Locuri ireale pe care să le vizitezi și tu în Japonia (I)

Sunt atât de multe de văzut în Japonia încât mai că e și păcat că-mi trecu prin cap să mă îndeletnicesc cu o astfel de listă întrucâtva limitativă. Totuși, dat fiind că remarc printre călători o tendință generalizată de a vedea aceleași și aceleași lucruri în locurile vizitate, indiferent cât purcoi de informație le-ar sta, la o minimă documentare prealabilă, la dispoziție, las totuși aici câteva sugestii pentru aceia dintre voi realmente interesați să descopere un loc, Japonia în cazul de față, chit că asta înseamnă - blasfemie! - să mai și plătești câte o intrare-două pe la obiective din când în când, să te mai și deplasezi oleacă dincolo de limitele spațiale impuse de excursiile asigurate de agenție, să-ți mai  și miști fundul în sus pe niște (multe) scări pe alocuri, să-ți mai și asumi oareșce riscuri legate de  rătăciri, socoteli din târg nepotrivite cu cele de acasă, comunicări eșuate și altele asemenea. Am inclus printre ocupantele pozițiilor acestei liste și două-trei atracții mai populare căci, ce să-i faci, om sunt și eu și de slabiciuni nu duc lipsă... și zău că nu e dată să pun piciorul în Tokyo și să nu dau fuga repede-repejor să mă înfrupt din cel mai bun sushi de pe planetă la (încă nemutata) piață de pește Tsukiji ori să nu dau iama în orice-cu-matcha la micuța prăvălie preferată din zona Asakusa. De haotica, dar ah, atât de ofertanta stradă Takeshita din Harajuku nici nu mai vorbesc!

Iată deci care sunt locurile care m-au impresionat din cale afară în decursul celor patru călătorii în Japonia de până acum...

18. Kitano (Kobe)

De n-ar fi orașul Kobe oricum o bijuterie și de n-ar adăposti el secretul bine păstrat al fabuloaselor trufe cu înveliș de matcha ori ciocolata albă și interior de căpșune întregi uscate, tot ar merita să-i faci o vizită, măcar și numai pentru a hoinări în prag de asfințit prin zona Kitano, districtul istoric unde și-au stabilit reședința negustorii și diplomații străini prin a doua jumătate a secolului 19, atunci când portul Kobe a fost deschis comerțului cu străinătatea. 

17. Monster Cafe (Tokyo)

Recunosc, am stat ceva în cumpănă înainte de a ne hotărî dacă să învrednicim vestita cafenea cu prezența, din fericire răspunsul deliberărilor a fost, în cele din urmă, afirmativ. Nu m-am lămurit încă ce descriere ar face dreptate monstruoasei cafenele, cert este că, oricum ai încadra-o (probabil undeva între "mega kitsch" și... "genial"), locul te va lăsa negreșit cu gura căscată. Așa decor psihedelic, așa costume, așa atmosferă de... bar de extratereștri nu cred, zău, să mai poți întâlni în multe locuri din lume. Asta dacă nu punem la socoteală celelalte astfel de obiective din Japonia, desigur.

16. Marele Buddha și plajele cu potențial de tsunami (Kamakura)

Nu departe de Tokyo, într-o micuță dar extrem de populară stațiune de vacanță - Kamakura - un Buddha de bronz pe cât de mare, pe atât de fotogenic, veghează asupra plajelor vulcanice din apropiere cu o seninătate care nu lasă să se întrevadă câtuși de puțin faptul că a trecut deja cu bine de-un tsunami și ar putea fi oricând vizitat de un altul. Ca un biet turist neștiutor ce te afli, nu vei realiza, probabil, gravitatea situațiunii până ce nu vei da nas în nas, pe minunatele și perfid de însoritele plaje vulcanice pomenite mai devreme, cu panourile ce țin loc de avertisment și care te învață, cred ele, în doi timpi și trei mișcări, cum să reacționezi în caz că la doi pași de Marele Buddha lovește, pe nepusă masă, (și mai) Marele Val. 

15. Takeshita Street (Tokyo)

Mare noroc trebuie să ai să nu prinzi inima cartierului Harajuku din cale afară de aglomerată, și mai mare să dai cu ochii de faimoasele "Harajuku girls". Nouă ne-a ieșit din prima, deși e drept că următoarele încercări n-au mai fost la fel de rodnice. Lucru care nu ne împiedică să luăm la pas cei doar 400 de metri ai așa-numitei Takeshita-dori ori de câte ori ne aduce vântul jet stream-ul la Tokyo, chit că-i numai pentru a căsca ochii la ultimele tendințe în materie de modă adolescentină japoneză ori de a ne delecta cu giganticele clătite cu te-miri-ce pentru care, ce să-i faci, ai, n-ai treabă, stai la coadă minute bune!

14. Grădinile castelului Nijo (Kyoto)

Adică nimeni altele decât grădinile Ninomaru, opera maestrului-grădinar Kobori Enshu, menite a înfrumuseța împrejurimile faimosului castel Nijo construit la debutul perioadei Edo pentru primul shogun al acesteia, Tokugawa Ieyasu (vă mai amintiți de Toranaga, zis și "Shogun"?).

13. Universal Studios Japan (Osaka)

Nu suntem mari amatori de parcuri de distracții și nici de literatură de consum (deși recunosc că am citit toate cărțile din seria Harry Potter, am văzut toate filmele și auzisem că Osaka este unul dintre puținele locuri din lume unde poți explora castelul Hogwarts), dar la Universal Studios am ținut morțiș să ajungem încă de la prima călătorie în Japonia. N-am reușit atunci - și nici că ne pare rău, îmi imaginez ce nebunie o fi în parc "de sakura" - în schimb nu l-am ratat la a doua vizită și tare bine am făcut, căci concluzia este una singură: FA-BU-LOS! Cea mai tare atracție? În mod cert "Harry Potter and The Forbidden Journey", o nebunie de zbor 3D de mare viteză prin lumea cărților lui J.K. Rowling, o experiență unică la finalul căreia singura reacție posibilă este "Mai vreau". Noi am repetat-o de trei ori și am plecat sub imperiul unei senzații de beatitudine greu de exprimat în cuvinte. Am mai fi vrut de câteva ori, dar cozile erau cam mari și timpul cam scurt pentru toate câte-s de văzut în parcul ăsta. 

Divelor închipuite, pentru care măsura unei destinații este dată exclusiv de gradul de reușită al pozelor cu ele însele în prim-plan în locurile cu pricina, însoțit altfel de un minim efort financiar și de explorare veritabilă, am a le da o veste proastă: Aruncatul cu privirea peste gard e exclus și în acest caz, mai pe românește - accesul în parc se face contra cost (ghinion!).

12. Tsukiji Fish Market (Tokyo)

Urmașa primei piețe de pește din Tokyo, înființată în vederea satisfacerii nevoilor castelului Edo de către același faimos și controversat Tokugawa Ieyasu (vezi pct. 14), Tsukiji Fish Market este astăzi cea mai mare piață de pește și fructe de mare cu vânzare en gros din lume, compusă dintr-o zonă interioară, inaccesbilă publicului, și o zonă exterioară ticsită de magazine, tarabe și restaurante de unde te poți aproviziona cu, practic, orice. Renumele și-l datorează însă în special licitației de ton zilnice la care, în anumite condiții prestabilite, supunându-se unor rigori și unei discipline aproape cazone, un număr limitat de vizitatori are șansa de a asista. 

Experiența nu este pentru oricine, căci deși licitația în sine este un spectacol demn de inclus pe interminabila listă cu lucruri de făcut măcar o dată în viață, până la ea ai de parcurs cale lungă, timp în care nervii îți vor fi puși serios la încercare, și nu doar o dată. Nu știu, zău, ce-o fi fost în capul japonezilor, dar tare mi-e că expectativa  ce precede experienței propriu-zise face parte dintr-un bizar ritual de inițiere, deși termenul "tortură" ar fi, probabil, mult mai nimerit. Cum altfel să califici trezirea la ore incompatibile cu conceptul de vacanță și lungile ore de așteptare - mai întâi în frig, în fața porții, într-un impecabil șir indian japonez la a cărui simetrie veghează neobosit un unchiuleț pe cât de mititel ca statură, pe atât de rigid și pregătit să asmută asupra-ți o armată de invective la cel mai mic pas pe de lături, apoi într-o încăpere goală în care, odată ajuns, ești poftit politicos să iei loc... pe podeaua rece și să te ocupi cu Dumnezeu-știe-ce în timp ce numeri în gând cam de câte ori pe minut îți clănțăne dinții în gură, până ce, într-un final, ești condus pe ultimul drum spre ținta dorințelor tale inițiale de care, minune mare, după toate astea mai că te simți complet eliberat! Purificare tip lagăr de concentrare, cum și-or mai fi zis, pasămite, și alții înainte... (grrr).

Chiar dacă te hotărăști să nu te supui supliciului de mai sus, mă alătur celor mulți care confirmă că piața de pește nu se află degeaba în fruntea listei de recomandări pentru Tokyo, așadar nu omite să îi faci o vizită când te afli aici, măcar și numai pentru a gusta cel mai bun  și mai proaspăt sushi din univers!

11. Toei Kyoto Studio Park (Kyoto)

Studio de filmări în aer liber ce recreează decorurile și atmosfera perioadei Edo, în care se turnează anual peste 200 de filme, Toei Kyoto Studio Park este deopotrivă un parc tematic accesibil publicului, nu doar teribil de fotogenic ci și cu un program de reprezentații și spectacole extrem de variat și bine pus la punct. Costume fabuloase, demonstrații ce-ți provoacă fiori pe șira spinării, explorări behind-the-scenes, întâlniri memorabile cu gheișe, ninja și samurai, ce să mai, nu ai voie să îl omiți dacă iubești și vrei să îți lărgești cunoștințele despre Japonia!

10. Miyagawacho Geisha District (Kyoto)

Judecând după frenezia cu care masele de turiști bat în lung și-n lat principala stradă a districtului Gion la lăsarea serii, s-ar zice că acesta e singurul loc din Kyoto în care poți da nas în nas cu gheișele. Când colo, ce să vezi, există nu mai puțin de patru astfel de zone în oraș, și, contrar credinței populare, în zilele noastre șansele de a întâlni o geiko sau maiko în drum spre una dintre numeroasele case de ceai ori unul dintre teatrele unde acestea participa frecvent la reprezentații cresc considerabil cu cât te îndepărtezi, iar nu apropii de mult prea aglomeratul Gion. Plusez și afirm că în oricare altul dintre aceste cartiere le poți surprinde chiar și în miezul zilei, lucru din ce în ce mai rar în Gion. Ca să nu mai vorbesc de faptul că spectacolele cu gheișe nu se aseamănă între ele, așa încât, dacă ai avut deja curiozitatea să asiști la unul în Gion, neapărat încearcă să prinzi bilete și la unul din Miyagawacho...

(Va urma)