Bird's Eye View over... Dubai

Între două avioane, în mod planificat sau spontan, cu bucurie sau cu reticență, s-a nimerit să poposesc de nenumărate ori în Dubai. De tot atâtea ori m-am împotrivit din răsputeri impulsului de a plăti prețul - nu tocmai mic nici în condiții normale, usturător în lipsa unei rezervări timpurii - ascensiunii în cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa. Mult zgomot pentru nimic, îmi spuneam mereu în sinea mea, refuzând să-mi aduc la rândul meu contribuția la situația materială și așa suficient de prosperă a locuitorilor Golfului. Înainte de toate călătorul este însă și el tot om, iar omul - după cum se știe - este supus slăbiciunilor de tot felul. Una dintre slăbiciunile mele sunt desigur turnurile: turnuri de televiziune, zgârie-nori, clopotnițe, platforme de observație cocoțate în vârf de munte și în general cam toate structurile pe care mintea umană le asociază cu promisiunea unei priveliști de zile mari. Și cum la început de 2014 mă aflasem deja, în mod nesperat, în două dintre cele mai înalte astfel de clădiri din lume, în Londra și Taipei, vă imaginați că nu mi-ar fi stat bine să o ratez taman pe cea mai cea. 

Văzut de la o atare înălțime (830 m, 163 etaje), Dubaiul pare opera unei minți pe cât de inventive, pe atât de riguroase. Un mecanism complicat, conceput și realizat cu minuțiozitate, o mașinărie complexă ale cărei rotițe zimțate și componente variate, ce sporesc pe zi ce trece, se îmbină în mod ideal pentru a asigura unei țări cu resurse naturale pe cale de a fi epuizate un prezent luminos și un viitor lipsit de griji.

Pădurea de sticlă și oțel

Metroul suprateran

Burj Al Arab învaluit în ceață