Top fulger - 11 atracții de nota 10 în Sri Lanka

În ziua în care am hotărât că-mi voi petrece ziua de naștere în Sri Lanka băusem puțin cam mult. CEAI. Dependentă cum sunt de licoarea-poțiune, m-am și trezit imaginându-mi cum ar fi să zburd nestingherită printre plantații nesfârșite de frunzulițe lucioase, compunând și recompunând în gând aromele viitoare, să asist, poate chiar să particip la strădania migăloasă a culegătorilor de ceai, să-mi întregesc colecția de recipiente cu conținut neprețuit, dintre care pe cele mai multe am fost nevoită să le abandonez temporar în București în procesul celei mai recente mutări, pentru ca apoi să pot înnopta ostenită într-o ceșcuță de ceai precum sora mea mai mică pe post de nimfă delicată cu nume vegetal în ecranizarea unei cărți faimoase de Lewis Carroll. Și chiar dacă în Sri Lanka la începuturi ceaiul a fost adus tot din China, Ceylonul este indiscutabil destinația supremă pentru consumatorii și iubitorii de ceai. M-am întors încântată, cu valiza - se înțelege - burdușită de frunzulițe frumos împachetate și cât se poate de intrigată de faptul că habar nu aveam de existența ceaiului-șampanie, ale cărui virtuți zice-se că le întrec cu mult pe cele ale ceaiului alb cel atât de rar (și cu preț pe măsură).

Plantație de ceai

Frunze de ceai

În fabrică

Drept e că atuurile Sri Lankăi nu se limitează la ceai, așa încât vă poftesc să luați aminte la celelalte (măcar) zece atracții pe care vă sfătuiesc să le învredniciți cu prezența voastră.

Știm cu toții cam ce-i poate pielea Oceanului Indian. Eclipsate cum sunt fără voia lor de nuanțele imbatabile ale apelor apropiatelor insule Maldive, plajele srilankeze au găsit de cuviință să își arate măiestria la capitolul valuri. Poate nu știați, dar pe lângă pitorescul coastelor srilankeze, ticsite de cocotieri și scăldate de ape cu temperatură optimă mai tot timpul anului, valurile uriașe fac și ele din Ceylon o destinație extrem de populară printre amatorii sporturilor acvatice, în special ai surfing-ului, dar și ai scufundărilor (cursuri certificate PADI).

Tot ele, plajele, sunt puncte de plecare spre o sumedenie de excursii care mai de care mai ispititoare printre care la loc de cinste stau acelea care pornesc zilnic în căutarea balenelor albastre. Vorbim, dacă nu cumva e superfluă precizarea, de cele mai mari și mai grele animale din lume, care ating lungimi de 30 de metri și greutatea de peste 190 de tone! La un atare gabarit, zici mersi că nu fac tumbe, apele sunt ele și așa suficient de tumultuoase, inclusiv în condiții de vreme bună. Își dau de gol prezența prin coloanele de stropi pe care le expulzează la suprafață cu un fornăit răsunător, după care - dacă ai noroc și ele chef să îți prezinte programul complet - își dezvăluie treptat spinarea arcuită, ondulându-se spectaculos (și în egală măsură chinuitor pentru încordările tale fotografice) întru punctul culminant: etalarea, preț de câteva secunde scurte, a cozii, care plesnește apa cu efect în chiotele privitorilor, înainte de a dispărea fără de urmă în adâncuri. Ce să mai, te trec fiorii și nici măcar nu ești sigur dacă sunt doar de emoție sau or avea de-a face și cu oareșce împunsături ale fricii, mai ales că, tot urmărindu-le, calculezi în gând cât de mari or fi ele de balene în toată splendoarea lor dacă doar câtimea ce ți se arată sub forma spinării întrece binișor dimensiunea majorității bărcilor din jur! Am fost norocoși în ziua cu pricina, nu doar că ne-am aflat în drumul unui număr de 7-8 balene albastre, dar ne-am mai și intersectat cu un ditamai grupul de delfini la întoarcerea spre țărm... întâlnire atât de neașteptată pe ultima sută de metri încât nici măcar nu am apucat să îi pozez cum se cuvine.

Parcurile de safari merită și ele să le alocați o bună bucată din timpul vostru. Nu subestimați potențialul insulei, Sri Lanka dispune de o sută de regiuni protejate care reprezintă în jur de 50% din suprafața insulei, iar parcurile naționale, care includ vreo două marine, sunt în număr de 22. Cele mai populare sunt Yala National Park (renumit pentru densitatea de leoparzi, una dintre cele mai mari din lume) și Uda Walawe National Park (în care își fac veacul circa 500 de elefanți). Pe lângă elefanți, leoparzi și câteva sute de specii de păsări (dintre care peste 30 endemice), în Sri Lanka mai puteți vedea urși buzați (urși-leneși), șacali, drăgălașii și extrem de veninoșii loriși, furnicari, porci mistreți, varani, veverițe gigantice, manguste, zibete și tot soiul de maimuțe și căprioare. Pentru un safari de jumătate de zi veți plăti între 5000-7000 rupii srilankeze doar închirierea jeep-ului (40-50 dolari), la care se adaugă intrarea în parc (ca. 6000 rupii per jeep, adica alți 45 dolari, incluzând taxa de jeep și tracker-ul care vi se va alătura din oficiu) și, desigur, drumul până acolo (pentru care noi am mai plătit vreo 7000 rupii dus-întors, dat fiind că eram cazați în sud, la distanță de mai bine de două ore de condus de Yala).

Afară-i vopsit gardul... pe catwalk e leopardul :P

Șacali

Odată absolvit cum laude safariul pe uscat, e timpul pentru un safari mai puțin obișnuit pe râul Nilwala, în căutarea crocodililor de apă sărată, cei mai mari și mai fioroși dintre toți semenii lor. Privim cu neîncredere eforturile ghidului de a identifica așa-zișii crocodili pe care ne spunem în sinea noastră, malițios, că sigur i-au mâncat srilankezii ăștia până la unul! Într-un copac atârnă leneș zeci de lilieci, apele râului, tivite pe alocuri cu nuferi ciclamen, curg cât se poate de pașnic, iar cerul fără de umbre - în afară de unele fugare aruncate ici-colo de câțiva vulturi care îi dau roată - pare a ne confirma și el bănuielile. Și totuși, în aer plutește o amenințare tacită, iar frecventele îngrădiri rudimentare de pe ambele maluri, din apropierea locuințelor, ne dau de gândit. Un pui de crocodil mort care își ițește burta albă cu inele bine vizibile de sub o aglomerare de frunze și două-trei mișcări abia perceptibile nu sunt de natură a ne alunga frustrarea. O face în schimb o ditai silueta care se distinge clar pe suprafața apei undeva la câteva zeci de metri, însă și aceasta se volatilizează rapid, înainte de a putea să o imortalizez cât de cât. O oră întreagă se scurge fără nicio noutate notabilă. Până când, pe drumul de întoarcere, căscăm ochii cât cepele la înlănțuirea de solzi cât palma mea de mari care se scufundă cu repeziciune în apa mâloasă. Oooooohhh, very big crocodile! șuieră ghidul cu pioșenie și mai mult se îndepărtează decât se apropie de locul faptei, în ciuda îndemnurilor mele exaltate. Nu trec cinci minute și zărim un altul, mai mititel, făcându-și siesta la umbra unui palmier plângător cu coroană bogată. Vizibil deranjat de prezența și tentativele noastre de apropiere, se lasă să alunece în apă unde nu întârzie să-și manifeste obida printr-un șir de zbateri demne de National Geographic. La așa spectacol nu speram nici în visele cele mai îndrăznețe! Ne declarăm din cale afară de mulțumiți și ne pregătim de debarcare. Pe ultima sută de metri, chiar vizavi de locul de ancorare al bărcii, cel mai mare crocodil din univers își încălzește la soare, pe un trunchi prăbușit de copac, sângele reptilin. Pare că doarme și ne apropiem prin învăluire. Îi zărim foarte deslușit capul butucănos și trunchiul puternic, acoperit de solzi, și el ne lasă să ne apropiem până ce izbutim să ne facem o imagine completă asupra dimensiunilor lui remarcabile. Apoi dispare treptat în străfunduri, iar apele râului îl înghit ca și cum nici n-ar fi fost vreodată. Noi însă ne ghemuim din reflex unul într-altul, cât mai spre centrul bărcii, în timp ce ghidul izbucnește într-un râs răsunător care are asupra liniștii din jur același impact colosal precum zbaterea neașteptată a unui crocodil cu solzi cât palma asupra unui râu cu aparență pașnică și mai ales a călătorilor ce s-au aventurat, profund neștiutori, pe el.

Krakadiiiilul :-D

Locul unde râul Nilwala se varsă în ocean...

Lăcașurile de meditație srilankeze sunt pe cât de numeroase, pe atât de captivante. Templele și stupele budiste se fălesc cu intrări străjuite de lei și elefanți din piatră, sunt împodobite cu stegulețe multicolore - simbol universal al budismului - și au, mai toate, în centru, reprezentări uriașe ale lui Buddha. Să nu vă surprindă dacă dați peste elefanți vii în incinta templelor. Aceștia sunt esențiali pentru bunul mers al procesiunilor religioase care au loc din vreme în vreme; mai mult decât atât, în unele temple slujesc drept simboluri ale statutului social, ceea ce face să fie păstrați acolo tot timpul anului.

Ghirlande de iasomie de sărbătoarea lunii pline (Unduvap Full Moon Poya Day)

Pescarii "pe băț" sunt o priveliște pe care o întâlnești numai și numai în Sri Lanka. Și asta mai mult în sudul insulei, deși pare-se că vechiul obicei al pescuitului pe picioroange e pe cale de dispariție chiar și aici. Îi zărești cel mai adesea la răsărit și apus. Cățărați pe catalige înfipte în reciful de corali și așezați pe stinghii verticale numite petta, fixate de acestea, pescarii se balansează într-un echilibru precar la vreo doi metri deasupra apei. Cu o mână se țin de prăjina verticală, în cealaltă țin undița cu care dau la hering și macrou, iar capturile le vâră în pungi de plastic pe care fie și le prind în jurul mijlocului, fie le leagă direct de catalige, pungi care au înlocuit împletiturile din frunze de cocotier folosite odinioară. Motivul practicării acestui stil de pescuit este simplu: față de pescuitul cu plase, acesta nu deranjează peștii și nu îi face să dispară din peisaj pentru perioade lungi de timp. Obiceiul pescuitului pe picioroange a fost la un pas de dispariție după tsunamiul din 2004, însă între timp lucrurile au revenit încet-încet la normal iar pescarii și-au reluat activitatea anevoioasă dar rodnică, zice-se, în ciuda faptului că unii afirmă că nici măcar n-ar folosi momeală!

V-aș recomanda cu dragă inimă toată mâncarea srilankeză dacă n-aș ști prea bine că nu e pentru oricine. Fără a fi vreo mofturoasă și nici vreo ignorantă care să nu manifeste pic de interes pentru bucătăria locala a țărilor prin care mă tot perind de câțiva ani încoace, nu m-am împăcat totuși niciodată grozav cu nici unul dintre multitudinea de curry-uri din cale afară de iuți și mult prea aromate de care sunt atât de mândri indienii, nepalezii, srilankezii și alte popoare asiatice care le-au adoptat și le devorează cu convingere dimineața, la prânz și seara. Peștele și fructele de mare srilankeze sunt însă de excepție. Barbuni, dorade, bibani și limbi de mare, sepii, creveți mai mari și mai mici, cu toții te privesc de pe numeroasele tarabe înșirate, spre ademenirea trecătorilor, pe malul oceanului, cu ochi bulbucați și tulburi care ar trebui să îți cam dea de gândit dacă te-ai pricepe cât de cât. Atracția locală o constituie crabii și homarii pescuiți în chiar laguna Negombo, dintre care unii ating vârste și greutăți impresionante înainte de a sfârși pe farfuria câte unui turist pofticios. Cât pe-aci să uit: Neapărat stingeți focul mâncărurilor cu un suc natural de bael (wood apple)!

Crabi și homari din laguna Negombo

Barbun la grătar cu sos de lămâie și unt

Lobster thermidor

Se întâmplă frecvent ca năvoadele localnicilor, odată deșertate, să scoată la iveală nu doar peștii și fructele de mare pe care se întemeiează o bună parte din bucătăria srilankeză, ci și țestoase marine nimerite fără de voie în mrejele pescarilor, atât de bine încurcate între ochiurile plaselor încât nu e chip să se elibereze cu de la sine putere. Multora, rănite și înfometate, soarta le este potrivnică și mai departe, căci localnicii nu se dau în lături de la a le consuma. Altele sunt oblojite și salvate, zadarnic însă, devreme ce, oloage sau cu răni ireversibile, nu au șansa de a mai vedea vreodată fundul oceanului ori de a se mai scufunda vreodată în căutare de hrană. Le veți recunoaște ușor, biete carapace care lâncezesc într-un colț al rezervoarelor cu apă din incinta fermelor de țestoase pe care oricine le poate vizita contra cost. Carapace încă vii din care pofta de viață se scurge însă încet, fără oprire, precum nisipul într-o clepsidră. Din fericire poveștile de succes sunt mai numeroase decât eșecurile. Lună de lună, câteva mii de ouă de broască țestoasă, salvate din calea oamenilor, bărcilor și a poluării, ori chiar cumpărate de la pescari înainte ca aceștia să le poată vinde pe piața neagră, dau la iveală pui tuciurii și fragili care sunt, apoi, redați oceanului. Și nu-i puțin lucru, dat fiind că toate cele 7 specii de țestoase marine existente la ora actuală (dintre care 5 întâlnite în Sri Lanka) sunt clasificate ca fiind fie pe cale de dispariție, fie vulnerabile...

Ouă de țestoasă marină (arată ca mingile de ping-pong)

Pui de țestoasă de câteva zile

Țestoasă marină

Oricât ai fi de indecis în a-ți declara sau nu dragostea pentru insula sub formă de lacrimă, n-ai cum să nu admiți că Sri Lanka îți oferă oportunități fotografice când și unde nici nu te aștepți. Un astfel de moment este cel în care dai ochii pentru prima dată cu îmblânzitorii de șerpi în timp ce aceștia dau ochii a cine știe câta oară cu obiectul îmblânzirii, cel mai adesea o cobră veritabilă. Precum țestoasele, îmblânzitorii de șerpi sunt și ei pe cale de dispariție, însă din cu totul alte motive. Primul fiind acela că, treptat, deținerea șerpilor este scoasă în afara legii (în India de pildă), iar al doilea având legătură cu revelația faptului că îmblânzitorii de șerpi nu sunt, în fapt, decât niște bieți șarlatani: șerpii, deși capabili de a percepe sunete, duc lipsă totuși de urechea externă care le-ar permite cu adevărat să audă muzica, cea care se presupune că are puterea magică de a-i face să iasă la iveală și să danseze fermecați. Mai mult decât atât, mișcările lor unduitoare nu sunt decât reacția la persoana îmblânzitorului și la instrumentul specific cunoscut drept pungi, ambii considerați o amenințare. Chiar neavând cunoștință de toate astea nu ai cum să nu remarci colțurile gurii însângerate ale reptilelor, cărora fie le sunt smulși colții veninoși, fie le sunt îndepărtate glandele secretoare de venin spre a fi pregătite pentru reprezentație.

Dacă vă vor ieși în cale la începutul vizitei orașului Colombo, sunt șanse mari să îi asociați mereu cu acesta. Pe vânătorii de zmeie îi găsiți negreșit, la final de zi, sub cerul liber, acolo unde se îngemănează oceanul și aleea cu rotocoale de crabi și turtițe de creveți înmiresmate, colț cu terenul neoficial de cricket și nu departe de scena încropită în pripă pe care se încaieră, cabotin, o cobră știrbă și o maimuță gri.