Afternoon tea la Burj Al Arab

La Burj Al Arab, orice ceai începe cu un telefon. O voce suavă îți răspunde, indicându-ți cele două opțiuni: orele 13 sau 13.30. Bine, bine, dar cum rămâne cu ceaiul de la ora 5? întrebi, mai mult retoric. În mod normal ar mai fi disponibile și orele 16 și 16.30, se scuză vocea, însă de pe-o zi pe alta slabe șanse să prindeți loc. Chiar nu se poate un pic mai târziu? Ne pare rău. Confirmi pentru 13.30 și te gândești înciudată că mai lesne ar fi, poate, să muți asfințitul cu câteva ore mai devreme decât să îndupleci un angajat de la Burj Al Arab. De eludat reguli nici nu se pune problema. Pentru rezervare e nevoie de card bancar, accesul în hotel se face în baza unui cod personalizat pe care vocea de la telefon te sfătuiește să-l păstrezi cu sfințenie, iar dress code-ul este smart casual. Adică fără blugi, haine de plajă ori, ferească Allah, costume de baie. Și să nu-ți treacă prin cap să nu apari sau să anulezi rezervarea. Decât dacă n-ai ce face cu banii, poate, sau în cazul de față cu o jumătate din ei.

La așa introducere prețioasă, nu-ți mai rămâne decât să aștepți cu nerăbdare ziua de mâine. În arșița zilei, secundele se topesc în minute, minutele se preling înspre ceasuri, ceasurile pun capăt zilei și uite cum te trezești că s-a și făcut mâine. Cu puțin înainte de ora stabilită te înființezi la Burj Al Arab. Taxiul înaintează agale pe aleea din fața hotelului, apoi se oprește brusc. Un angajat în uniformă te salută ceremonios și îți solicită formula magică. Sesam, deschide-te? Evident, nu, dar poate încercăm codul-minune, acela pe care l-ați primit ieri? Și ce să vezi, funcționează. Paznicul eliberează drumul, bariera se ridică și un alt angajat îți aruncă în treacăt o urare grăbită: Doamna Cutărică, vă așteptam, bine ați venit la Burj Al Arab!

Taxiul te depune în fața intrării unde doi băieți buni la toate își fac de lucru cu vreo câteva mașini de soi. Recepția e reprezentată de două pavilioane futuriste în care angajați în livrele aurii-albastre stau cuibăriți precum perlele într-o scoică iar interiorul hotelului, somptuos, dar mai puțin kitschos decât umblă vorba, i-ar zăpăci pe bietul Ali Baba și alaiul său de furi. În ceea ce te privește, reții mai degrabă fântânile terasate, cele două acvarii gigantice și canapelele stacojii, lămpile orientale de statura unui om, covoarele moi și podelele de marmură cu efect de oglindă. Și parcă judeci mai puțin aspru coloanele aurite și încrengătura de structuri care dau hotelului, altfel ultramodern, aspectul de dhow tradițional arab, știind cu câtă migală și ingeniozitate a fost proiectat să reziste scufundării, prafului, cutremurelor și, mai ales, rafalelor puternice de vânt care lovesc în mod regulat Dubaiul.

Cu atâtea ispite în raza de acțiune a aparatului foto, e de mirare că ajungi, totuși, la timp la etajul douăzeci și șapte, acolo unde se află cel mai spectaculos dintre restaurantele hotelului, Skyview. Situat la 200 m peste nivelul mării, zice-se că oferă o priveliște de milioane asupra insulelor ce alcătuiesc The Palm, arhipelagului artificial The World și principalelor atracții ale orașului: Burj Khalifa, Madinat Jumeirah, moschei, resorturi de lux, parcuri acvatice și plaje cu nisip pe cât de fierbinte, pe atât de alb. Dintre ultimele, cele mai căutate se află tot la Burj. Nu degeaba hotelul a fost construit pe o insulă artificială, la suficientă distanță de țărm încât impozanta-i siluetă să nu umbrească plajele ori proprietățile de lux din jur.

Un indian cu ochi verzi te ia în primire și îți recită zâmbitor meniul-surpriză, prilej cu care ești avertizată că vei avea de dovedit nu mai puțin de șapte (!) feluri. Cumpănești dacă să o iei sau nu la sănătoasa înainte de a-ți compromite silueta, însă indianul e versat și te priponește locului cu o gură de șampanie fină, turnată în pahar după un ritual numai de el știut. Înclină sticla, ochește cupa și - ce să vezi! - în pahar se prăvălește nu doar cantitatea ideală de lichid, ci și cantitatea optimă de bule. Mai fugi dacă mai poți! Alegi cu chiu, cu vai, unul dintre multele ceaiuri prezentate cu lux... de amănunte, ronțăi delicat o curmală zaharisită și te așezi confortabil în scaun, pregătită de spectacol. Defilarea începe cu o prăjiturică zveltă cu mure și căpșune. Fructele sunt coapte, aluatul tip shortbread e numai bun, se topește în gură. Îi urmează o felie sfântă de văcuță cu piure și rumeguș de fistic. Bună și asta, însă nu îi lauzi excesiv frăgezimea, nu cumva să se simtă lezat indianul. Respiri ușurată, porțiile sunt rezonabile și alunecă binișor pe gât, secondate cum sunt de ceai și șampanie. Ai savurat totuși cam pe îndelete văcuța, și asta nu a scăpat ochiului vigilent al indianului. Altfel de ce s-ar răzbuna aducând un platou plin ochi cu sandvișuri îmbietoare cu legume, pui, ton, somon și pastramă pe care are pretenția să le dai gata cât ai clipi, de vreme ce se înființează curând și cu suplimentul? Ce să-i faci, îți ispășești pedeapsa și speri să îl îmbunezi comandând, mai mult din politețe, o cafea cu sirop de migdale și gheață pe care o laudă minute în șir. 

Un scurt răgaz, pe care îl folosești ca să dai roată restaurantului și să îți completezi colecția de poze, și spectacolul continuă. De data asta indianul se întrece pe sine. Suportul etajat, în formă de Burj - după cum realizezi abia acum - are locatari de vază: smântână (clotted cream) și dulcețuri de curmale și fructul pasiunii la etajul superior, scones cu și fără stafide și prăjiturele cu ciocolată, migdale, fructe, înveliș de macarons și consistență de ecler la etajele intermediare, brioșe, biscuiți și creme brulee cu lapte de cămilă la parter. Șederea, se înțelege, le este de scurtă durată.

Trimiți după prăjiturele, mirată că mai încape, o delicioasă înghețată de lychee și primești de la indian, în numele hotelului, un cadou simbolic care se va dovedi a consta într-o selecție de (alte) bomboane asortate. Apoi, după mai bine de două ore de festin, părăsești sala în care un nou val de spectatori așteaptă deja să ia loc la mese. Ceva mai încolo, în spatele scenei, mâini dibace pregătesc o nouă serie de actori-efemeride pentru rolul vieții.

Preferatele mele, frangipani (de care e plin Dubaiul)

Recepția

Fântâna terasată de la intrare

Coloanele aurite

Unul dintre multele magazine de lux din incinta hotelului

O altă fântână la etaj

Skyview Bar & Restaurant

Ritualul de care vorbeam mai sus

Tarta cu fructe

Văcuță cu piure și fistic

Finger food

Scones...

... și prăjiturele 

Clotted cream, dulceață de curmale și dulceață senzațională de fructul pasiunii

Cafeaua cu sirop de migdale

Creme brulee cu lapte de cămilă

Suportul etajat în formă de... Burj Al Arab :-)

Înghețată de lychee cu trandafiri și cadoul-surpriză

Jumeirah Beach Hotel...

...și iahturile mai de aproape

The Palm Islands și hotelul Atlantis

Madinat Jumeirah 

Burj Al Arab din cristale Swarovski

Toaletă

Recepția cu acvarii și canapele stacojii

Colțul oriental ;)

Plaja de la Jumeirah Beach Hotel

Mire și mireasă (probabil ruși) pe plaja de lângă Madinat Jumeirah