Cum ar fi să-ți dai întâlnire cu soarele de la miezul nopții în capitala cea mai nordică a lumii, situată nu foarte departe de cercul polar? Sau poate preferi aurora boreală, mai ales dacă-ți spun că nu rareori primăria orașului Reykjavik alege să aprindă, deasupra orașului, stelele în locul tradiționalelor lumini pământene, pentru ca toată suflarea să poată admira în voie poate cel mai spectaculos fenomen natural cunoscut omenirii? Cum ar fi să dai o șansă unei mici, dar inedite așezări umane, a cărei strălucire aparte rezidă mai puțin în clădiri impunătoare, colecții splendide de exponate și hățișuri de străzi care-l au pe vino-ncoace ci mai degrabă în contraste surprinzătoare, mulțumirea vădită pe care o aduce cu sine un trai tihnit și atitudinea călduroasă a locuitorilor ei?
Lasă-mă, mai ales, să-ți arăt orașul de la înălțime, și nu mă îndoiesc că am să aprind în tine scânteia aceea primară cu potențial de vâlvătaie de care ai atâta nevoie pentru a te urni din loc.
Am facut ce-am facut si n-am apucat sa urcam in turn. Iata un motiv suficient sa ne intoarcem cat mai curand! :-)
RăspundețiȘtergerePacat, mai ales ca am vazut ca ati avut vreme (si implicit vizibilitate) buna...
RăspundețiȘtergere