Un oraș într-un carusel (21)

Brighton, martie 2013.

10 clișee de-ale bloggerilor de care ne-am săturat până peste cap

La fel ca în lumea reală, în lumea virtuală bunul simț, simțul ridicolului și măsura sunt virtuți aflate pe cale de dispariție. Pe internet e ca la piață, iar blogosfera nu face nici ea excepție. Numai cine nu vrea nu are blog, numai cine nu vrea nu dă sfaturi - chipurile - avizate despre câte-n lună și-n stele, numai cine nu știe că aplicarea  unui sărut apăsat pe dosul potrivit este secretul oricărei afaceri de succes nu reușește să se impună, să acceadă gratis la bucate alese și desigur să adune comentarii și like-uri, căci acestea sunt, nu-i așa?, nestematele cele mai de preț ale zilelor noastre, cele care măsoară atât valoarea, cât și competența în aproape orice domeniu. Ce mai contează că în spatele majorității blogurilor și site-urilor se află personaje cu care - pe stradă, altfel spus în viața reală, de te-ai întâlni întâmplător - nici că ai vrea să ai de-a face vreodată? Alcătuiesc majoritatea și - ca orice majoritate - au cu atât mai multă dreptate cu cât răcnesc mai tare la unison. Te cheamă să-ți arate lumea altfel, te îndeamnă să ai curaj să îți părăsești zona de confort, îți povestesc a mia oară despre Paris, orașul iubirii, te învață ei cum să călătorești aproape gratis, îți explică cum nu e, domnule, nicio deosebire între călătoriile cu copii și cele fără, identifică paradisul în cel puțin zece-douăzeci de locuri din lume (cam toate cele pe care le-au văzut, adică) și îți relatează cu lux de amănunte vaporoase cum au plecat ei în te miri ce călătorii de autocunoaștere, de unde s-au întors mult mai bogați spiritual, mai buni, mai înțelepți, mai diafani, mai roz și mai puși pe fapte care mai de care mai generoase față de semenii lor mai oropsiți. Asta până ce îi calci pe coadă, moment în care își pun mâinile în șold și dau uitării bunele intenții, că doar nici bunătatea asta nu e atotcuprinzătoare și doar nu aveai impresia că meriți să fii tratat cu bunăvoință și altruism dacă nu ești măcar orfan, ciung sau fără o lețcaie? Dar hai să le luăm pe rând pe ele, cele mai nesuferite dintre clișee.

Octombrie 2014 - 4 continente într-o singură lună

Am fost și sunt extrem de recunoscătoare pentru fabuloasa lună februarie a anului 2012. Chiar și atunci, pe când rememoram în scris experiențele mai mult decât generosului făurar, mi-am dorit însă ca aceea să nu fi fost luna-record a vieții mele călătoare și m-am temut, în sinea mea, că prea curând nu se va găsi o alta care să o egaleze, darămite să o mai și întreacă. Nicio clipă n-am bănuit că octombrie, acest octombrie care nici măcar nu s-a terminat, avea să-mi hărăzească patru călătorii incredibile pe tot atâtea continente, și încă nu oricum, ci aducând cu sine, în premieră, oportunitatea zborului cu cel mai mare avion de pasageri din lume - Airbus-ul A380. Și deși n-a fost cu putință să mă bucur de ele pe de-a-ntregul, cu entuziasmul cu care v-am obișnuit, nu pot nega totuși că am avut parte de o lună remarcabilă, ticsită de peisaje, emoții și aventuri la care alții pesemne nici să viseze nu îndrăznesc.