Patagonia (2) - Pasager clandestin la capătul lumii

Dubai, xx ianuarie 2015

Să-l iau, să nu-l iau cu mine? L-aș lua, mi-am promis și mie, i-am promis și lui și n-aș vrea să fie dezamăgit, la fel cum n-aș suporta gândul de a fi ratat astă - poate unică - ocazie. Și totuși, nu prea am unde să-l pun. Aș putea să-l strecor pe undeva și să sper că nu va stânjeni pe nimeni cu greutatea-i suplimentară dar... eu știu dacă o să țină figura? Sunt totuși atâtea zboruri...

București, xx ianuarie 2015

Să-l iau, să nu-l iau cu mine? De un zbor am scăpat deși... trebuie să recunosc că nu e cel de care mă temeam cel mai tare. Prevederile sunt mai stricte în Europa, iar în America de Sud nu știu încă la ce să mă aștept. Și chiar dacă aș reuși să-l strecor până acolo, apoi ce mă fac pe atâtea zboruri interne? Nu, nu-l iau, deși mă doare sufletul, i-am promis... sau poate...? 

Madrid, xx ianuarie 2015

Nu l-am luat. Nu l-am luat deși știam că o să regret încă de când voi pune piciorul în avion. N-am să mi-o iert niciodată. Vorb-aia, de câte ori într-o viață ajunge un biet muritor la capătul pământului? Ar fi trebuit să-l iau, ar fi trebuit să... of, de ce nu l-am luat? Aș fi putut să-i fac o bucurie, una infimă față de toate momentele de tristețe și extaz cu care m-a fericit de-a lungul timpului...

Buenos Aires, xx ianuarie 2015

Toate bune și frumoase aici, oamenii sunt din cale afară de drăguți, relaxați iar toate temerile mele s-au dovedit neîntemeiate. Poate că nimeni n-ar fi zis nimic vizavi de greutatea suplimentară. Poate, dar și dacă ar fi zis? Ar fi trebuit să-l iau cu mine, știam prea bine că am să regret din clipa în care m-am hotărât să nu-l iau... ah, îndoieli, ezitări, indecizie, numele vostru e femeie!

Buenos Aires, xx ianuarie 2015

Gata, nu-mi pasă, îl iau și basta! Fie ce-o fi, intru în prima... nu, stai, stai, stai, nu în prima, în aceea, nu cumva aici se găsește minunăția aceea de locșor despre care mi-au tot auzit urechile într-o vreme? Stai să vezi, ahahaha, stai să vezi că aici e. Nici că se putea mai bine! Și apoi, dacă nu acum, atunci când? Dacă nu de aici, atunci de unde? Când altă dată o să mai am șansa asta? Să vezi tu că așa a fost să fie!

Argentina, multe zboruri mai târziu, xx ianuarie 2015

Incredibil, totul a mers ca pe roate. Dacă știam, lăsam încolo toate frământările și îi dădeam întâlnire direct în Argentina. Cine s-ar fi gândit că am să-l găsesc pe cel mai important, cel mai mititel, ultimul chiar, în cel mai frumos loc din Buenos Aires? Cine s-ar fi gândit că nimeni nu se va sinchisi de kilogramele suplimentare? Pe de altă parte, dacă aș fi știut nu l-aș mai fi purtat atât de aproape de mine, nu l-aș mai fi ascuns lângă piept, pe mâneca hainei, în buzunarul de la pantaloni, nu l-aș mai fi simțit la fel de nerăbdător să ajungă, la fel de fericit să-mi fie complice, la fel de recunoscător pentru toate câte am făcut pentru el, mai ales că aici nu a ajuns de unul singur niciodată... Îți vine să crezi? Noi doi, împreună, la capătul lumii. Aproape...

Capătul lumii, xx ianuarie 2015

Am ajuns, am ajuns, am... aaaaaaaaaa! Ce-i drept, ăsta micu' a ieșit nițel șifonat din toată afacerea, dar nu importă. E aici, e cu mine, la capătul lumii. LA CAPĂTUL LUMII! Mission accomplished. 

Morala: Dacă vreodată cineva te face fericit peste poate, atât de fericit încât nici cuvinte nu ai să dai glas întregii dimensiuni a unei asemenea fericiri, mergi până în pânzele albe pentru a-i mulțumi. Sau măcar până la capătul lumii. 

Notă: În Argentina numărul maxim de kilograme admise pe zborurile interne pentru bagajul de cabină este de 5kg. Bagajul meu gol cântărea deja 3.5kg.

El Ateneo Grand Splendid, citat frecvent în top 3 cele mai frumoase librării din lume

Pasagerul clandestin

Citește și:

Patagonia (1) - Cu caiacele printre lei de mare

Patagonia (3) - Farul care nu era el însuși