De la Lisabona la București cu mașina: 4300 km și 3 nopți pe vapor plus soare, plaje și insule pe săturate (I)

La revedere, Ancona!

Și-am făcut-o și pe asta. Am refăcut în sens invers călătoria din iunie 2013. Numai că de astă dată ne-am dorit să vedem altceva, așa încât am inclus și vreo câteva nopți pe vapor și oareșce ocoluri absolut necesare pentru a revedea prieteni și rude. Și ce inspirați am fost, dacă am fi parcurs exact același drum ca vara trecută, cu siguranță teribilele inundații din Europa ne-ar fi dat serios de furcă și cine știe pe unde și cât timp am fi rămas împotmoliți! Probleme n-au fost nici de astă dată, din fericire, mai puțin o încăierare (vorba vine) cu "dragii" de italieni de la Grimaldi Lines, cărora le-am plătit una, am primit alta în schimb și probabil ar trebui să le mulțumim că nu ne-au luat și la bătaie pentru că am îndrăznit să contestăm, în felul nostru, onoarea de a ne afla la bordul jerpelitului lor vas cu servicii mult sub prețurile din cale afară de piperate. Nu-i nimic, are balta pește, iar noi nu suntem oamenii care să greșim de două ori. Feriți-vă deci de ei ca de Necuratul, să nu ziceți că nu mi-am făcut datoria să vă avertizez.

1. Lisabona- Lleida

Un mic tur de forță ca și număr de kilometri, mult mai puțin solicitant decât ne așteptam, dat fiind autostrăzile deloc aglomerate, temperaturile plăcute și nenumăratele castele, biserici și alte câteva surprize observabile de-o parte și de alta a drumului. Printre altele ne-am întâlnit și cu meridianul Greenwich pe care l-am salutat din mers cu puțin înainte de asfințit. Recepționera hotelului din Lleida și-a cerut scuze pentru faptul că hotelul era plin, așa încât singura cameră rămasă era una superioară, cu pat rotund, saună, jacuzzi, fotoliu de masaj și acces inclus la spa. Ne-am înăbușit nemulțumirea și am acceptat-o, ce era să facem, obosiți cum eram de pe drum...

Prin Spania

Meridianul Zero

Hotel în Lleida

2. Andorra-Barcelona

De bună seamă că știu ei, spaniolii, cum stă treaba cu călătorii, altminteri nu ne-ar fi mituit cu un mic dejun de nota 10, cu tortilla și jamboane de nu știu câte feluri și niscaiva dulciuri pe cât de ochioase, pe atât de gustoase. Așa încât am dat uitării supărarea legată de cameră și am renunțat la a mai face reclamație că ne-am rătăcit unul de altul prin ditamai patul. În fond mare și lăudabilă e puterea de a ierta a omului, iar noi zău că nu suntem ranchiunoși de fel! Așa încât am dat pinteni mașinuței și nu ne-am mai oprit până în Andorra. Mint, am mai făcut câteva popasuri ca să pozăm câmpurile de maci de care era plină Spania, prilejuri cu care ne-am felicitat iar și iar că am ales luna mai pentru marea plimbare. Cel mai mult în Andorra ne-a plăcut... drumul până acolo, altminteri doar vreo două-trei locșoare merită amintite când le va veni vremea. Drăguț, trebuia s-o vedem și pe dumneaei, însă a doua oară nu cred că ne vom mai abate pe acolo, nici măcar pentru faimosul shopping. Intrarea în Barcelona, de unde aveam să ne îmbarcăm pe primul dintre cele trei vapoare pe care aveam rezervate locuri, ne-a cam dat dureri de cap, mai ales că ne-am nimerit acolo în același timp cu participanții la Corvette Gangball Race 2014, la fel și îmbarcarea pe nava nesuferiților de la Grimaldi Lines, pe care aveam să ne petrecem următoarele 13 ore. Într-un final ne-am luat în primire cabina și am plonjat direct în pat unde am dormit neîntorși în ciuda tărăboiului de nedescris al grupurilor de studenți turmentați, porniți, ca și noi, către Sardinia. Mai pățisem una ca asta în 2010, în cadrul unui tur prin țările baltice și nordice, însă atunci chiar n-am putut închide un ochi din cauza puilor de viking scăpați la alcoolul ieftin de pe vapor, dar și al apelor considerabil mai agitate în prag de primăvară. Taman bună odihna pentru o nouă repriză de nervi cu obrăznicăturile de italieni a doua zi de dimineață. Nici nu știam noi că fiecare dintre zilele următoare avea să ne compenseze înzecit pentru neprofesionalismul celor de la Grimaldi Lines...

Drumul spre Andorra

Andorra La Vella

Barcelona

Nava celor de la Grimaldi Lines

3. Porto Torres - Stintino

Auzisem eu că-i rost de ceva peisaje cu potențial prin locurile astea, însă nu mi-am imaginat că-i chiar așa. Și cât pe-aci să ratăm peisajele cu pricina când am dat cu ochii de căsuța roșcovană cu doar două camere pentru oaspeți și curte îmbietoare cu leagăn de lemn, umbreluțe, șezlonguri de rafie și o grădină de vis, migălos îngrijită de doi bătrânei blânzi și buni ca pâinea caldă, de altfel chiar stăpânii roșcovanei. Lovitura de grație - camera cu motive marine, deloc întâmplător aleasă de responsabilul cu cazările (dragul de el), ca de atâtea alte ori înainte. Ne-am smuls cu greu și după repetate tentative eșuate din mijlocul insuliței de liniște și-am plecat în recunoaștere. Și ne-am dus și ne-am tot dus, zi de vară până-n seară, până când n-am mai putut să nu zăbovim o vreme. Iaca de ce.

Cea mai frumoasă pensiune - Nodigheddu (Sardinia)

Camera noastră cu motive marine

Cum să mai pleci de aici?!

Stintino, Sardinia

La Pelosa

Turnul genovez

4. Alghero

Un vechi orășel aflat la mare, până la care drumul abundă în micuțe plaje pline de farmec și în faimoasele construcții megalitice sarde cunoscute drept nuraghi? Singurul oraș din Italia unde catalana este, și ea, limbă oficială? Aici e de noi, ne-am zis. Și chiar a fost. Un strop cam turistic Alghero, însă pe de altă parte nu prea știu multe orașe care să fi scăpat neatinse de acest păcat. Pe care i-l treci cu vederea îndată ce dai curs invitației de a intra într-una dintre multele gelaterii ce-i împânzesc piețele adumbrite și străduțele pietruite în care grosul turiștilor va ajunge, probabil, abia peste vreo lună. 

5. Olbia-Livorno

Cu cât e mai plăcut un loc, cu atât va fi mai scurt răgazul ce ți se oferă acolo. O spune o lege nescrisă a călătoriilor. O alta, pe care am descoperit-o recent, spune că prețul  unei cabine de pe vapor va fi mereu invers proporțional cu mărimea și dotările acesteia. Din nefericire, prima lege nescrisă (sau mă rog, nescrisă până recent :-P) s-a aplicat călătoriei de doar 9 ore spre Livorno pe unul dintre cele mai haioase și primitoare vapoare pe care m-am aflat vreodată. Din fericire, tot ei i s-a aplicat și a doua, numai bine să contracareze impresia deplorabilă lăsată de Grimaldi Lines. Pe scurt, atmosferă excelentă, cabină imensă de 5 persoane, cu pat matrimonial inclus, laitmotivul Moby și tema Looney Tunes arhiprezente, toate astea datorându-se, dacă am văzut bine, bunei administrări nemțești. Și - minune mare - legănați de valuri cum eram, iar am dormit neîntorși.

Un vapor numit... MOBY

"Moby" e peste tot - pe culoare...

...pe perdeluțele de la baie...

... în cabină...

... și pe bomboanele care ne așteptau pe măsuță

De Looney Tunes nu mai vorbim :-)

Hai noroc și când ne-o fi mai rău, așa să ne fie! 

6. Siena

Ah, Siena! Dacă n-aș ști câte alte locuri din lume m-au făcut să mă simt cuprinsă de aceeași fericire, aș zice că nu multe locuri se compară cu tine pe lumea asta. Dar știu prea bine. Siena este totuși o stație în care orice călător ar trebui să coboare mai devreme sau mai târziu, fie și numai pentru o scurtă bucată de vreme. Suficientă totuși pentru a-i lăsa să scape o exclamație de uimire la vederea Catedralei, pentru a da o raită (și încă una) renumitei Libreria Piccolomini, pentru a admira una dintre cele mai frumoase priveliști de la înălțime și pentru a se desfăta, în plină Piazza del Campo, cu cea mai bună înghețată din univers. Ah, Siena! Într-o bună zi ne vom întâlni iar. Și-ți promit că toate cele pe care le voi fi văzut între timp nu-ți vor știrbi câtuși de puțin, în ochii mei, strălucirea.

Benvenuti!

Biserica San Domenico

Campanile del Mangia

Piazza del Campo

Emblema orașului - lupoaica cu Romulus și Remus

Catedrala din Siena

Libreria Piccolomini - WOW!

Înghețata care a detronat-o pe cea din Florența, deținătoarea locului I o bună bucată de vreme

Bird's Eye View over Siena (în curând pe blog)

Citește partea a doua aici.

Citește și:

De la București la Lisabona cu mașina.