Taiwan - lost in translation?

Când am ales sa merg în Taiwan am știut din capul locului că va trebui să mă descurc de una singură. Când însă alternativa la a pleca cu riscul de a te rătăci pe coclauri e să nu pleci deloc, decizia vine de la sine. Așa că am pus panica în cui și mi-am spus că orice ar fi n-am de gând să stau acasă.

Palpitațiile au început cu adevărat abia după ce m-am apucat să mă documentez. Căci da, mare lucru nu știam despre Taiwan înainte de a pleca și nici că-mi trecuse prin cap vreodată că am să călătoresc într-o bună zi taman acolo. Ce am aflat în urma documentării nu a fost deloc de natură a-mi îndepărta temerile, dimpotrivă. Majoritatea taiwanezilor nu vorbesc engleză, iar pasiunea mea pentru limbi străine s-a oprit la arabă. Bine, bine, recunosc că știu să mă prezint și să schimb două-trei vorbe în japoneză, însă taiwaneza, mandarina, chineza sau hakka, principalele limbi vorbite în Taiwan, îmi sunt complet străine și mă tem că așa vor și rămâne. În plus, Taiwanul nu este o destinație turistică dintre cele foarte căutate și nici dintre prieteni sau cunoștințe nu prea știam pe nimeni care ar fi putut să mă ajute cu vreun sfat. Adăugați la asta faptul că țărișoara asta are atâtea de arătat chiar și dincolo de Taipei încât nu ai cum să te limitezi la capitală decât dacă cine știe prin ce întâmplare ajungi acolo fără să știi de nici unele și doar pentru o zi-două, și îmi veți da dreptate că e inutil să încerci să reziști tentației. Cum însă eu aveam să petrec mai bine de o săptămână în Taiwan, mi-am lansat singură provocarea de a mă descurca nu doar în Taipei, ci și în împrejurimi, și am plusat jurându-mi că n-am să apelez la nici una dintre agențiile turistice taiwaneze care promiteau excursii comode în schimbul prețului - mult prea scump, dacă mă întrebați pe mine - al unei alergături cu sufletul la gură de la un obiectiv la celălalt!

Dacă m-am descurcat? De bună seamă, de vreme ce scriu aceste rânduri de la biroul meu din Lisabona, întoarsă bine-mersi din Taiwan de o bună bucată de vreme, interval în care tot de una singură și cu o nou-câștigată și extrem de valoroasă încredere în mine m-am mai perindat și prin alte locșoare. Mai mult decât atât, îndrăznesc să afirm că oricare dintre voi s-ar descurca la fel de bine, știind, desigur, toate cele adunate în lista mea de mai jos. Mă rog, ca să vă fac mai mult curaj poate n-ar fi rău să trec totuși sub tăcere faptul că taiwanezii cu care am avut de-a face au spus că nu sunt zdravănă la cap când au auzit pe unde m-am plimbat de una singură în săptămâna mea taiwaneză... da, da, am să tac chitic la capitolul ăsta.

1. Taiwanul are cel mai eficient, comod și ușor de utilizat sistem de MRT (mass rapid transit) din lume.

Stațiile de metrou din Taipei sunt frecvente și bine evidențiate, metrourile vin foarte des (în timpul orelor de vârf chiar la fiecare minut), vagoanele cu aer condiționat sunt lună de curate și deloc aglomerate, iar banchetele pentru persoane cu nevoi speciale și vârstnici rămân neocupate de ceilalți pasageri spre a fi folosite chiar de cei dintâi. Nu există noțiunea de înghesuială, iar pentru a se urca în tren taiwanezii așteaptă frumușel la coadă. Cât despre bine-cunoscutele măști pe care, în alte locuri, asiaticii le folosesc împotriva poluării, ei bine aici au rolul de a îi proteja pe ceilalți pasageri de contaminare atunci când purtătorii măștilor au vreun guturai sau o altă boală contagioasă. 1-0 pentru Asia, Europa mai are multe de învățat!

2. Engleza nu prea se vorbește în Taiwan, dar informațiile sunt cam toate bilingve.

Cu alte cuvinte, Taiwanului îi pasă de turiști. Iar informațiile bilingve sunt peste tot, de la autobuze, metrouri și trenuri până la muzee, monumente și temple. Mai puțin în piețele de noapte pentru care Taiwanul este renumit și despre care se spune că ar fi mai grozave decât oriunde altundeva. Iar acestea nu sunt deloc puține. Măcar vreo 300 mai exact. Nu-i rău deloc pentru o insulă așa mică, nu? Altfel, taiwanezii nu prea le au ei cu engleza, deși dacă îi întrebi dacă o vorbesc îți vor răspunde până la unul "a little". "A little" limitându-se din păcate la aste două vorbe.

3. Adresează-te cu încredere unuia dintre numeroasele centre de informare turistică.

Taiwanul stă foarte bine la capitolul informare turistică. Birouri, ghișee sau centre de informare turistică vei găsi pretutindeni în Taipei, cel mai ușor de reperat fiind cele din stațiile de metrou. Broșurile și hărțile sunt și ele tipărite bilingv, inclusiv harta metroului. Ai doar grijă să ți se înmâneze varianta în limba engleză, taiwanezii din spatele ghișeului nu sunt mereu din cale afară de atenți. Sau arăt eu mai mult a taiwaneză decât aveam impresia, una din două!

4. Nu neglija avantajele epocii internetului.

Poate că internetul nu abundă în informații despre Taiwan, sau cel puțin nu în așa măsură cum abundă în informații despre destinațiile turistice clasice. Nu este totuși de neglijat, vei găsi suficiente informații încât să mergi la sigur oriunde te-ai avânta. Recomand Lonely Planet, ordinea de prioritate a obiectivelor turistice indicată de LP merită urmată, mai ales dacă simți că nu ai suficient timp la dispoziție, iar informațiile sunt corecte și actualizate. Unde mai pui că ai și hărți, iar pentru unele obiective ți se dă chiar mură în gură la ce stație să urci sau să cobori și care sunt variantele cele mai bune pentru a ajunge într-un anume loc.

5. Wifi-ul gratuit este omniprezent.

În strânsă legătură cu punctul anterior, nu e cazul să te îngrijorezi dacă nu ți-ai făcut temele de acasă ori ai uitat să te documentezi asupra vreunui obiectiv turistic sau dacă, Doamne ferește, rămâi fără credit pe mobil și ai neapărată nevoie să contactezi pe careva. Taiwanul este una dintre primele țări din lume care au oferit internet gratuit pe scară largă. Astfel, să nu fii surprins dacă vei găsi hotspoturi wireless mai pe la toate atracțiile turistice, instituțiile culturale și educaționale, nodurile de transport și birourile guvernamentale, asta pe lângă terase, baruri, centre comerciale și restaurante.

6. Taiwanezii sunt foarte plăcuți, calmi, politicoși și săritori

Faptul acesta coroborat cu o rată a criminalității extrem de scăzută spune că li te poți adresa cu încredere în orice situație, poți fi sigur că vor face tot ce le stă în putință ca să te ajute. Iar dacă ei înșiși nu sunt în stare să o facă, vor suna un prieten, îți vor oferi mobilul lor ca să suni sau să trimiți un mesaj, ba chiar uneori mai că nu te vor lua de mânuță ca să te depună personal în locul pe care îl cauți. Nu ezita să le ceri ajutorul, îți spun cu mâna pe inimă că nu vei fi dezamăgit. Singura problemă e că nu prea vorbesc engleză, însă și aceasta poate fi înlăturată cu ușurință potrivit punctului 8 de mai jos.

7. La bulivar, birjar!

Cu alte cuvinte: dacă, în ciuda tuturor elementelor ajutătoare de mai sus, nu nimerești și nu nimerești drumul, poți întotdeauna să iei un taxi. În mod cert șoferii cunosc drumul mult mai bine decât tine, iar taxiurile sunt ieftine și sigure, deși traficul în Taiwan nu e tocmai cel mai grozav din univers. Surpriza mai puțin plăcută e că majoritatea șoferilor de taxi nu vorbesc nici ei engleza, însă înțeleg că se fac eforturi de îmbunătățire a acestui capitol (cursuri de limbi străine și instruire pentru a oferi servicii cât mai bune turiștilor). Oricum, nu te va bombăni nimeni (cum se întâmplă mult prea des în România) dacă distanța e prea scurtă, bacșișul prea mic ori planetele nu s-au aliniat favorabil în ziua cu pricina. Iar impasul lingvistic îl depășești tot potrivit punctului 8.

8. Când vorbele și semnele dau greș...

... singurele care te scot întotdeauna din impas sunt pozele. Așa că n-ar fi rău să ai mereu la tine un Ipad, Iphone sau alte asemenea instrumente pe care să îți salvezi din belșug poze. Poze cu fraze, instrucțiuni sau denumiri în taiwaneză (inclusiv denumirea și adresa hotelului, just in case), poze cu hărți, poze cu Buddha, Guan Yin sau templul acela din vârf de munte a cărui denumire nu ar fi înțeleasă de taiwanezi nici în cazul puțin probabil în care ai reuși să o reții și să o redai întocmai, din simplul motiv că pronunția corectă este complet diferită de ce îți imaginezi tu, poze cu indicațiile întâlnite la metrou sau cu împrejurimile stației de autobuz sau tren ori cu numerele mijloacelor de transport pe care ai a le folosi spre a te deplasa eficient de colo-colo. Și te vei bucura să constați că povestea asta cu pozele funcționează la fel de bine în ambele direcții. De pildă la restaurant, unde dacă e aproape sigur că nu vei găsi meniu în limba engleză, la fel de sigur e că nu vei rămâne nemâncat sau frustrat că nu poți alege, pentru că un meniu cu poze sugestive ți se va vârî neîntârziat sub nas.