De la Lisabona la București cu mașina: 4300 km și 3 nopți pe vapor plus soare, plaje și insule pe săturate (II)

Priveliștea de pe Monte Titano

Toate bune şi frumoase până aici, ne-am zis, măcar de-ar ține vremea cu noi și în continuare. Și a ținut. Două săptămâni întregi cu soare și vreme caldă - în condițiile în care frigul și ploile făceau prăpăd prin restul Europei - nu-s de ici, de colo, iar un nor gigantic care s-a încăpățânat să ne țină tovărășie pe vapor din Ancona și până aproape de Igoumenitsa și un pui de furtună care ne-a aținut calea în Bulgaria, revărsând trei stropi mărunți și deloc amenințători asupră-ne, nici măcar nu merită a fi pomeniți. Partea a doua a călătoriei nu s-a lăsat cu nimic mai prejos decât prima, iar frecventele popasuri s-au întrecut în momente memorabile pe care să le tot ții minte peste ani...

7. San Marino

Sau singura țară din lume în care am intrat de două ori pentru prima dată. Vorba vine. Și asta pentru că fotograful de serviciu (adică eu), cu ochii după faimoasele trei turnuri de pe muntele Titano, n-a fost pe fază să imortalizeze intrarea triumfală în San Marino. Drept pentru care nici nu intrasem bine în statul despre care se spune că ar fi cel mai vechi din lume, că iată-ne făcând stânga împrejur, vreo 3 pași în Italia și apoi mult râvnitele poze la graniță. De, metehne de-ale călătorilor, perfect justificate pe moment, îndelung chestionate ulterior. Cert este că San Marino a fost surpriza plăcută a întregii călătorii, mai ales că, față de restul destinaților, era cea despre care nu ne prea făcusem nicio imagine înainte. Și cum nu doar călătorii își iubesc destinațiile, ci și invers, norii cu care ne-a întâmpinat micuța așezare s-au risipit ca prin farmec în mai puțin de jumătate de oră, iar frumoasele ziduri și străduțe pietruite ale orașului au strălucit, în culori de neuitat, doar pentru noi.

Palazzo Publico în Piazza della Liberta

La Cesta 

Piazza Giuseppe Garibaldi

8. Rimini

În Rimini am ajuns odată cu asfințitul și am plecat la scurt timp după răsărit. Și nici că ne pare rău că nu am zăbovit mai mult, pentru că Rimini este un soi de Mamaia cu hoteluri tip bloc de locuințe, plaje amenajate excesiv și ape nu tocmai curate judecând după numărul de micuți crabi fără suflare expulzați pe țărm. Altfel, parcă încăpățânându-se să ne schimbe impresia nu tocmai pozitivă, soarele și norii s-au lansat într-o competiție îndârjită care, ce-i drept, a îndulcit mult trăsăturile îmbătrânite înainte de vreme ale faimoasei stațiuni de la Marea Adriatică.

Vedere din camera de hotel

9. Ancona-Igoumenitsa

Mi-aș fi dorit să fi putut vizita pe îndelete Ancona. N-a fost chip, timpul s-a pus de-a curmezișul și tot ce mi-a rămas a fost să mă mulțumesc cu cele câteva imagini furate de pe vapor și mai ales din port, în timp ce alergam cu sufletul la gură să pun la poștă o altă vedere pentru ai mei. Nu-i nimic, n-au intrat zilele în sac, mi-am promis, iar eu obișnuiesc să mă cam țin de promisiuni. Drumul spre Igoumenitsa a stat pe jumătate sub semnul soarelui, a fost pe jumătate umbrit de nori negri care ne-au urmărit, insistenți, pe mare, prilejuind un spectacol pe cât de grozav, pe atât de înfricoșător dat fiind timpul-record pe care aveam să-l petrecem de astă dată legănați de unde - aproape 20 de ore. I-am sfidat, ca de atâtea alte ori, și am ieșit pe punte să facem poze cu fulgerele și cu bruma de asfințit care mai mult se ghicea undeva la orizont. Așteptarea ne-a fost răsplătită, iar exercițiul căpătat în atâtea rânduri prin țările nordice cu aurora boreală ne-a făcut să trecem experiența la capitolul "floare la ureche", în fond de plouat s-au străduit zadarnic până la urmă norii, iar temperatura era departe de a putea fi considerată o provocare. Ne-au trezit mesajele de "bun venit în Albania" primite pe mobil, amintindu-ne de o întâmplare similară de la Niagara, unde, cazați fiind pe partea canadiană, am primit mesaje peste mesaje de la americani, deși nu pusesem nici măcar un deget în SUA, darămite întreg piciorul. Un ultim dans cu Minotaurul, o ultimă rătăcire prin labirint, o ultimă întâlnire cu Hector, Antigona și Hermes și iată-ne ajunși în preaiubita Eladă!

Ancona

Vaporul pe care am petrecut aproape 20 de ore

Arrivederci Italia!

Cum altfel să se numească toate cele pe vaporul grecilor?! :-D

Minotaurul

Cabina noastră 

Prima mea poză cu fulgere

Se lasă seara pe vapor

Igoumenitsa, Grecia

Cel mai bun frappe 

Baclavale, râd în soare aurii, baclavale... în zori de zi :-P

Terasa cu iasomie

10. Corfu

Unde am început prin a pierde la mustață primul feribot al zilei dat fiind că indicatoarele către celălalt port, mai mic, ar fi fost excepționale dacă, desigur, n-ar fi lipsit cu desăvârșire. Las' să fie ăsta singurul ghinion al lungului drum către casă, ne-am spus, și cum altfel puteam să ne consolăm mai bine dacă nu cu faimosul (și cel mai bun din lume, dacă mă întrebați pe mine) frappe al grecilor, întovărășit de o baclava proaspătă și însiropată. Acolo, într-o dimineață oarecare de mai, cu ochii încă cârpiți de somn și trupurile încă resimțindu-se după călătoria pe mare, adăpostiți de toate necazurile lumii sub o tufă înmiresmată de iasomie, am ajuns la concluzia că un feribot pierdut nu este altceva decât un îndemn la a te opri oleacă din alergătură și a-ți trage sufletul, pentru că uneori altcineva acolo sus știe mult mai bine decât tine când și câtă nevoie ai să mai stai și locului din când în când. Și am stat, sub privirea atentă a grecilor din Igoumenitsa, la fel de amabili precum toți grecii din toate orășelele și insulele grecești, până la următorul feribot, care nu a întârziat să apară, și încă nu singur, ci alături de soarele cu care nici nu speram să mai dăm ochii in ziua cu pricina dacă ar fi fost să ne luăm după previziunile meteo. Despre Corfu bine ar fi să vă scriu pe larg cu altă ocazie, mai ales că ne-a depășit așteptările. I-am mulțumit în gând bunicii mele care a stârnit în mine curiozitatea pentru Corfu în ciuda faptului că ea însăși n-a reușit niciodată să ajungă până acolo. Și cum gândurile singure nu sunt suficiente, am sunat-o, ba chiar i-am trimis și o carte poștală de acolo, ca să știe, dacă mai exista vreo urmă de îndoială, că cele mai frumoase călătorii sunt cele în care nu pornești singur la drum.

Corfu Town văzut de pe feribot

Corfu Town

Contrafossa

Statuia Contelui Schulenburg din fața vechii cetăți venețiene

Achilleion, palatul construit de Sissi

Sidari

Paleokastritsa

11. Vouliagmeni

Rămăsesem datori cu o vizită plajelor din Vouliagmeni încă de la ultima călătorie în Atena, drept pentru care am hotărât să le includem musai de astă dată în traseul nostru, deși presupuneau un ocol destul de mare față de planul inițial. N-am regretat nicio clipă cei 500 kilometri suplimentari și dezamăgirea prilejuită de o prietenă pe care intenționasem să o revedem după mai bine de un an, pentru care hotelul cu vedere la mare și perdeluțe din scoici, restaurantul preferat de lângă Atena și întâlnirea întâmplătoare cu un pescăruș cerșetor poreclit pe loc, pe motiv de postură fizică neadecvată, Gârbovel, ne-au recompensat înzecit. Plajele din Vouliagmeni se mândresc cu o sumedenie de premii Blue Flag, așa încât n-ar fi rău să vă faceți drum pe aici când o fi să fie. Mai bine mai curând decât mai târziu, dacă mă întrebați pe mine.

Undeva lângă Atena

Cea mai bună mâncare grecească din oraș

Vouliagmeni

Perdeluțe din scoici (la hotel)

Vedere din camera de hotel

Piscina hotelului

Plaja din Vouliagmeni

O.Z.N. aterizat fix pe umbreluța noastră :-D

Selfie ;-P

Gârbovel Cerșetorul

12. Salonic

Final apoteotic al unei călătorii de zile mari (evident că nu mai punem la socoteală Bulgaria si scurtul drum - marcat mai ales de gropi - prin România pe principiul că, ignorându-le, omitem măcar a le face un deserviciu dacă de prea multe laude nu poate fi vorba), Salonicul este orașul în care obiectivele turistice de nota zece sunt întrecute numai de atmosfera nemaiîntâlnită și de căldura oamenilor. Ce să mai vorbesc de faptul că am nimerit, mai mult sau mai puțin întâmplător, în cel mai frumos hotel din oraș, unde cei de la recepție au considerat de cuviință să ne upgradeze, oferindu-ne una dintre cele doar câteva Junior Suites cu decor unic și vedere panoramică asupra mării și orașului, inclusiv asupra Muntelui Olimp, a Turnului Alb și a unui grandios foc de artificii - despre care nu știu nici acum cărui fericit eveniment i s-a datorat - care a coincis cu finalul unui drum lung, pe alocuri anevoios, din fericire încununat de succes.

A room...

...with a view :-)

Muntele Olimp și răsăritul (vedere de pe terasă)

Turnul Alb văzut de pe terasa hotelului

Turnul Alb

Agia Sophia

Piața Aristotel

... și Aristotel

Un papuc pe mare :-P

Spectacol-surpriză cu artificii

Citește și prima parte aici.

Citește și:

De la București la Lisabona cu mașina.