Top fulger - 11 atracții de nota 10 în Baku

Alice in Wonderland

În ciuda istoriei îndelungate, a atracțiilor nu tocmai puține la număr incluse de ani buni în patrimoniul universal UNESCO, a detaliilor pitorești care te fac să rămâi locului, fermecat, la fiecare pas, reînviindu-ți în fața ochilor minții vremurile strălucitoare în care caravanele străbăteau aste locuri în drumul lor dinspre China spre Europa, a gastronomiei în care se fac simțite influențele persane, turcești și chiar ruso-sovietice și - mai ales - a ospitalității locuitorilor ce le compensează înzecit lacunele în ale limbii engleze, Azerbaidjanul - și respectiv capitala acestuia, Baku - nu figurează neapărat pe lista cu locuri de vizitat a majorității călătorilor lumii. 

Să fie oare de vină faptul că este una dintre țările scumpe spre foarte scumpe, că este asociată - pe nedrept! - în ochii mulțimii cu rigorile islamului, ori că viza se obține destul de greu și asta numai după ce ai depus un întreg calup de formulare și documente? Sau mai degrabă pentru că puținii care ajung acolo se întrec în a împânzi internetul cu considerațiuni de tipul aceleia că Baku este curat-murdar, sărac-bogat, artificial, chipurile, în esență, în fond și el tot un Dubai ca atâtea alte orașe ale lumii care nu le încap în mintea strâmtă decât în urma unei atari catalogări ori comparații? 

Brisbane în 7 fotografii panoramice

Ei poftim, în Dubai sunt măcar vreo 50 de grade iar eu mă grăbesc spre aeroport încălțată-n UGGs-uri! Nu de alta, dar prognoza meteo din Brisbane - unde ar trebui să aterizez peste doar vreo 14 ore, după ce străbat iarăși jumătate de planetă, doar pentru a avea șansa de a koaliza în sfârșit! - zice că peste zi mai e cum mai e în perioada asta, dară seara scade serios temperatura-n termometre. Păi da, că doar e iarnă, la ce altceva să te aștepți?! Mă înfofolesc așadar corespunzător și p-aci ți-e drumul, zborul, saltul peste ocean, sau mă rog, cum vreți să-i spuneți. Și dă-i iar cu un strop de șampanie, vreo cinci filme, neapărat un Mojito și oareșce crănțănele de la Business lounge-ul din avion, să nu pară că l-am ignorat și de data asta, și hop, stai să vezi că am ajuns. Am ajuns? Păi și eu când mai dorm? Altă dată, ghinion. Acum pune mâna, adună-te singură cu fărașul și aruncă-te afară. Afară, dar nu oriunde, ci în Australia, și nu oricum, ci în plină iarnă. Iarnă? Ăăă, da. 

Priveliștea din camera de hotel (Brisbane River)

Regrete din călătorii (50 la număr)

Dacă merită să încep articolul de față cu ceva, apăi acest ceva este el însuși un regret, unul din care însă am tras oareșce învățăminte între timp, așa încât măcar nu se poate spune că a fost inutil. Regret așadar că am anunțat articolul acesta acum vreo trei ani, pe când încă se afla în draft, pentru că pe de o parte asta l-a condamnat la a nu fi finalizat decât acum (soartă pe care de altfel am constatat că o au mai toate proiectele făcute publice de autorii lor înainte de vreme), pe de alta s-au găsit imediat niște duduițe nu foarte înzestrate la minte care să își aproprieze ideea. Nu e însă nici pe departe o întâmplare singulară și din nefericire nici una căreia să-i fi cășunat exclusiv pe jurnalul meu virtual iar practica, bag seamă, e din ce în ce mai răspândită, în România parcă mai mult decât în alte părți. Să lăsam dară imitația în seama celor mult prea obișnuiți să gândească cu orice mai puțin propriul cap și să revenim la regretele noastre...

Dincolo de călătorii, noroc și aventuri memorabile sunt acele lucruri, experiențe și dorințe de care ah, te-ai apropiat atât de mult încât mai că le-ai fi putut atinge cu mâna. Din varii motive, fie ele legate de prețuri prohibitive, momente neprielnice, coordonare nefericită, întâmplări și coincidențe bizare sau pur și simplu soartă potrivnică, ți s-au refuzat la fața locului, iar unele nu doar o dată. Ar fi nedrept să le înscrii la capitolul neîmpliniri, în fond pentru fiecare dintre ele poți numi cel puțin zece care au ieșit conform planului și alte cinci care te-au surprins în cel mai plăcut mod. Și totuși nu te înduri să le alungi din minte ci le păstrezi undeva acolo, călduțe, doar-doar s-o ivi ocazia să le reactivezi într-o bună zi. V-ați prins, articolul acesta nu este de fapt despre regrete. Este tot despre dorințe, visuri, dor și pasul acela nu prea mare de până la ele.

Balenă cu cocoașă, California