Printre rânduri: 2016 - Anul meu asiatic (și un Revelion la înălțime) (II)

9.1.17

2016 - Anul meu asiatic (și un Revelion la înălțime) (II)

Published : 13:32 Author : Ioana

Coperta fotografiei care atestă că ne-a prins Anul Nou în zbor :)

De-ar fi totuși să rezum anul 2016 în cifre, rezultatul m-ar lua, poate, chiar și pe mine prin surprindere: 21 de țări (dintre care 5 noi), peste 50 de orașe, vreo 35 de hoteluri și nu mai puțin de 70 de zboruri. Un an în care am ajuns pe 5 continente (nu rareori pe 3-4 continente în aceeași lună), cel mai adesea totuși în Asia (două "vacanțe mari" în Japonia într-un singur an nu-s chiar puțin lucru, aș zice), căci vedetele anului au fost, pe rând, Japonia, Coreea de Sud, Thailanda, Maldive, Indonezia, Taiwan și China. A treia oară când sfârșitul de an mă prinde în Dubai (vorba vine, că mai mult am fost pe coclauri, ups!), anul în care am reușit să îi duc pe ai mei la snorkeling (cu rechinii, vai mie!) în Maldive și, nu în ultimul rând, anul care s-a încheiat, printr-o răsturnare de situație spectaculoasă, în cu totul alt loc decât planificasem, adică la bordul unuia dintre multele Airbus-uri A380 cărora le-am călcat pragul în 2016, unde am ciocnit o șampanie (adevărată, noi, de jucărie, ei) cu personajele cu care ne-am văzut, pare-mi-se, cel mai des în acest an - însoțitorii de bord Emirates!

Una peste alta constat tot mai des că un an are cu atât mai multe șanse să fie reușit cu cât este mai puțin planificat, așa încât îmi propun același lucru și pentru 2017.

Dacă a fost un an memorabil, mă întrebați? Ia să vedem...

În ianuarie, pe-un ger teribil dar cu soarele deasupra capului (ca de obicei), aveam șansa de a asista la cea mai pitorească schimbare de gărzi dintre toate câte le-am văzut eu până acum în... Seoul. Februarie aducea cu sine a treia descindere în Bangkok și - în sfârșit! - ocazia de a vedea cu propriii ochi faimoasa piață plutitoare de la Damnoen Saduak. În martie coceam un plan diabolic și-i lăsam pe ai mei cu gura căscată prezentându-le în Dubai, fără niciun preaviz, biletele de avion pentru Maldive cu plecare în... chiar seara anunțului. Aprilie mă găsea într-un loc și sezon mult râvnit: Japonia, "de cireși"! În mai am purces la a explora minunatele plaje din Cipru și ultima capitală împărțită a lumii - Nicosia. Iunie ne-a văzut sorbind din nou cu nesaț (de data asta la ea acasa!) cea mai scumpă cafea din lume și confecționându-ne singuri ciocolata în Bali, Indonezia. În iulie aflam pe pielea mea zgribulită că nu orice lună e una ideală pentru a vizita Mauritius, după care porneam în căutarea balenelor și delfinilor undeva în apropiere de Los Angeles. August a fost luna unei koalizări mult așteptate, dar septembrie mai că a întrecut-o în emoții dat fiind că ne-a cadorisit pe nepusă masă nu doar cu întâlniri și giumbușlucuri repetate ale balenelor cu cocoașă la Sydney (în drumul lor spre Antarctica unde urmau a se ospăta, împreună cu proaspăt născuții lor pui, din extrem de hrănitorul krill), ci și cu o vizită în chiar sătucul hobbiților din Noua Zeelandă. Luna octombrie n-a venit singură, ci însoțită de-o cohortă de figuri care mai de care mai colorate: gheișe, samurai, Harry Potter-i, maimuțe cu chipuri roșii-pătlăgică de la atâta și atâta scăldat în ape termale, dar și cu vreo 2-3 kilograme în plus datorate - eu știu? poate - duzinei de înghețate și produse din matcha consumate zilnic (ouch!), generoaselor porții de okonomiaki, tonkatsu și takoyaki, delicioaselor supe ramen si soba cum numai în Japonia le întâlnești! În noiembrie treceam la catastif, întru o mai bună aducere aminte, al treilea continent pe care am întâlnit vreodată frumoșii jacarandas (de data asta la Brisbane) dar și prima plimbare de-a lungul faimoasei Gold Coast a Australiei. Cât despre decembrie... eheheeiii, cu decembrie e poveste lungă, căci a fost chiar luna nebună (de legat!) a anului, luna în care am schimbat țările, continentele și temperaturile mai ceva ca pe ciorapi, adunând experiențe și trăiri numai una și una: piețe gătite de Crăciun în Europa, înot cu delfinii în Zanzibar (a doua oară de ziua mea, hm, se conturează, oare, un precedent?), un urcuș memorabil în turnul cu - până de curând - cea mai înaltă platformă de observație din lume (Shanghai), o revedere surprinzătoare și o nouă tentativă, de astă dată încununată de succes, de a gusta una dintre cele mai fioroase mâncăruri din lume - stinky tofu - în Taiwan, un Crăciun subacvatic în Mauritius și un Revelion din cale afară de ~~ratat~~ reușit la înălțime!

N-am a mă plânge, dară, nici de 2016, vedeți bine. Cât despre 2017, de-ar fi măcar la fel de plin, cu mare drag i-aș scrie și dumnealui un binemeritat elogiu în 2018. Să aveți un 2017 fix așa cum vi-l doriți!

Citește prima parte a retrospectivei aici.

Iulie