoia pașaportul, hotărâsem deja că îmi voi da toată silința să îmi placă aici. Ce nu bănuiam încă era cât de ușor avea să îmi fie...