Stai la New Otani, Tokyo... clădire istorică, grădină zen și un loc preferat de însuși Bond!

Sunt multe atuurile hotelului New Otani (The Main) și toate îți vor face timpul petrecut în Tokyo și mai plăcut decât nu mă îndoiesc că va fi el oricum. Pune laolaltă amplasarea-i centrală, la vreo cinci minute depărtare de metrou, una dintre cele mai mari piscine exterioare din tot orașul, o priveliște de zile mari de la restaurantul cocoțat în vârf de turn, la etajul 40, camerele spațioase cum numai la hotelurile de multe stele ai noroc să găsești pe meleaguri nipone și unul dintre cele mai bune mic dejunuri japoneze care-ți vor fi bucurat vreodată cerul-gurii și n-ai cum să dai greș dacă-l vei alege să-ți servească drept adăpost nocturn pe durata șederii tale în Japonia.

Cel mai interesant detaliu al hotelului și totodată acela care scoate New Otani din anonimat este însă unul pe care n-ai să-l întâlnești între cei patru pereți ai vreuneia dintre cele aproape 1500 de camere și nici în vastele incinte ale celor două corpuri de hotel care alcătuiesc complexul - The Main și Garden Tower. Nu, nicidecum, principalul motiv de mândrie al acestuia constă în minunata grădină japoneză despre care se spune că are o vechime de 400 de ani și mai bine, care s-a aflat, rând pe rând, în proprietatea unor samurai faimoși, grădină ce se întinde pe o suprafață de vreo 4 hectare și al cărei decor tipic include lanterne japoneze străvechi din piatră, podețe roșiatice care se arcuiesc elegant peste iazuri pline-ochi cu crapi Koi, cascade unduioase și o multitudine de flori și plante care își schimbă culoarea în funcție de sezon. De altfel grădina a fost cotată câțiva ani la rând de TripAdvisor drept una dintre cele mai grozave atracții gratuite ale orașului, cel mai recent ajungând chiar pe poziția a șasea din top. 

Și să nu ai cumva impresia că asta-i tot. Hotelul în sine are o istorie îndelungată și nu lipsită de picanterii, cum ar fi aceea că a fost construit în timp-record pe domeniul unui fost luptător sumo pentru a găzdui vizitatorii străini ai primelor Jocuri Olimpice din Asia, Olimpiada de Vară de la Tokyo din 1964, iar constructorii au folosit o sumedenie de tehnici revoluționare pentru vremea respectivă. Deținând, pentru ceva vreme, recordul de cea mai înaltă clădire din Tokyo și câștigând un plus de notorietate datorită unicității restaurantului pe platformă rotativă, nu-i de mirare că pe aici s-au perindat de-a lungul timpului tot soiul de personaje de vază și au avut loc tot soiul de evenimente care mai de care mai fastuoase. Nu degeaba aici s-a filmat unul dintre filmele cu James Bond - You only live twice -, nu degeaba tot aici și-au așternut, probabil pe perne umplute cu orez, ilustrele capete (nu în același timp, bănuiesc :D) Bill Clinton, Tony Blair, Vladimir Putin și alții ca ei.

Dacă ți-am stârnit curiozitatea află că hotelul dispune de spa, sală de fitness, ATM-uri, minimarket și shuttle pentru aeroport, iar camerele sunt dotate cu aer condiționat, încălzire, seif, internet wifi gratuit și bineînțeles nelipsiții papucei de casă cu talpă de lemn însoțiți negreșit de tradiționalul yukata.

Plusuri:

- panorama încântătoare, compusă din crâmpeie de oraș și vederea la grădină.

- micul dejun japonez de neuitat, unul dintre cele mai gustoase cu care am avut plăcerea de a mă delecta în Japonia.

- patul matrimonial, rara avis pe meleaguri nipone.

- amplasarea în buricul târgului.

Minusuri:

- prețul, poate? Altminteri zău că nu-mi vine nimic în minte!

Poți rezerva o cameră chiar în clădirea principală (The Main) aici.