Stai la... Hotel Føroyar, Torshavn și ai ce vedea (dacă ai noroc)!

O imagine cu o siluetă învăluită în neguri de pe site-ul de prezentare a insulelor Feroe te îndeamnă călduros să vizitezi insulele... dacă, mă rog, le poți găsi. Te lansezi într-o cascadă de hohote zgomotoase, cu siguranța de sine a călătorului care se știe cu biletul de avion în buzunar și alungi ca pe o insectă nesuferită gândul răzleț, mișel precum majoritatea gândurilor răzlețe care se perindă prin țestele mai mult sau mai puțin luminate ale locuitorilor planetei, care îți șoptește că ai făcut rezervare la un hotel cu priveliște. Să fim serioși, îți spui, n-o fi dracul chiar așa de negru!

Filele zboară din calendar, lunile fac ce știu ele mai bine, își iau, adică, rând pe rând tălpășița, și iată-te punând victorios piciorul în insule. Dracul, constați odată ajuns acolo, nu e negru, nu e negru deloc. E de-a dreptul gri. Un gri lăptos, dens, încărcat de umezeală, care s-a așternut confortabil peste oraș și nu pare dispus să se dea dispărut prea curând. Te îndrepți pleoștit către recepție și încerci, cu jumătate de gură,  o glumă: Știți, noi am rezervat o cameră cu vedere... Sigur, vine prompt răspunsul, toate camerele noastre sunt cu vedere. 

Ajuns în dreptul ușii, încă te întrebi dacă recepționera, ocupată până peste cap cu nou-veniții, n-o fi apucat să-și arunce ochii pe fereastră astăzi, nepricepându-ți, astfel, ironia sau dacă, dimpotrivă, nu doar a priceput-o, dar te-a și luat, la rândul ei, peste picior. Ori poate pur și simplu duce lipsă de haz. În fond și la urma urmei simțul umorului unei națiuni anume este nu rareori profund influențat de condițiile atmosferice specifice influențate, la rândul lor, de poziția respectivei națiuni pe glob. Iar insulele Feroe, situate cum sunt la mijlocul distanței dintre Islanda și Norvegia, nu departe de Cercul Polar, țintă ușoară a stihiilor naturii, veșnic bătute de ploi și învăluite în ceață, cu o climă subpolară și o istorie zbuciumată care i-a lăsat locuitorii independenți și nu prea, nu te aștepți să aibă o predispoziție aparte spre umor.

De dragul onestității fie spus, nici călătorilor, celor ce pendulează adicătelea între orașe, țări și continente și condițiile atmosferice aferente, nu le-a fost hărăzit să rămână cu simțul umorului intact în toate situațiile și momentele existenței, iar al meu primește o lovitură zdravănă când, ajunși în camera altfel din cale afară de primitoare și plăcută ochiului, dau la o parte draperiile groase (accesoriu indispensabil în mai toate ținuturile nordice unde soarele de la miezul nopții tinde să-și cam facă de cap după bunul plac) și mă trezesc holbându-mă în plin... nimic. Instinctiv întind mâna să dau la o parte și astă perdea, numai că, veste proastă, "decorul" acesta ține de un alt.. hotel, unul la care ar vrea ei, muritorii, să-și poată face rezervări și planuri pe Booking.com. Sau poate că nu, după atâta obișnuință de a-și desfășura viața închistați în cutii de chibrituri. Case de fier în case de zid, și porțile grele se închid....  

Cu simțul umorului astfel știrbit, a-l surghiuni pe Bacovia într-un ungher îndepărtat al minții se dovedește un demers măcar la fel de anevoios precum acela de a-ți imagina fiordul de dincolo de neguri, și n-ar fi de mirare ca tot ceața deasă să-ți fi înghițit și optimismul proverbial (împletit, adesea, cu un pesimism cel puțin la fel de proverbial) care ți-ar fi șoptit, altminteri, că n-ai prea avut vacanțe fără soare de când călătorești, iar cele mai însorite locuri au fost și cele la care te-ai fi așteptat mai puțin. Lucru care nu întârzie a se confirma chiar în dimineața următoare...

Hotelul, constați acum în fine, este priveliștea însăși. Și în fața priveliștii orice alt detaliu pălește. Și ce dacă e situat la vreo 2 kilometri și mai bine de centrul orașului? Panorama, la fel de spectaculoasă din fiecare cameră, dar și îmbinarea dintre clădirea și interiorul modern al hotelului Føroyar, pe de o parte, și acoperișul tradițional de iarbă pe de alta, restaurantul cu pretenții (l-am fi încercat, poate, dacă s-ar fi numit oricum altcumva în afară de... Gras) precum și împrejurimile care vin mănușă călătorilor înclinați către natură, drumeții și sport îl recomandă drept lider de necontestat al tuturor hotelurilor din Feroe, la fel și numărul de stele (4), neîntrecute de niciun alt hotel.

Plusuri:

- priveliștea. 

- internetul wifi inclus în prețul camerei.

- parcarea gratuită.

Minusuri:

- micul dejun nu variază mai deloc de la o zi la alta (dacă, desigur, nu punem la socoteală că automatul de cafea se mai strică din când în când, destul de des), n-am mâncat atâta somon afumat de când mama m-a făcut! Altfel, bun somon, nu zic nu, nu m-am delectat în multe locuri de pe planetă cu unul mai bun...

- feroezii, relaxați nevoie mare, nu-și prea bat ei capul cu serviciile, așa încât să nu te miri dacă mai uită din când în când să îți aducă săpunuri, să îți schimbe prosoapele și altele asemenea. Cere, dară, și ți se va da, e drept, cu zâmbetul pe buze, dar nu te aștepta la un noian de scuze! :))