Stai la... House Dolphins, Thassos și primești gratis o familie de greci

Acesta nu este un articol despre un hotel. Nici măcar despre o pensiune, deși cuvântul în sine oglindește, chiar dacă destul de palid, realitatea. Acesta este un articol despre o micuță afacere de familie și nesfârșita dragoste pe care doi soți, Nikos și Eleni Psalidas, au zidit-o, pe îndelete, în timp, dar trainic, în căsuța lor pentru oaspeți ridicată la malul mării în Kinira, Thassos. Căsuță pe care, cu gândul la unele dintre cele mai prietenoase și sociabile viețuitoare de pe planetă, au numit-o sugestiv House Dolphins.

Snorkelling de excepție în Emirate

Oricât de greu ar putea părea de crezut minților încărcate de prejudecăți și neinformate, Emiratele sunt mult mai mult decât o însumare de mall-uri, cafenele, restaurante și recorduri, iar dintre toate activitățile oferite cu generozitate de natură și oameni prin părțile astea zău că shopping-ul ar trebui să se situeze pe ultimul și cel mai neînsemnat loc. 

E drept, dacă pleci urechea la ce îți spun unul și altul în detrimentul trecerii informațiilor prin filtrul propriei rațiuni, s-ar putea să rămâi cu o impresie greșită despre Emirate și celelalte țări din jur. La fel și dacă ajungi aici întâmplător, în trecere, și nu ai prea mult timp la dispoziție pentru a descoperi și altceva decât îți arată autobuzele turistice ori excursiile axate pe două-trei-zece atracții principale, și acelea stabilite în funcție de gusturile îndoielnice ale unei anumite (și din păcate majoritare) categorii de consumatori.

Ape's Eye View over... Gibraltar

Pentru un teritoriu cu o suprafață de doar 6 km pătrați, Gibraltarul are cu ce se mândri în fața vizitatorilor: un castel maur, o peșteră fără de fund despre care se spune că ar fi fost dedicată lui Hercule, tuneluri de pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o stâncă faimoasă, cunoscută drept una dintre Coloanele lui Hercule dincolo de care Platon spunea că s-ar fi întins imperiul pierdut al Atlantidei și un șir de trepte tăiate în munte care urcă pieptiș până la ea, un far pitoresc situat în cel mai sudic punct al peninsulei, acolo unde se întâlnesc Atlanticul și Marea Mediterană, un aeroport inedit - singurul din lume a cărui pistă de aterizare se intersectează cu o șosea cu patru benzi, prevăzută cu barieră - și desigur, o atracție deloc de neglijat, macacii berberi sau magoții, singurele primate sălbatice din Europa, de a căror rămânere în Gibraltar legenda spune că atârnă apartenența acestuia și pe viitor la Marea Britanie.

Un oraș într-un carusel (25)

Wasserburg am Inn, decembrie 2007.

Portugalia: 10 străduțe cu șarm pe care să rătăcești la vară

Îți plac orașele mici, cu străzi înguste și pietruite care șerpuiesc printre căsuțe colorate și ghivece cu flori, pe sub portocali încărcați de fructe și felinare pitorești? Unde nici soarele nu se îndură să nu strălucească necontenit, iar micuțele restaurante și cafenele primitoare te îmbie să le calci pragul și să zăbovești preț de un fel, și încă unul? Portugalia are o mulțime, la fel cum are o sumedenie de festivaluri ispititoare care le schimbă complet înfățișarea din timp în timp, astfel încât n-ai cum să te plictisești de a le străbate ori de câte ori ai reveni. Găsești mai jos o listă cu orășelele mele portugheze preferate pe ale căror străduțe cu șarm sunt sigură că nu te-ar deranja nici pe tine să rătăcești la vară.

Patagonia (3) - Farul care nu era el însuși

A fost odată un far care era faimos pentru că nu era el însuși. Sigur, în ceea ce îl privește și dacă farurile ar putea avea vreodată mustrări de conștiință, în apărarea lui fie spus că farul nostru n-ar fi avut nimic să-și reproșeze, el unul era el și nimic mai mult decât el, atât cât se pricepea să fie.

Doar că lumea îl credea farul de la capătul lumii. Și crezându-l ceea ce nu era, deși el personal se încăpățâna, cu toată ființa lui, să fie el însuși, lumea pleca în căutarea lui mai ceva ca în pelerinaj.